Escherichia coli
Coli-infecţia dă sindroame hemoragice uremice (SHU), uneori mortale
Escherichia coli
Este o maladie infecţioasă acută din grupul bolilor intestinale provocată de Escherichia coli, care se transmite omului sănătos de la cel bolnav mai frecvent pe cale orală şi se caracterizează clinic prin sindroame de intoxicaţie sau deshidratare, fiind însoţite de afectarea tractului digestiv, ce se exprimă prin semne de gastroenterită sau gastroenterocolită.
Pentru prima dată Escherichia coli a fost depistată de către savantul austriac Escherich în 1886, căruia îi şi poartă numele.
Actualmente se cunosc mai multe variante serologice de E.coli. Acest germen se atârnă la familia Enterobacteriaceae, genul Escherichia. Escherichiile (eşeriile) au forma unui bastonaş, sunt gramnegative, cresc pe medii nutritive obişnuite şi au o structură antigenică complicată. Ele conţin antigenul somatic central O, flagilat – H şi somatic superficial – K.
Actualmente sunt studiaţi circa 170 de O – antigeni ai E.coli, dintre care peste 80 ştamuri sunt patogene pentru organismul uman. În baza deosebirilor după antigenul O, E.coli se subdivizează în mai multe grupuri serologice. În timpul de faţă E.coli patogene pentru organismul uman se subdivizează în trei grupuri: enteropatogene (ECEP), enteroinvazive (ECEI) şi enterotoxigene (ECET).
Eşerihiile coli enteropatogene (ECEP) sunt, de regulă, cauza bolilor, care decurg cu afectarea intestinului subţire la sugari
Escherichiile enteroinvazive (ECEI) au particularitatea de a invada epiteliul intestinal şi de a provoca o maladie asemănătoare cu şigheloza (forma dezinteriformă de escherichioză).
Escherichiile coli enterotoxigene (ECET) sunt capabile de a produce enterotoxine şi deseori sunt cauza diareei la copii şi adulţi din ţările ce se află în curs de dezvoltare, de asemenea şi la persoanele, care vizitează aceste ţări, fiind numită “diareea călătorului”
.Sursa principală de infectare cu Escherichia coli o constituie omul bolnav de escherichioză cu diferite forme clinice, manifeste, însă mai frecvent cu cele uşoare, diminuate, şterse. Mecanismul de infectare, ca şi în alte infecţii intestinale, rămâne cel fecalo-oral.
Mai frecvent maladia se transmite pe cale alimentară, mai ales prin intermediul laptelui şi produselor lactate infectate. A doua cale de transmitere a acestei infecţii intestinale este apa contaminată. În cazuri de coli-infecţie provocată de ECEP, maladia se mai poate răspândi pe calea contactului direct şi indirect cu sursa de infecţie.
Receptivitatea către escherichii cea mai sporită este la copii, iar coli-infecţia provocată de ECEP se întâlneşte numai la copiii până la 2 ani.
Escherichia coli provoacă maladii, care decurg atât sporadic cât şi sub forme de focare epidemice. Escherichioză dizenteriformă poartă un caracter sezonier (mai frecvent în lunile de vară-toamnă ale anului) şi, de regulă, se răspândeşte pe cale alimentară.
Mai demult, Escherichia coli era cunoscută ca o bacterie inofensivă, componentă normală a florei intestinului gros uman şi animal, a părţii lui terminale numită colon.
