Posted on Lasă un comentariu

PARINTELE ARSENIE, O PERSONALITATE DE ÎNALTĂ STATURĂ MONAHALĂ, CUM N-A MAI AVUT BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

Am venit la Părintele foarte supărată, spunându-i: „Părinte sunt mai rău ca păgânii că am zămislit copilul din pântece (5 luni şi jumătate) în post şi vinerea“. Atunci Părintele a zis: „Aşa a îngăduit Dumnezeu ca să dea în vileag minciuna bărbatului tău. Se va naşte tot într-o zi mare. Să trăieşti numai în rugăciune şi să te împărtăşeşti în fiecare duminică“.
Toată perioada de 9 luni am simţit ajutorul Părintelui la tot pasul.
Când a avut copilul 2 ani şi jumătate 1-am lăsat cu ceilalţi doi să se joace, deşi era diferenţă între ei destul de mare. Luându-se după joacă au uitat de cel mic şi 1-au pierdut din vedere. Când am văzut că nu mai este nicăieri am început să-1 căutăm disperaţi şi nu 1-am găsit ore întregi. Atunci am ridicat mâinile în sus şi au zis: „Părinte Arsenie, tu m-ai ajutat să am copilul acesta, tu să mi-l aduci“. În clipa următoare copilul era lângă mine cu o găletuţă în mână. Probabil a fost în vreo curte cu copiii la joacă şi Părintele 1-a luat de acolo şi 1-a adus lângă mine.
Am avut o viaţă foarte zbuciumată pentru că mă despărţisem de soţ deoarece nu a mai fost de acord să mai fac un copil. M-am dus din nou la Părintele şi i-am spus: „Nu mai pot, Părinte, că toţi sunt ca şi câinii pe mine, mă batjocoresc şi mă ameninţă în tot felul“. Atunci Părintele mi-a zis: „Mă, tu ştii cum ursul trece şi câinii latră? Tot aşa să faci şi tu!“. De atunci nu mai auzeam nimic şi nu mă mai deranja, orice mi s-ar fi spus.
De multe ori mi-a încercat Părintele răbdarea prin diferite metode. Când am fost odată la dumnealui nu a vrut să stea de vorbă cu mine, motivând că este obosit. După ce am plâns în hohote vreo 2 ore a trimis pe Părintele Bunescu să-mi spună: „Spune-i acelei femei să nu mai plângă că vin şi vorbesc şi cu ea“. Când a venit a zis: „Ce vrei să mă întrebi?“. Nu am mai ştiut ce să zic decât: „Părinte, ajutaţi-ne cu rugăciunea“. Atunci Părintele a zis: „Nu-ţi va fi mai bine nici în Făgăraş că multă răbdare îţi trebuie“.
Am vrut să mă recăsătoresc şi m-am dus la Părintele cu persoana în cauză. Părintele Arsenie mi-a zis: „Tu să nu te mai măriţi că nu o să te doară capul. Creşteţi copiii“.
Datorită Părintele Arsenie trăiesc eu şi unul din copiii care e foarte bolnav, deşi s-au luptat să ne vadă la cimitir. Când i-am spus Părintelui Arsenie: „Părinte, vor cu orice chip să mă vadă moartă şi recurg la toate relele. Ce să fac?“. Răspunsul Părintelui a fost: „Mă, nu ai omorât ca să poţi fi omorâtă. Că dacă aveai avorturi, aveau putere asupra ta, dar aşa nu au. Lasă-i în pace că toate se întorc asupra lor şi asupra copiilor lor“.
Cu o săptămână înainte de a muri Părintele, mi-a venit dintr-o dată gândul: Părintele a făcut atâtea pentru mine şi eu să nu fac nimic? Auzisem că este bolnav. Am mers la preotul din parohie şi 1-am rugat să facă un maslu, asta fiind sâmbăta. Şi joi (28 noi. 1989) a murit Părintele. Apoi am visat mormântul, aşa cum 1-am văzut mai apoi, după 6 săptămâni.
Cu ajutorul Părintelui merg în fiecare an la mormânt la Prislop şi cer în rugăciune rezolvarea diferitelor probleme şi primesc răspunsul prin Prea Sfinţitul sau simt ajutorul Părintelui în momentul următor. După Mântuitorul şi Măicuţa Domnului, Părintele este nădejdea mea.
Ar mai fi multe de mărturisit, dar ştie Dumnezeu de toate.

