Sporirea fertilităţii pe cale naturală
Uneori este greu să pricepem că şi noi am fost cîndva nişte particule microscopice. Oliver Wendell Holmes obişnuia să spună că viaţa individului începe cu 100 de ani înainte ca el să se nască. Existenţa noastră din punct de vedere fiziologic nu începe cu naşterea, ci ea datează cu 9 luni înainte de venirea pe lume. Particula care este începutul nostru ajunge la viaţă prin hrănire . Ea are nevoie de adăpost, căldură constantă, de eliminarea suplimentelor de prisos şi de o mamă sănătoasă care să consume alimente sănătoase pentru a-i asigura fătului un început bun.
Un bun grădinar învaţă curînd că solul are nevoie să fie îmbogăţit cu azot, fosfor şi potasiu. Azotul ajută la dezvoltarea frunzelor; fosforul la formarea florilor; iar potasiul întăreşte rădăcinile şi tulpina. Lipsa oricăruia din aceste elemente face ca planta să sufere.Tot aşa se întîmpîă şi în cazul cînd din alimentaţia zilnică a viitoarei mame îi lipsesc unul sau mai multe din mineralele de care are nevoie în perioada sarcinii, formarea organismului fătului va suferi.
Orice mamă doreşte să dea naştere unui copil viguros, robust. Ea doreşte ca naşterea să dureze puţin, să fie uşoară şi după aceea să-şi mobilizeze puterile repede. Aceasta este o moştenire din starea primitivă a omului.
In zilele noastre, modul de alimentaţie constituie un factor important pentru a asigura o naştere uşoară şi refacerea rapidă a puterilor mamei. Pîinea și făinoasele trebuie înlocuite cu mămăligă şi în general cu mălai sau cu pîine de secară.
Laptele formează în stomac un cheag, motiv pentru care trebuie înlocuit cu brînza, care nu dă loc la astfel de transformări.
Carnea de vită,de miel sau de porc, trebuie înlocuită cu peşte şi alte produse marine şi cu alte produse animale(să fie crescute în sistem ecologic) ca : ficat, inimă, rinichi şi alte organe.
Zahărul trebuie înlocuit cu miere. Hrana zilnică trebuie să includă salată de legume, de crudităţi în general și un ou. .Salatele de legume şi zarzavaturi furnizează minerale de importanță vitală, iar oul conține toate elementele care ajută la formarea fătului ,este deci ,pentru om un aliment complet. Ficatul consumat o dată pe săptămînă constituie un aliment de bază, un aliment „de depozit. Carnea de pasăre trebuie consumată rar; nucile, dimpotrivă.
Sporirea fertilităţii pe cale naturală
Portocalele,grepfuturile, ca şi sucurile de citrice trebuie înlocuite cu cele de struguri, mere sau afine, toate acestea constituind surse principale de minerale necesare dezvoltării fătului.În ceea ce priveşte mierea, aceasta este nu numai un aliment excelent, ci şi un adaos alimentar. Ea împiedică fermentaţia în tractul gastro-intestinal şi se absoarbe repede.
Sporirea fertilităţii pe cale naturală
Mierea conţine elemente importante pentru refacerea sîngelui si sporirea fertilităţii pe cale naturală . Avînd un uşor efect laxativ, previne de asemenea constipaţia şi pentru că este şi un calmant, contribuie la asigurarea unui somn adînc şi odihnitor. Revenind la. alimentele care contribuie la dezvoltarea fătului : 2 linguriţe de miere, luate fie ca îndulcitor, în hrană, fie ca atare, contribuie ia dezvoltarea acestuia, asigurîndu-i un sistem nervos excelent.
Cît despre acizii de care are nevoie, se poate spune că viitoarea mamă îi are din abundenţă. Natura este foarte generoasă şi distribuie din plin aciditate în hrana produsă de pămînt. Dacă se întâmplă să lipsească fructele de orice fel şi frunzele , sursa principală de acizi ei bine, deficienţa poate fi com-pensată de o linguriţă de oţet de mere într-un pahar cu apă, luată dimineaţa imediat după sculare. De obicei se evită sau se pune capăt oricăror indispoziţii matinale. Peste zi trebuie luat un pahar de suc fie de afine, fie de mere sau de struguri.