Era considerată ca o bacterie “comensală”, care “stă la masă cu noi”, hrănindu-se cu resturi nutritive din intestinul gros. Abia prin 1982 s-a semnalat o varietate periculoasă a acestei bacterii, notată ca E.coli O157:H7, care este un agent patogen ce provoacă boli grave gastro-intestinale. Această varietate de E.coli se fixează pe peretele intestinului, secretînd o shigatoxină asemănătoare cu toxina bacteriei Shigella disenteriae. Shigatoxina de E.coli patogenă pătrunde în celulele intestinului gros şi trece în circulaţia sanguină atacînd, la distanţă, tuburile urinifere din rinichi, capilarele renale şi intestinale, celulele pancreatice şi chiar neuronii din creier. Cel mai frecvent dă sindroame hemoragice uremice (SHU), uneori mortale. Boala se transmite la oameni prin carne, fructe, legume, apă infestată şi nu are ca tratament decît profilaxia prin igienă alimentară.Şi totuşi, statisticile medicale arată că, în ţările unde infecţiile diareice cu E.coli patogenă bîntuie mai mult, scade semnificativ frecvenţa de cancer de colon. O echipă de medici americani a constatat, recent, un rol protector al shigatoxinei. Deşi această bacterie şi toxină dereglează transportul de ioni între intestin şi sînge cauzînd diaree şi alte daune grave, ea blochează totodată multiplicarea celulelor canceroase şi, prin aceasta, chiar dezvoltarea cancerului intestinal, de la nivelul intestinului gros şi a părţii lui terminale numită colon. Totuşi, îmbolnăvirile cu E.coli patogenă nu sînt decît rareori atît de grave, căci tubul digestiv se mai protejează şi prin defensinele sale. Ar rămîne însă beneficiul protecţiei antitumorale.
Escherichia coli Tratamente din natura
Busuioc
1,5 l ceai de busuioc, neandulcit(este usor aromat si baubil), pe zi, timp de 3-4 luni
Mierea de albine
Actiunea antibacteriana se datoreaza unor substante din plante colectate de albine
Mierea de tei sau conifere este mai eficienta in lupta contra bacteriilor
Alaturi de binecunoscutele proprietati nutritive, mierea are o activitate antibacteriana, mentionata in papirusul Egbert si in tratatele de medicina orientale. Actiunea antibacteriana este pusa pe seama compusilor fenolici, substante provenite de la plantele vizitate de albine in cursul colectarii nectarului, fiind diferita in functie de sortimentul
respectiv. “Se pare ca mierea de culoare inchisa, cea de tei si conifere au actiunea cea mai pronuntata, evidentiata experimental mai ales pe germeni Gram negativi si E. Coli, Klebsiella, Shigella sonnei, Pseudomonas, pyocianic, germenii Gram pozitivi fiind in general rezistenti”, ne-a declarat dr. Larisa Ionescu Calinesti, medic primar de medicina interna cu atestat in apifitoterapie de la Institutul National de Medicina Alternativa si Complementara. Mierea are urmatoarele proprietati: laxativa, sedativa, antiseptica, emolienta, febrifuga, antianemica, antitoxica, mai puternice in cazul mierii diluate. Eficienta acesteia a fost evidentiata in rectocolita ulcerohemosragica, in afectiuni ORL si respiratorii (sub forma de inhalatii sau gargara), precum rinite acute si cronice, laringite, faringoamigdalite, bronsite cronice simple si asmatiforme
Propolis,antibioticul care te poate salva
Se iau pentru adult 6o picaturi pezi tinctura sau o granula cat un bob de mazare de 3 ori pe zi,timp de 3 luni.
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut,sub forma de aliment pur.
Este o planta atat de puternica incat, cand e frecata pe picioarele cuiva, intra in singe rapid si are efect benefic in pmamani.O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor.Se face tocand cativa catei de usturoi, amestecandu_i cu putin ulei de masline si aplicand mixtura pe talpi.Usturoiulajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din singe,alunga astma si bronsita,imbunatatind circulatia si functiile inimii, previne cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase.
CATINA ALBA
este singura planta (din cate am gasit eu)care,pe langa multiplele ei efecte terapeutice asupra organismului,are si calitatea de a stimula producerea de INTERFERON de catre insasi celulele responsabile cu aceasta functie. Si daca stiti ca INTERFERONUL este substanta care lupta pe cale naturala cu orice VIRUS care poate aparea si afecta organismul uman,atunci este cu adevarat ‘antibioticul’ ideal.
Alte plante
Coda soarecului, radacinul de hrean, ceapa, chili, ardei iute,obligeana,romanita,limba-mielului,cimisir,turta,albastrele,
SALV 7-EXTRACT ULEIOS MINUNE CE SE COMPORTA CA UN VERITABIL ANTIBIOTIC .O CURA DE 3 LUNI vindeca total afectiunea
Ceai ecoren 3 cani pe zi
dr.Haralambie Fabian
Articol preluat din revista Farmacia Naturii