DE LA RĂSĂRIT SE VA RIDICA UN POPOR FĂRĂ CRUCE, DAR ŞI UN OM CU STEA ÎN FRUNTE

Adrian Nicolae Petcu:

În anul 1976, când picta biserica Drăgănescu, părintele Arsenie spunea, în dialog cu informatoarea „Vicol Tatiana“:
„Conducerii de astăzi nu le trebuie mănăstiri. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice şi atât. Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul, vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este creştin adevărat, că va răbda toate. Care nu va cădea în valul lumii“.
Eu am zis: Eu nu cred că vor ajunge să cuprindă tot pământul, mai ales că sunt oameni fără credinţă. Arsenie Boca a răspuns: „Sunt îngăduiţi de Dumnezeu… să pună stăpânire pe întregul globul pământesc… Nu te pune cu ei rău, ci să fii credincioasă, că Dumnezeu este în orice loc ca şi la Ierusalim ca şi la noi. Căci biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma“.
*

Cornea Elena (Hârseni):

Privind viitorul, a spus odată: „Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri va dispare, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi amar de lume“.
*

Vasile Şerbu (Arpaşul de Jos):

Părintele Arsenie: Vasile, americanii, pe care ştiu că-i aştepţi, nu vor veni! Pe noi, singuri, ne aşteaptă o luptă grea şi lungă. Cei buni şi drepţi vor da jertfă mare de viaţă şi sânge, cei slabi mincinoşi şi făţarnici vor îngroşa rândurile duşmanilor nostri atât de mult încât vor crede că sunt numai ei, atotputemici şi atoateştiutori.
Asta va fi burta lor moale şi-i va duce la pieire când va veni din Răsărit un om cu stea în frunte.
Dar va fi peste mulţi ani, peste foarte mulţi ani şi nouă Dumnezeu nu ne va hărăzi să vedem acele vremi. Tu nu vei putea vedea americanii care atunci vor veni! Mie nu-mi va fi dat să văd, după sărbătoarea deşartă a victoriei, câţi dintre cei drepţi au mai rămas! Căci, vezi tu, Vasile, după această victorie deşartă, puţini dintre cei drepţi vor mai fi în picioare şi la sărbătoare. Peste tot vor fi năimiţii [vânduţi duşmanului] şi abia atunci va începe o nouă luptă, poate mai uşoară, căci fără jertfă de sânge, dar la fel de lungă ca şi cea pe care am început-o noi acum!
Vasile Şerbu: Dumnezeu să mă ierte, părinte, dar eu nu mai înţeleg nimic. După ce-om răzbii peste zeci de ani, câştigul să fie tot al năimiţilor? Păi atunci pentru ce mai luptăm noi azi?
Părintele Arsenie: Păi vezi, asta-i Vasile, voi cei drepţi şi buni trebuie să luptaţi pentru ca nepoţii, strănepoţii şi copiii voştri să fie Oameni, cu capul sus printre drepţi, atunci când ne vom întreba câţi sunt dintre ai noştri şi câţi dintre năimiţi, la victoria de care ţi-am vorbit (Monitorul de Făgăraş, 13-19 feb.2008)
*

Preoteasa Lucreţia Urea şi Paraschiva Anghel:

Odată venise o doamnă de la Bucureşti şi Părintele i-a spus că pe Bucureşti s-a „ouat“ de două ori, referindu-se la bombardamente [dar şi la cutremure], iar când se va „oua“ a treia oară Bucureştiul va fi şters de pe faţa pământului deoarece acolo forfotesc păcatele.
Altă dată Părintele ne-a vorbit despre sfârşitul lumii, că sfârşitul lumii nu va fi aşa cum gândim noi că va muri toată lumea odată. Ci va muri pe rând. Într-o parte de lume vor fi războaie, în altă parte cutremure, în alta înecări, vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute şi fără de leac. Toate aceste le putem vedea în zilele noastre. Toate acestea, pe care le vedem acum, le-a proorocit Părintele Arsenie prin anii 1945-1946 ca să ne întoarcem la credinţă că sfârşitul nu-i departe. Putem vedea asta după semnele care sunt.
Toate aceste semne ni le-a proorocit Părintele Arsenie prin anul 1945-1946 şi ne-a citit [tălmăcit] din Biblie de la Apocalipsă că se va ridica de la răsărit un popor fără cruce, va bântui casele oamenilor, le va dărâma, le va nimici, se va călca om pe om, se va mânca carne de om şi se va bea sânge de om. Cine va rămâne din războiul acesta va fi ales ca grâul din pleavă. Pleava zboară, iar grâul rămâne. Se va alege cine va rămâne.
Părintele ne-a spus: „Nu vă spun de la mine. Aşa scrie în Carte, în Biblie“.
*

LETIŢIA SUCIU (DUMBRĂVENI):