Problemele sexuale ale cuplului pot fi tratate natural
Datorită stresului generat de condiţiile socio-economice şi politice ale secolului, din ce în ce mai multe cupluri au probleme de natură sexuală: impotenţă, ejaculare precoce, frigiditate, sterilitate. Studiile efectuate au arătat că un rol major în terapia cuplului îl are reechilibrarea fluxului energetic, conform principiilor medicinei tradiţionale.
Fasolea si sporirea fertilităţii pe cale naturală – reduce creşterea nivelului de zahăr din sânge după mese şi amână scăderea sa ulterioară – ceea ce, neîndoielnic, garantează o minte limpede. Dacă vreţi să faceţi un pas mare spre prevenirea cancerului la sân, mâncaţi de câteva ori pe săptămână supă sau salată de fasole. De asemenea, fasolea conţine inhibitori ai proteazei, care intervin asupra enzimelor producătoare de cancer. Ajută la prevenirea dezvoltării celulelor tumorale. Inhibitorii protezei împiedică apariţia cancerului generat de radiaţii şi măresc rezistenţa celulelor faţă de invazia celulelor tumorale. Dacă oamenii consumă cantităţi adecvate de inhibitori ai proteazei sub formă de boabe şi seminţe, atunci se pot proteja de cancer într-o diversitate de locuri. Fasolea reduce şi colesterolul – o ceaşcă şi jumătate cu boabe de linte sau fasole albă pe zi pot reduce colesterolul total cu 19%, datorită conţinutului acestora de lecitină şi fibre.
Boabele de fasole reprezintă cea mai bună sursă de L-dopa, care se foloseşte adesea pentru tratarea bolii Parkinson şi care stimulează erecţiile puternice şi sănătoase la bărbaţi. Astfel, o cantitate de 120-140 de grame de fasole poate fi suficientă pentru a alunga problemele potenţei masculine. Iar dacă ajută cu ceva, încercaţi să le încolţiţi, deoarece boabele încolţite conţin şi mai mult L-dopa.
-Contra sterilităţii si sporirea fertilităţii pe cale naturală ajută infuzia de troscot. Un pahar de iarbă se opăreşte cu un litru de apă. Se bea în loc de ceai după masă timp de o lună, apoi se face o pauză de 1 lună şi se reia tratamentul 2-3 luni, combinând cu dietă de legume.
-Urzici. Când încep să se coacă seminţele (în august), culegeţi-le şi uscaţi-le la umbră. 1 linguriţă de seminţe se opăreşte cu 1 pahar de apă şi se infuzează 40 minute sau se fierb 5 minute şi se lasă acoperite 30 minute. Se beau câte 100 ml de 3 ori pe zi din infuzie, înainte de masă. La fel se poate fierbe 1 linguriţă de seminţe într-un pahar de suc de struguri sau vin, timp de 5 minute. Această cantitate se împarte în 3 părţi care se beau în timpul zilei.
-Pătlagina. 1 linguriţă de frunze tăiate mărunt se opăresc cu 2 pahare de apă. Se infuzează 3 ore. Se beau câte 150 ml de 3 ori pe zi.
-Pentru sterilitatea la bărbaţi: 1 lingură de seminţe de pătlagină puse într-un 1 pahar cu apă infuzate 15-20 minute, apoi fierte timp de 5 minute, răcite şi strecurate. Se bea lichidul, câte 1 lingură, de 3 ori pe zi, timp de 1-2 luni.
Adenomul de prostată: 1 pahar de seminţe de dovleac, decojite, se dau prin maşina de tocat carne, se adaugă 250 g miere de albine, se fac porţii de mărimea unei nuci. în fiecare zi, pe stomacul gol, se suge câte o porţie ca pe o bomboană.
-2 linguri de frunze de pir se opăresc cu 0,5 litri de apă, apoi se fierb 10 minute. Se bea câte 1/2 pahar de 4 ori pe zi înainte de masă de către ambii soţi.
-Secara(nestripită chimic ) de mai (când dă spicul). Se fierbe, prima apă se scurge, se fierbe din nou pe foc mic 20 minute, se lasă acoperit, se strecoară. Se bea în cantităţi nelimitate de ambii soţi. Nu are contraindicaţii.
Stejarul- Arbore mitic, este simbolul vieţii, al forţei liniştite, al virilităţii
Gigant vegetal drag şi sacru la toate popoarele datorită maiestăţii sale incomparabil puterea stejarului a fost întotdeauna un obiect de veneraţie atât la celţi, cât şi la romani şi populaţiile siberiene.
