Fiinţele umane au pancreas care cântăreşte mai puţin de 100 g şi elimină aproximativ 1litru de suc pancreatic pe zi, adică aproximativ de 10 ori mai mult decât masa sa. Este un organ glandular de cca 15cm situat retroperitoneal, transversal, la nivelul primelor două vertebre lombare. Se poate spune despre pancreas ca are trei părţi: capul, corpul şi coada; capul este înconjurat de potcoava duodenală, iar coada merge până la splină. Din pancreas pleaca două canale excretoare, canalul Wirsung (principal) care străbate organul în tot lungul lui şi se deschide în duoden, la ampula lui Vater, unde se uneşte cu coledocul şi cel de-al loilea, canalul Santorini (accesoriu), care porneşte din canalul Wirsung la nivelul corpului de pancreas şi se deschide în duoden, deasupra ampulei Vater. Raporturile strânse ale canalului Wirsung cu coledocul au o deosebită importanţă în patologie.
Din punct de vedere histologic, pancreasul este alcătuit din două părţi: pancreas exocrin, constituit din acini legaţi de canalele exterioare, şi pancreas endocrin, alcătuit din insulele Langerhans, dispersate în ţesutul glandular. Cele doua funcţii, exocrină și endocrină sunt deosebit de importante. Secreția externă a p. (sucul pancreatic) conține enzime care ajută la digestia lipidelor, glucidelor și protidelor. Insulina și glucagonul (secreția internă a p.) sunt hormoni cu un rol important în metabolismul glucidelor și lipidelor.
Cauzele ce duc la tulburări pancreatice sunt: alcoolismul cronic (implicat în special în pancreatita cronică), litiaza biliară, litiaza canalului Wirsung (cauza principală a pancreatitei acute), traumatisme, infecţii virale, hipertrigliceridemia, hipercalcemia, cauze tumorale, congenitale.
Pancreatitele acute sunt afecţiuni edematoase sau necrotice ale pancreasului; cu prognostic variabil în funcţie de forma anatomo-clinică şi care necesită măsuri de terapie intensivă medico-chirurgicală. Simptomatologie: dureri abdominale de intensitate mare, accentuate de ingestia de alimente, care stimulează secreţiile pancreatice, greaţă, vomă, distensie abdominală, steatoree, hipotensemie arterială, oligurie, dispnee.
Pancreatita cronică este caracterizată prin leziuni de fibroză interstiţială, distrugerea ireversibilă a pancreasului exocrin şi anomalii ale canalelor pancreatice, cu conservarea relativă a pancreasului endocrin, care poate fi lezat tardiv în evoluţie. Este însoţită, în general, de o scădere ponderală marcată, datorată scăderii secreţiei exocrine a pancreasului, cu scăderea digestiei şi absorbţiei proteinelor, dar în mod special a grăsimilor.
Cancerul de pancreas.
Îmbolnăvirea pancreasului apare în principal de la sistemul de canale. Frecvenţa cancerului de pancreas a crescut (mai mult la bărbaţi decât la femei) şi a depăşit rata cancerului de stomac. Nu au fost identificaţi anume factori de risc cu toate că s-a sugerat că cancerul pancreatic apare mai mult printre diabetici şi la persoanele cu pancreatită cronică. Dureri abdominale, deseori radiind spre spate şi scăderea greutăţii sunt cele mai frecvente simptome ale cancerului pancreatic. Diagnosticul este dat în cele mai multe cazuri de tomografia computerizată, de multe ori diagnostic întărit de biopsie. Dacă masa tumoroasă este localizată şi nu a invadat vasele de sânge şi nervii care înconjoară pancreasul, poate fi scoasă prin operaţie.
Alte articole despre pancreas: Wikipedia, Jurnalul National,