Grupele sanguine – expresia „sinelui” Fiecare individ poseda propria sa identitate biologica.
Printre cele câteva zeci de mii de gene ale speciei umane, care permit manifestarea unui caracter determinat, unele se regasesc identic într-o populatie data, dar numai gemenii proveniti din acelasi ou au în mod riguros acelasi program genetic.Grupele sanguine sunt markeri ai identitatii biologice. Anumite molecule prezente la suprafata celulelor sanguine le împart în mai multe categorii. Acestea sunt antigenii: la un individ apartinând altui grup ele vor declansa o reactie de respingere. Din aceasta cauza, în momentul unei transfuzii sanguine, trebuie ca donatorul si primitorul sa aiba grupe de sânge compatibile.
Sistemul AB0, cel mai cunoscut dintre sistemele de clasificare, este prezent la toate populatiile umane. El împarte indivizii în patru grupe, A, B, AB, 0, în functie de natura antigenilor prezenti pe suprafata globulelor lor rosii: antigen A pentru grupa A, antigen B pentru grupa B, antigen A si B pentru grupa AB, absenta antigenilor A si B pentru grupa 0.
Antigenii acestui sistem sunt lanturi formate din câteva zaharuri simple, dispuse ca niste antene pe membrana globulelor rosii. Toate au un schelet comun: antigenul H.
Grupele sanguine – expresia „sinelui”
Prezenta anticorpilor în plasma sanguina restrânge posibilitatea de transfuzie încrucisata. Fiecare individ poseda anticorpi activi împotriva antigenilor care nu exista la suprafata propriilor sale globule rosii( anticorpi anti-antigen B în grupa A, anticorpi anti-antigen A în grupa B, anticorpi anti-antigen B si anti-antigen A în grupa 0). Acesti anticorpi au ca efect aglutinarea globulelor rosii Subiectii cu grupa 0 sunt donori universali, deoarece antigenul H este prezent în toate grupele si nu induce aglutinare.Cei din grupa AB sunt primitori universali: ei poseda cele doua tipuri de antigeni, nu poseda nici anticorpi anti-antigen A, nici anticorpi anti-antigen B si pot primi, deci, antigenii celorlalte grupe sanguine.
Un alt grup de antigeni sanguini constituie sistemul Rhesus, care îsi datoreaza numele unei maimute din sud-estul Asiei, Macacus Rhesus, la care a fost identificat. Este guvernat de trei gene, care exista fiecare în doua versiuni diferite: C sau c, D sau d, E sau e. Toate aceste gene controleaza producerea unei proteine membranare susceptibile a provoca o reactie imuna în cazul transfuzii, cu exceptia genei d, care este „muta”. Subiectii care prezinta gena D sunt numiti „Rhesus pozitivi”(Rh+), iar ceilalti, purtatori ai genei d mute, „Rhesus negativ”(Rh-).
Grupele sanguine – expresia „sinelui”
Daca transfuzam sânge de la un subiect Rh+ la un subiect Rh-, se formeaza anticorpi care pot distruge globulele rosii ale primitorului
De astfel, când o mama Rh- are copil Rh+, trecerea accidentala a globulelor rosii ale sângelui fetal în sângele matern va declansa formarea de anticorpi la mama. Cu ocazia unei a doua sarcini, daca la al doilea copil este tot Rh+, acesti anticorpi vor putea traversa placenta si vor distruge globulele rosii ale fatului, provocând o anemie grava. Din fericire, se pot lua masuri preventive simple, care permit astazi evitarea sa.
Exista si alte grupe sanguine. Cele mai importante sisteme sunt Lell, Duffz, Kidd si MNH. Toate aceste clasificari se bazeaza pe compozitia membranara a globulelor rosii. Nici celelalte celule sanguine nu sunt lipsite de antigeni membranari.
Sistemul HLA se bazeaza pe clasificarea antigenilor identificati pe globulele albe. Ulterior, s-a observat ca acesti antigeni figureaza si la suprafata celulelor tisulare. Antigenii HLA sunt deci foarte numerosi.
La suprafata celulelor fiecarui individ exista cei 12 antigeni principali HLA. Sase sunt produsi dupa un plan mostenit de la tata, ceilalti de la mama. Cum natura acestor 12 antigeni este extrem de variabila, o grefa va fi cu atât mai bine tolerata cu cât donatorul este un membru apropiat al familiei. Moleculele de HLA permit recunoasterea eului si non-eului în momentul reactiilor imune.