Scoarţa este cea mai bogată în tanin.Frunzele conţin concentraţii crescute pure de acid quercitanic, acid galic, flavonoizi, principii tanici, amidon, clorofilă, şi acizi organici.Ghindele conţin tanini în precente crescute. Galele, excrescenţe bombate produse de înţepături de insecte pe frunze conţin un procent de tanini de până Ia 65%. Rădăcinile conţin 20-22% tanini şi substanţe polichinonice cu acţiuni calmantă şi anti-inflamatorie asupra pielii.
Medicina secolelor trecute a utilizat pe larg, de uz intern şi extern, decocturile şi infuziile din scoarţă de stejar în scop astringent, anti-hemoragic, vasoconstrictor şi cicatrizant pentru hemoroizi, varice şi fistule. Din timpuri imemoriale Stejarul a fost utilizat ca astringent de prim ordin şi şi-a găsit utilizare de fiecare dată când era necesară moderarea secreţiilor, frânarea scurgerilor şi restrângerea ţesuturilor relaxate.
Scoarţa plantei a constituit în acele timpuri un remediu contra febrelor intermitente, până la substituirea cu scoarţa de salcie.. Dioscoride şi Galen au recunoscut proprietăţile diferitelor părţi ale plantei, prescriind scoarţa în hemoptizii şi hemoragii, pentru acţiunea sa antihemostatică; frunzele erau aplicate pe răni şi tumefacţii; ghindele erau utilizate pentru efectul diuretic şi ca antidot al veninurilor, administrate în lapte (să nu uităm că taninul face să precipite albuminele şi antidotează alcaloizii). In întreaga perioadă a Evului Mediu au fost observate aceste indicaţii.
In perioada Renaşterii, scoarţa de stejar a fost utilizată ca astringent intestinal în dizenterie şi distilatul din muguri tineri de frunze a fost utilizat pentru că: “ameliorează toate disfuncţiile ficatului şi dizolvă calculii renali, opreşte secreţiile albe genitale la doamne” (Mattioli : Comentarii). însemnări analoage regăsim în Farmacopeea de la Madrid din 1823 despre ” pomăda vaginală » în care scoarţa era înlocuită cu galele din aceeaşi plantă (întrucât conţinutul de acid tanic este mult crescut), la care se adăuga scoarţă de rodie, frunze de mirt, nucă şi chiparos.
In 1774 medicul german Schroeder considera ghinda un remediu sigur pentru rezolvarea obstrucţiilor glandulare şi viscerale. Marx în 1784 utiliza fructele stejarului ca remedii în afecţiuni ale copiilor caracterizate prin tumefacţie şi induraţie a abdomenului de origine carenţială şi uneori tuberculoasă.
Hufeland în Tratatul său despre Maladia scrofuloasă scria că infuzia de ghinde este remediul preferat pentru nihilism, atrofia mezenterică, tumefierile glandulare, astm şi tuse. Acelaşi autor arată faptul că, dacă se administrează timp îndelungat, este remediul cel mai puternic pentru distrugerea dispoziţiei scofuloase în profunzimea rădăcinilor acesteia (în această afirmaţie se observă deja conceptele de remediu, drenaj şi teren).
Scopoli şi Cazin utilizau cu succes ghindele mărunţite în cazuri de menoragie gravă. Ulterior stejarul a pierdut din celebritate ca remediu şi utilizarea sa a diminuat progresiv. Raportat încă la începutul secolului drept “medicament” astringent, de uz extern, pentru gargarisme şi contra diareei; pentru băi, în tratamentul arsurilor extinse, degeraturilor , pentru injecţii astringente uretrale. în scurgeri uterine, leucoree vaginală, metroragie şi în toate afecţiunile pielii şi mucoaselor care necesită tratament anti-inflamator şi antiseptic. Ghindele mărunţite şi îndulcite se utilizau încă în prima jumătate a secolului în catare intestinale sub-acute sau cronice ale copiilor. Ulterior, utilizarea sa a rămas numai în medicina populară. Este meritul noii fitoterapii şi a fitoterapeuţilor francezi că au găsit pentru stejar un rol demn de notat în gemoterapia modernă. Recent au fost izolate din fracţiunile meristematice ale rădăcinii substanţe polichinonice cu acţiune calmantă şi anticongestionată.
