Ceai de SALVIE – Salvia officinalis

Descriere

Proprietăţi pentru ceai de Salvie: potenţial antiinflamator gastrointestinal, renal şi biliar, antihemoroidal adjuvant în menopauză, afecţiuni ale măduvei spinării, tremurături, paralizii, diabet, gingivite, transpiraţie.
Compoziţie: iarbă de Salvie (Salviae herba) . Nu conţine nici un fel de aditivi sau alte ingrediente chimice.
Preparare şi administrare ceai de Salvie: INTERN – infuzie 5-10 min acoperit, o linguriţă de plantă la 250 ml apă clocotită, se beau 3 căni de ceai pe zi sau după recomandarea medicului, a consultantului de specialitate. EXTERN – băi de şezut, comprese, gargară.
Păstrare: la temperatura camerei, ferit de lumina directă a soarelui şi umiditate.
Producator: SC FARMACIA NATURII SRL

Termen de valabilitate: 24 luni de la ambalare.
Ambalare: pungă de 30g

Furnizăm de ceai de Salvie numai în limita stocului disponibil.

Extras din cartea SĂNĂTATE ŞI ARGINŢI prin folosirea şi cultivarea a 7 plante binecuvântate, autoare Iuliana Barbu

De ce să mori când salvia îţi creşte în grădină?
Acest proverb promovat de celebra şcoală din Salermo este doar un exemplu pentru statutul de plantă medicinală pe care salvia îl dobândise în trecut. Însăşi originea cuvântului salvia ne indică valoarea terapeutică care i se atribuia – latinescul salvare însemnând a vindeca.
Într-adevăr, salviei i se atribuiau în trecut proprietăţi miraculoase. Nu numai că proteja viaţa, dar stimula şi reproducerea. În Egiptul Antic, femeilor li se dădea să bea un preparat de salvie, pentru a le spori fertilitatea. Acest obicei s-a păstrat şi pe vremea romanilor, care numeau salvia “iarbă sacră”.

Puterea de a reînvia morţii
Cultul salviei a cunoscut poate forma cea mai amplă la druizii din Galia, care-i atribuiau puterea de a reînvia morţii. Prin aceasta, salvia se înrudeşte cu plantele pe care le utilizau şamanii pentru a încerca depăşirea limitelor existenţei umane. În sens strict medicinal, salvia era utilizată contra febrei, tusei, reumatismului, paraliziei şi epilepsiei.
Nu şi-a pierdut nimic din popularitate în Evul Mediu, când chiar la îndemnul lui Carol cel Mare, a fost cultivată de către călugări în grădinile mănăstirilor, de unde s-a extins mai apoi şi în culturile ţărăneşti. Timp de secole, în toate farmacopeile i s-a atribuit un loc de frunte.
Astăzi, cunoaştem salvia dintr-o perspectivă desacralizată, totuşi anumite proprietăţi terapeutice rămân incontestabile.

Astfel, s-a constatat că într-adevăr, acţionând asupra estrogenilor, favorizează fertilitatea.
Importanţa alimentară a plantei se datorează proprietăţilor aromatizante. Frunzele de salvie se recomandă drept condiment pentru marinate, preparate mai grele din vânat sau gâscă, nu numai condimentându-le ci şi mărindu-le digestibilitatea. De asemenea dau o aromă aparte preparatelor cu ficat de pasăre, ruladelor de carne, preparatelor din fasole şi mazăre, mâncărurilor în care intră tomatele. Salvia se poate folosi pentru împănarea fripturilor, pentru cârnaţi, preparate cu ouă. În sudul Franţei (Provence) se foloseşte şi pentru o supă specifică (aigo – bouido). De asemenea frunzele proaspete se pot folosi şi pentru salate.
Prin buchetul pe care îl conferă substanţele volatile şi cele amare, frunzele de salvie au o perspectivă deosebită în industria băuturilor răcoritoare.

Infuzie cu ceai de Salvie
Salvia conţine un ulei volatil care inhibă eliberarea fluidelor din organism.
Acest lucru face din ceaiul de salvie un remediu util pentru femeile care doresc să-şi oprească lactaţia după ce au încetat alăptarea copiilor la sân. Laptele încetează să mai curgă în doar câteva zile.
De asemenea, ceaiul de salvie alungă spasmele intestinale şi coboară temperatura corpului, fiind astfel valoros pentru uşurarea febrei. Băute zilnic 3 căni de infuzie de salvie pe zi, timp de 30 zile, primavara se purifică sângele şi se stimulează circulaţia sangvină.
Ceaiul de salvie contribuie la restabilirea ciclului menstrual dereglat, înlătură sindromul algic. În climacteriu (menopauză) diminuează bufeurile de căldură, transpiraţia, calmează sistemul nervos. Este foarte eficient în candidoză şi herpes genital.[…]

Proprietăţi terapeutice şi acţiuni specifice
Salvia prezintă următoarele proprietăţi terapeutice:
– stomahice, digestive, carminative, coleretice, antidiareice, antiinflamatoare intestinal, aperitive, tonic-amare;
– antiastmatice, expectorante, antispastice, bronşice, antitermice, diuretice, antisudorifice, antinevralgice;
– venotonice;
– sedative, calmante ale sistemului nervos, afrodisiace;
– astringente, antiseptice, antibiotice, bacteriostatice, vulnerare, antiinflamatoare, cicatrizante.
Salvia acţionează în următoarele afecţiuni:
– afecţiuni hepatobiliare cu normalizarea secreţiilor hepatice şi a funcţiilor veziculei biliare, hepatite, icter, dischinezie biliară, colite, dispepsii, aerofagie, balonări abdominale, stimulent al poftei de mâncare; afecţiuni ale căilor respiratorii superioare: faringite, laringite, bronşite cronice, astm, gripă, răguşeală, tuse, emfizem pulmonar, pneumonie, acţiune bactericidă asupra bacilului Koch, oprirea transpiraţiei nocturne în tuberculoză (în amestec cu lavanda);
– circulaţie defectuoasă a sângelui, afecţiuni vasculare, hipertensiune, previne infarctul;
– afecţiuni reno-genitale: cistite, adenite, vaginită atrofică, dismenoree, tulburări ale ciclului menstrual, menstruaţii neregulate (dismenoree), disfuncţii ovariene, menopauză, acţionează în impotenţă şi frigiditate, favorizează concepţia şi combate sterilitatea (nu se recomandă la mamele care alăptează deoarece micşorează cantitatea de lapte);
– combate stările de nervozitate, astenie nervoasă, surmenaj intelectual, dureri de cap, pierderea memoriei, insomnii, depresii psihice, oboseală, tremurăturile membrelor, paralizie;
– diabet zaharat; obezitate, celulită; reumatism; afecţiuni ale căilor bucale: inflamaţii şi hemoragii ale gingiilor şi corzilor vocale, abcese dentare, amigdalite; ulceraţii ale pielii, răni cu puroi, contuzii, varice, ulcer varicos, seboree, mătreaţă.