SUNT MULTE DE SPUS, ŞI (PĂRINTELE) ARE MARE DAR ŞI MARE PUTERE. ACUM, DE CÂND A TRECUT DINCOLO, SIMŢIM DARUL ŞI PUTEREA. NE POVESTEA CĂ ,,ROMÂNIA VA FI GRĂDINA MAICII DOMNULUI, BUCUREŞTIUL [RECONSTRUIT] VA FI NOUL IERUSALIM. ŞI CARE VOR RĂMÂNEA, ALEŞII LUI DUMNEZEU, CĂ NUMAI ACEIA VOR RĂMÂNEA, VOR FI ÎNTR-O FERICIRE NEMAIPOMENIT DE MARE. DAR NUMAI DUMNEZEU ŞTIE CARE VOR FI ALEŞII“. APOI MI-A SPUS DE BĂIATUL CEL MARE, CARE NU AUDE, CĂ ATUNCI CÂND VA FI BUCUREŞTIUL NOUL IERUSALIM, O SĂ FIE UN OM MARE, CĂ NOI CA PĂRINŢI NU SUNTEM VREDNICI SĂ ŞTIM UNDE VA FIE EL.

GURA MUTULUI – manuscris cu răspunsuri date în scris de Părintele Arsenie din vremea când nu putea vorbi –

* Pot să mă căsătoresc cu un străin?
Nu vreau ca neamul acesta, care are o a aşa de mare chemare la Dumnezeu, să se corcească.
* Să-i iubim pe toţi oamenii, dar nimic din cele omeneşti.
* Asceza (înfrânările de orice fel), fără iubire, e departe de Dumnezeu.
* Ştii că Mântuitorul şi Împărăţia lui Dumnezeu locuiesc şi înăuntrul nostru. De aceea, nu ne mântuim noi, ci El ne mântuieşte. Dar, pentru neputinţele firii noastre, slăbite de păcat, nu trebuie să ne întristăm, că şi Dumnezeu se întristează cu noi. Dumnezeu iubeşte o pocăinţă senină; aş zice că pocăinţa este cea mai plăcută lui Dumnezeu a fost a femeii ce a gresit mult, dar în loc de orice altă pocăinţă, L-a iubit cu atât mai mult pe Iisus. Vreau să zic,dacă nu v-aţi tot măcina mintea cu păcatele -ajunge cât le pomeniţi la spovedanie-, dacă nu v-aţi otrăvi gândul cu ele, aţi lăsa toate înapoi şi v-aţi însenina faţa şi inima de dragul lui Dumnezeu, care poate El ceea ce la oameni este cu neputinţă… Seninătatea, asta care nu scade, asta aş vrea să o prindeţi de la mine.
* Cine-i îngust la minte, n-are leac nicăieri.
* Mulţi sunt mai betegi la minte decât la stomac.
* Dacă împiedici un guturai prin medicamente, îl transformi în alte primejdii – ex. sinuzită. Lasă fazele obişnuite ale bolii -că-i uşoară – că-i cel mai bun leac al ei. Ferirea de frig ajunge.
* Obişnuit, lucrurile cam imposibile sunt la capătul alergării spre desăvârşire.
* Parcă toate lucrurile unui om seamănă cu stăpânul lor.
* Păcatul cel mai mare este răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu; atinge prima generaţie şi se nasc orbi. Păcatele bunicilor şi străbunicilor ca fumatul, băutura, curvia, atinge a treia generaţie. Să ne cunoaştem străbunicii şi să ne rugăm pentru ei.

ALTE MĂRTURII DIN ŢARA FĂGĂRAŞULUI

Bogdan Juncu (Făgăraş):

După ce îmi plecase soţia de acasă, prin 1983, înainte de a mă întâlni cu Părintele, cineva din Făgăraş îmi spusese că eu ar trebui să am o femeie cu care să trăiesc, pentru că dacă nu, este posibil ca într-o zi să mi se făcă rău, din lipsă de femeie. Eu nu am primit aceste sfaturi nici de bune, nici de rele; cum le-am primit, aşa le-am uitat, nu le-am băgat în seamă. Cert este că, atunci când am mers la Părintele Arsenie, ca şi cum dânsul ar fi fost de faţă la discuţii, Părintele a zis: „Mă, vezi că vei auzi pe ici pe acolo că dacă nu-ţi vei face de lucru cu femei, vei înnebuni, mă. Mă, să ştii că nu tu vei înnebuni. Tu să-ţi duci viaţa cum îţi spun eu. Aceia vor înnebuni care te vor învăţa să faci asemenea lucruri. Până într-acolo să te duci cu viaţa ta încât până şi în vis să refuzi femeia“. Eu 1-am întrebat pe Părintele atunci: „Părinte, se poate aşa ceva?“. Părintele a zis: „Se poate, da, sigur că se poate“.

Lasă un răspuns