Gemoterapia utilizează diferite părţi din Quercus pedunculata : muguri proaspeţi, radicele tinere, scoarţa internă a rădăcinilor şi ghinde, precum şi toate inflorescenţele sale (amenţi) în maceraţie glicerică 1 DH.
Stimulant poliendocrin şi imunitar,Stejarul Quercus pedunculata are o acţiune particulară asupra corticosuprarenalei,stimulând producţia de hidroxicorticoizi urinari (17-OH): acţionează asupra gonadelor ambelor sexe, asupra vaselor sanguine arteriale, capilare şi venoase. Acţiunea sa se extinde printre altele asupra intestinului şi aparatului genito-urinar.Asupra metabolismului proteic: reduce alfa-unu, alfa-doi şi beta globulinele, are o acţiune lejeră în caz de hipoalbuminemie, determinând creşterea albuminelor.
Mugurii de Quercus pedunculata corectează carenţa hormonală a corticosuprarenalei, stimulând secreţia de hormoni de tip corticoid ; cresc presiunea arterială, stimulează secreţia gonadică de testosteron şi posedă o acţiune reglatoare asupra funcţiei intestinale.
Ghindele acţionează în stări depresive cu astenie sexuală şi în frigiditatea tinerei femei (M. TetauJ.
Quercus este activ în particular în toate formele de artroze şi reumatism: creşte diureza, combate insomnia, oboseala şi anafilaxia.Este un euforizant şi un anti-alergic cu proprietăţi anti-histaminice (C. Binet)
Inflorescenţele (amenţi) conţin substanţe hormonale tip sexual care acţionează în special dacă pacientul se găseşte în perioada de pubertate, maturitate genitală sau la menopauză ori andropauză.
Rădăcinile tinere şi scoarţa internă a rădăcinilor posedă acţiune cicatrizantă şi calmantă asupra ţesutului cutanat.
Quercus are şi proprietăţi anti-senescente şi este considerat un revitalizant pentru organismele debilitate şi senescente, sau care nu reacţionează bine la administrarea de alte medicamente. Din aceste motive este considerat un drenor universal. Este indicat, asfel, în următoarele afecţiuni:Depresie (cu Smochinul ,Ficus carica şi Mesteacănul Betula verrucosa seminţe),în surmenaj” fizic şi intelectual (cu Porumbarul ,Prunus spinosa),senescenţă precoce; acţiunea antisenescenţă este potenţată dacă se utilizează împreună cu Frasinul,Fraxinus excelsior şi Sequoia gigantea,astenie sexuală sau frigiditate juvenilă cu depresie (cu Betula pubescens amenti). Astenie de primăvară saupost-infecţioasă.
Astenie sexuală în andropauză şi menopauză.Şoc, cianoză şi colaps vascular (cu Sângerul,Cornus sanguinea),parodontoză (cu Bradul,Abies pectinata şi Betula pubescens muguri.Astenie sexuală a bărbatului vârstnic (cu Sequoia gigantea şi Betula amenti).Andropauză (cu Sequoia). Astenospermie-azoospermie.Rahitism (muguri), (cu Merișorul,Vaccinium vitis idaea).Alergii variate (cu Coacăzul negru Ribes nigrum).Enurezis nocturn.Leucoree.Atonie vaginală, menoragie în menopauză, metrite.Prolaps anal şi uterin (cu Fraxinus excelsior).Fragilitate capilară (cu Castanul,Aesculus hippocastanum), cu tendinţă la formare de echimoze.Leziuni de decubit.Piele congestionată, arzătoare şi dureroasă (rădăcini tinere şi scoarţă internă a rădăcinilor)Eczeme şi ragade anale, eczemă umedă.Conjunctivită, dermatopolimiozită.Stări de denutriţie uşoară (cu Prunus spinosa).Stări de „surmenaj” şi oboseală (asociat cu Quercus pedunculata ghinde).Hiperhidroză, limfatism.Tulburări menstruale (cu Rubus idaeus şi Salix alba).
Quercus pedunculata (muguri, rădăcini tinere, scoarţă internă a rădăcinilor, ghinde, inflorescenţe) Mac.Glic. 1DH: 50 picături de una sau două ori pe zi. Dacă se asociază cu alte gemoterapice: 70 picături în administraţie unică. Picăturile se iau totdeauna diluate în apă, înainte de mesele principale.
Text preluat din cartea Sanatos si fericit ,autor Barbu Iuliana