Invitatie la curajul de ,,a face..,,
Indemn pentru cei tineri si catre toti cei ce pot.E timpul sa contribim cu totii la reconstructia tarii,fiecare dupa talentul sau sa faca ceva in folosul semenilor.Eu va invit la Curaj,totul este posibil !
Acum 21 ani am plecat la drum pentru a-mi transforma menirea în destin.
Datorită optimismului inăscut a energiei degajate dintr-un psihic sanatos am privit afacerea ca pe o aventură in care recompensa constă in riscuri și in placerea de a infrunta provocarile.
M-am concentrat mai putin pe lipsurie si defectele mele si mai mut pe calitati, talente si posibilitati.
Atitudinea pozitiva in rezonanța cu VOINȚA UNIVERSALĂ A FOST COMBUSTIBILUL INTERIOR ce m-a propulsat către obiectivele şi scopurile mele
Dificultăţile şi încercările prin care am trecut m-au intărit și m-au determinat să merg pe drumul vieţii cu inteligenţă, curaj, şi integritate.
Viaţa oricărui om este compusă dintr-o succesiune dezarmantă de evenimente pe care nu le poate controla, din obstacole şi dificultăţi care-i depăşesc raţiunea şi voinţa.
Însă paralizia fatalistă, neputinţa, regretele, frustrarea şi descurajarea resimţită în faţa acestor evenimente trebuie înlocuită cu acceptarea, flexibilitatea, curajul responsabil, încrederea fermă şi simţul adaptării, dar mai ales cu încercarea de a transforma orice obstacol într-o lecţie utilă de viaţă.
Multe dintre oportunităţile din viaţa noastră stau acolo unde le aşteptăm mai puţin, în momentele de derută, de rătăcire sau eşec, de abatere de la traseu, momente pe care le considerăm nepotrivite sau chiar nefaste. Barbu Iuliana
,,Experienţa ne arată mult prea limpede că, odată ce noi creştinii începem să reducem scopul revelaţiei dată nouă de Hristos şi de Duhul Sfânt, încetăm treptat să mai fim atraşi de Lumina care ni s-a arătat. Dacă e să ne păstrăm nădejdea mântuirii, trebuie să fim curajoşi. Hristos a spus: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).
Spunând aceste lucruri, El arată că a depăşit lumea nu atât ca Dumnezeu, cât mai ales ca Om, fiindcă S-a făcut om cu adevărat.
Viaţa autentic creştină este trăită în „duh şi adevăr” (In 4,23), şi ca atare ea poate fi continuată în tot locul şi în toată vremea, întrucât poruncile dumnezeieşti ale lui Hristos au un caracter absolut. Cu alte cuvinte, nu există şi nu pot exista nicăieri pe pământ împrejurări care să facă cu neputinţă păzirea poruncilor. În esenţa ei veşnică, viaţa creştină e duh şi adevăr dumnezeiesc, şi de aceea ea transcende toate formele exterioare.,,
(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa Vieţii Veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 23)
