Aciditatea prea mare
pH -“potential de hidrogen”.
Pentru a mentine starea de sanatate si vitalitatea organismului, toate lichidele din organism ar trebui sa fie alcaline, cu exceptia sucurilor gastrice, a acidului clorhidric si a pepsinei, care sunt acide si au un rol esential in scindarea initiala a proteinelor.
Nivelul aciditatii sau alcalinitatii organismului este clasificat in functie de ceea ce se numeste factor pH.
pH are semnificatia de “potential de hidrogen”.
Scala de masurare a factorului pH este de la 0 la 14, unde 0 indica cel mai ridicat nivel de aciditate, 7 indica echilibrul natural, iar 14 este indiciul celui mai ridicat nivel de alcalinitate.
Deoarece numerele de pe aceasta scara reprezinta logaritmi, fiecare numar este de 10 ori mai mare decat urmatorul.
Acest fapt poate fi extrem de important daca veti intelege ca nivelul pH-ului sanguin trebuie sa fie de 7,4, adica usor alcalin.
Daca nivelul atomilor de hidrogen din sange scade pH-ul la 6,95 (prin cresterea numarului de atomi de hidrogen), atunci poate surveni coma sau moartea. Si opusul este valabil.
Aciditatea prea mare
Convulsiile si spasmele se pot instala daca pH-ul devine prea alcalin (adica daca scade numarul atomilor de hidrogen), desi situatia este extrem de rar intalnita.
Este important de mentionat faptul ca, in majoritatea cazurilor, convulsiile si spasmele sunt provocate de carentele de utilizare a mineralelor.
Practic toate toate alimentele pe care le consuma oamenii pot fi impartite in cele doua categorii amintite anterior: alimente care pot produce fie aciditate, fie alcalinitate. Rezultatul depinde de “cenusa” care ramane in urma digestiei si in functie de elementul mineral anorganic dominant din alimentele respective, care vor afecta nivelul pH din lichide organice.
Alimentele acide vor lasa in organism mai multi compusi de fosfor, fier si sulf, care vor expulza mineralele alcaline de genul calciului, magneziului, sodiului si potasiului.
Aciditatea prea mare
Acizii cristalizeaza, iritand astfel si inflamand tesuturile. Aceste cristale se depun oriunde in organism producand inflamatii, iritatii si stimulare sau agitatie functionala. Spre exemplu, acidul uric este un produs derivat prin metabolizarea si/sau dezvoltarea micozelor in organism.
Acumularea de acid uric va provoca guta si alte stari inflamatoare in intregul organism.
Acumularea de acizi si de proteine toxice straine la nivel tisular este cauza declansarii raspunsului imun, denumit inflamatie.
Din acest moment inflamatia este diagnosticata ca un tip de “ita”, adica gastrita, colita, cistita, nefrita, bursita si artrita. De fapt, afectiunile citate mai sus nu sunt boli, ci reactii inflamatorii, ca raspuns la acidoza.
Din acest motiv, abordarea terapeutica a acestor tulburari cu o medicatie care va spori si mai mult aciditatea sau cu steroizi este de-a dreptul absurda, conducand la degenerarea accentuata a tesutului. Mult mai logic este sa incercam alcalinizarea si detoxifierea tesutului, cu alte cuvinte eliminarea acizilor si a proteinelor straine care au provocat tulburarea de la bun inceput.