Posted on Lasă un comentariu

PARINTELE ARSENIE, O PERSONALITATE DE ÎNALTĂ STATURĂ MONAHALĂ, CUM N-A MAI AVUT BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

De folos vă sunt dacă faceţi ce vă spun

Gheorghe Moraş (Ucea de Sus):

Prin 1948-1950 Părintele Arsenie avea nevoie de nişte oameni care să scoată nisip din pârâul care curgea prin apropierea Mănăstirii Prislop. Am plecat câţiva oameni (dintre care mai trăiesc eu şi Lovin Nicolae – Pavăl). Părintele s-a bucurat mult de venirea noastră. Ne-a arătat locul cu nisip şi ne-am apucat de treabă, dar, nu după mult timp, nu mai puteam scoate nisip din cauza apei. I-am spus Părintelui şi Părintele a zis: „Mă, mă…lasă că facem să nu mai vină apa la voi“. S-a dus în susul râului vreo 15-20 de metri, s-a aplecat, a pus amândouă mâinile în apă şi din acel moment apa a ieşit în altă parte pe sub pâmânt. Se auzea cum curge la 10-15 metri de locul unde lucram noi. În timp ce lucram a început o ploaie torenţială, cu fulgere şi tunete şi veneau lemne pe acel râu. Ne grăbeam să plecăm cât mai repede, dar Parintele ne-a spus: „Staţi mă liniştiţi că nu dă ploaia pe voi“ şi aşa a fost.
Altădată când am fost la Părintele Arsenie nu l-am găsit, dar m-am gândit să mai stau prin curtea bisericii, poate apare de undeva. Întâmplător s-a nimerit de m-am întâlnit cu două femei care, ca şi mine, îl căutau pe Părintele. Erau din partea Sibiului, una era mai tânără, iar cealaltă mai bătrână. Ne-am aşezat la umbra unui copac aproape de lac şi am mâncat acolo. În acest timp mi-au povestit că ele au venit de ieri şi că au dormit la nenea Vasile un vecin de lângă biserica din Drăgănescu (unde a pictat Părintele Arsenie). Le-am spus că Părintele o să se supere foarte tare când va veni. Şi aşa a fost. Când ne-a văzut, Părintele a zis, uitându-se la cele două femei: „Ar trebui să iau o mătură şi să vă bat până se rupe mătura. Ce aţi căutat la nenea Vasile? Mult rău mi-a făcut omul acela“ (de aceea, cei care-l căutau pe Părintele Arsenie erau sfătuiţi să spună că au venit să vadă pictura bisericii sau că doresc să dea o rugăciune la părintele Bunescu). Şi a mai zis Părintele uneia din femei: „Vezi ce păţeşti pe acasă, că ţi s-a măritat fata cu ţiganul“. Femeia a început să plângă şi şi-a dat seama că a greşit. Părintelui i s-a făcut milă de ea şi a întrebat-o pentru ce a venit. Ea i-a zis: „Părinte, ce să vă mai spun dumneavoastră că ştiţi mai bine decât mine“. După ce am plecat cu toţii, pe drum, femeia care a plâns a spus că atunci când plângea s-a uitat o dată la Părintele şi a văzut că-i pică din ochi 2-3 picături de lacrimi.
*
Altă dată am venit la Bucureşti cu o zi înainte, pentru a putea fi a doua zi la Părintele Arsenie la Drăgănescu. Am stat peste noapte la Mănăstirea Cernica unde 1-am întâlnit pe părintele Argatu, care făcea molitfele Sfâtului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi am participat şi eu la toate. A doua zi m-am dus la Părintele Arsenie. În biserică eram adunaţi cu toţii în faţa dumnealui şi am văzut că Părintele Arsenie se uită peste toţi, îşi opreşte ochii la mine şi zice: „Mă, sunt unii care vin de sub patrafir, dar satana nu le face nimic omului, fără ştirea lui Dumnezeu, iar preoţii care fac molitfele o păţesc“. Eu am ştiut că de mine zice.
*
Altă dată am vorbit cu Părintele Arsenie despre lumina sfântă care coboară la Paşti pe mormântul Domnului Iisus. Dânsul a zis că această minune este singura minune pe care o poate vedea omul oricât de păcătos ar fi.
Altă dată eram în biserica din Drăgănescu şi multă lume îl aştepta pe Părintele Arsenie. Când a venit toţi ne îngrămădeam pentru ca să-i sărutăm mâna, dar Părintele a zis: „Lăsaţi, mă, astea, lăsaţi, mă, astea că sunt formalităţi, dar faceţi, mă, rugăciune aici, faceţi; mă rugăciune aici“.
Altă dată eram în biserica din Drăgănescu, împreună cu părintele Petru Vamvulescu, în aşteptarea Părintelui Arsenie. Când a venit , Părintele în biserică a strigat tare de două ori: „Mă, să vă, faceţi datoria că Dumnezeu şi-o face. Mă, să vă faceţi datoria că Dumnezeu şi-o face“. Eu am zis: „Ce să Facem, Părinte?“. Dânsul a zis: „Să vă rugaţi lui Dumnezeu, mă, să vă rugaţi lui Dumnezeu!“.
*
Altă dată mi-a zis să urc pe o scară pe care dânsul picta în biserica: „Urcă odată, dă-te jos; mai urcă o dată, dă-te jos“. După aceea îmi arată un lighean cu apă şi îmi zice: „Spa1ă-te în ligheanul acela cu apă“. Nu eram murdar, dar m-am spălat şi am zis: „Părinte, aşa cum mă spăl eu acum, aşa aş vrea să mă spăl de păcatele mele“. Părintele a zis: „Mă, pregăteşte-ţi pielea“. Şi cu două degete a prins pielea de pe mâna dumnealui, ca să înţeleg că trebuie să sufăr pentru păcatele mele.
Eu aveam obiceiul, când citeam cinstitul Paraclis al Maicii Domnului, să-1 citesc repede. Când am fost la Părintele, a zis despre rugăciune: „Nu normă!“.
*
Până lucram în fabrică, colegii obişnuiau, mai ales când ne întâlneam la masă, să zică rău despre preoţi, iar eu întotdeauna mă împotriveam şi le răspundeam după cum credeam că este bine.
Odată când m-am dus la Părintele Arsenie a zis: „Mă, când mai zice cineva rău de preoţi să mă dai exemplu pe mine. Eu nu beau, nu fumez etc.“. Părintele Arsenie fiind încă în viaţă, cum spuneam tuturor despre dânsul. Vorbind cu o femeie despre Părintele, ea spunea că a fost o dată la dânsul. Ea a recunoscut puterea de pătrundere în tainele oamenilor a Părinteiui Arsenie. Ea zicea că un unchi de-al ei (care era mare şi ştia multe) i-a zis despre Părintele Arsenie că este sfânt şi trimis al lui Dumnezeu pe pământ.
*
Odată, când am fost la Drăgănescu o doamnă a venit cu un covor la Părintele Arsenie, pentru biserică, şi a zis: „Părinte îţi mulţumesc că mi-ai luat durerea din piept“. „Nu eu ţi-am luat durerea, Dumnezeu ţi-a luat-o“. „Nu, dumneata mi-ai luat-o“, a zis femeia. Părintele Arsenie a fost văzător cu duhul, cunoştea şi prezentul şi viitorul. A fost factor de minuni şi în timpul vieţii, dar şi după plecarea sa la cele veşnice.
Odată, un domn s-a oferit să-mi facă cadou nişte obiecte. Eu am fost de acord, dar am zis că mai întâi să-l întreb pe Părintele Arsenie. Părintele mi-a zis: „Ia-le, mă, dar să te rogi lui Dumnezeu pentru el“. Eu am zis: „Dar cine sunt eu înaintea lui Dumnezeu ca să mă rog pentru el?“. Atunci a zis: „Mă, tu ai rugăciunea vameşului, nu a fariseului“. Eu confundam vameşul cu fariseul şi de multe ori trebuia să fiu atent care este unul şi care celălalt, iar Părintele a ştiut şi acest amănunt.
Odată l-am întrebat cum să serbăm sfinţii cu cruce neagră în calendar, că rămânem cu lucrul câmpului în urmă. Mi-a zis: „Uite cum fac eu: dimineaţa la rugăciune şi după aceea la muncă“.
*
Zicea Părintele Arsenie că cine va începe să clevetească, să se socotească cel mai păcătos om şi străin de Împărăţia lui Dumnezeu.
*
O femeie din Drăguş mergea la Părintele Arsenie şi odată i-a spus femeii să vină şi soţul ei la dânsul ca să vorbească cu el. Când a venit din nou la Părintele Arsenie i-a spus că soţul ei nu vrea să vină. Soţul a zis că nu merge la dânsul fiindcă Părintele îi spune ce să facă şi nu face şi apoi o păţeşte; mai bine nu se duce. Părintele Arsenie a zis: „Spune-i că nu scapă în felul acesta şi că este destul să fie o singură persoană dintr-un sat“.
*
O întâmplare doresc să se ştie, deşi sunt sigur că mulţi nu mă vor crede. Anul acesta [2006], pe data de 28 noiembrie, de dimineaţa până seara, toată ziua, un miros de mireasmă ca de tămâie, tot timpul a fost în jurul meu. Sunt sigur că a fost din darul Părintelui Arsenie.
*
Un credincios din Ucea, când a fost la mănăstire la Sâmbăta, a spus că Părintele Arsenie, înainte de a începe o predică, s-a urcat pe o masă şi a zis: „Când Dumnezeu va judeca lumea eu am să fiu la dreapta Lui şi atunci ori vă sunt de folos ori vă sunt acuzator“. Atunci Dunmezeu îmi va zice: „Arsenie, de ce nu le-ai spus?“. Eu am să zic: „Doamne, eu le-am spus, dar nu m-au ascultat!“. Aşa v-am devenit acuzator, iar de folos vă sunt dacă faceţi ce vă spun“.
Amin

Arhim. Vasile Prescure

Lasă un răspuns