Sfatul specialistului

Posted on by — Lasă un comentariu

AJUTOARE DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

AJUTOARE DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIVMORCOV

 

Daca speram sa ne conservam ca specie biologica,dacă dorim să trăim cu demnitate,să ne implinim destinul individual şi social,TREBUIE SA TRĂIM ÎN ARMONIE CU NATURA.

Ea este ,,MAESTRUL TUTUROR MAEŞTRILOR,,spune Goete,iarGaleniu spune că ,,Natura vindecă trei sferturi dintre bolnavi..,,

 

CHITOSANUL-AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

Tratează ulcerul stomacal, duodenal, gastric, fiind puternic absorbant al reziduurilor din tractul gastrointestinal, scade colesterolul, coboară tensiunea, vindecă arsurile, eficace în diabet. Îmbunătăţeste funcţia ficatului, anticancerigen, reglează Ph-ul la 7,4 şi activează limfocitele ce distrug agenţii patogeni şi celulele maligne. Asimilat în sânge împiedică răspândirea metastazelor; înlătură durerile lombare şi ale coloanei vertebrale, măreşte imunitatea, îmbunătăţeşte circulaţia , tratează psoriazisul, cancerul pielii şi al glandelor mamare, afecţiunile cardiovasculare, bolile oncologice, cancerul tiroidei, amigdalite, faringite, bronşite, astm bronşic, pneumonii.

Ghimbirul-,-AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

un digestiv eficient. Ingredientul activ din ghimbir, gingerolul, este un compus care ajută la relaxarea vaselor de sânge, stimulează circuitul sangvin şi înlătură durerea. Este folosit în mod frecvent ca digestiv şi conţine compuşi care alină răul de mişcare, ameţeala şi starea de vomă. Din acest motiv, ghimbirul este un condiment indicat în cazul gravidelor pentru îndepărtarea răului de dimineaţă şi pentru persoanele care suferă efecte secundare în urma chimioterapiei.

Oregano-,-AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

bogat în anti­oxi­danţi. Două dintre elementele con­ţinute de acest condiment au potenţial antibacterian. Oregano este şi un antioxidant bogat în fitonutrienţi. Un gram de oregano conţine de 42 de ori mai mulţi antioxidanţi decât merele. Proaspăt sau uscat, oregano poate fi folosit în sosul pentru salate, în preparatele din ou, legume sau carne.

Complexul de pătlagină, gălbenele, sunătoare, sovârf, ulei volatil de fenicul (Gastrovit) este indicat în aerofagie, hiperaciditate, gastrită, ulcer gastric şi duodenal.

 

Combinaţia  de extracte din Tecuma undulata, Pichorhiza kurroa, Phyllantus urinaria, Plambago zeilenica întâlnită în produsul Gascure, este un reglator natural al funcţiilor gastro-intestinale, foarte activ în cazul hiperacidităţii şi al leziunilor ulceroase gastrice şi este un bun stimulator al poftei de mâncare.

Arginina- -AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

este un aminoacid esenţial care intervine în sinteza acizilor nucleici şi este recomandat, printre altele, în hepatopatii şi sistem imunitar scăzut.

Extractele gemoterapice din smochin, merişor, rozmarin-AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV,

sunt eficiente în colibaciloze şi tranzit intestinal perturbat, precum şi în colon iritabil.

Picăturile suedeze cu extract de iarbă mare, au acţiune antihelmintică indicate mai ales copiilor.

Cărbunele vegetal–AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

combate balonarea şi reduce flatulenţa, reglează funcţiile digestive şi reduce indigestia, practic ajunge să fie recomandat în multe dintre afecţiunile ce sunt asociate cu disconfortul abdominal. Atenţie însă la administrarea lui concomitentă cu a altor medicamente, întrucât poate reduce gradul de absorbţie al anumitor substanţe.

Compoziţia de enzime gastrice, pancreatice şi biliare, precum şi enzime de origine vegetală, extrase din ananas şi papaya (CosmEnzime), este o formulă eficientă în combaterea balonărilor, în indigestii, greaţă, constipaţii, disconfort abdominal. Mai este indicată şi în carenţe enzimatice, tulburări ale sistemului hepato-biliar, colite, enterocolite, dispepsii, malabsorbţie.

Vitaminele din complexul B –-AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

sunt indispensabile metabolismului celular şi sunt recomandate în lipsa poftei de mâncare, colite, constipaţie, tulburări ale suprarenalelor, după tratamente cu antibiotice care suprimă parţial sau total flora intestinală, în sistem imunitar scăzut.

De asemenea, mai este indicat ca, în fiecare dimineaţă înainte de micul dejun, să se bea sucul a 1-2 lămâi stoarse în 250-500 ml apă plată. Acest suc băut zilnic ajută la curăţarea stomacului de toxine şi reducerea acidităţii în exces.

Un alt sfat ar fi evitarea băuturile reci în timpul meselor. Mâncarea este digerată mai eficient dacă se consumă la temperatura corpului, de aceea băuturile reci pot încetini procesul de digestie. Dacă însă simţiţi nevoia să beţi ceva în timp ce mâncaţi, încercaţi un ceai de plante, cald. Cafeaua şi alcoolul pot mări aciditatea sucurilor gastrice aşa că mai bine le evitaţi.

 

Turmericul tratează intestinul iritabil.-AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

Curcumina, ingredientul care oferă turmericului culoarea galbenă, este un antiinflamator eficient. Nutriţioniştii afirmă despre acest condiment că ajută la combaterea afecţiunii intestinului iritabil, a colitelor ulcerative, a artritei reumatoide, a cancerului şi a bolii Alzheimer.

Salvia un antiinflamator şi antioxidant care ajută la prevenirea deteriorării celulare.-AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

Acest condiment poate fi adăugat în supe, sosuri, salate, preparate din carne, legume sau ouă.

Varza- -AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

reduce riscul de aparitie a cancerului de colon cu pana la 66%. De asemenea, ea stimuleaza sistemul imunitar, ucide bacteriile si virusii, curata sangele”, afirma expertii. Daca preferi varza rosie vei beneficia si de puterea antocianinelor, cu efecte anticancerigene puternice.

Semintele de in: reduc inflamatiile–-AJUTOAR DIN NATURA PENTRU APARATUL DIGESTIV

Contin proteine, acizi grasi, minerale (magneziu, potasiu si zinc) si fibre.

 

Decoctul de ovăz este folosit în cazul diferitelor afecţiuni stomacale şi intestinale, în special la copii. Este recomandat mai ales atunci cînd afecţiunea gastro-intestinală este însoţită de hepatită cronică, pancreatită. Un pahar de ovăz se pune într-un litru de apă distilată, la temperatura camerei, se lasă la infuzat 10-12 ore, apoi se pune la foc mic şi se fierbe 30 de minute într-un vas cu capac. După ce se ia de la foc se mai lasă la infuzat 12 ore, apoi se strecoară. La sfârşit se adaugă apă distilată până se ajunge la un litru. Se ia cu 20-30 de minute înainte de masă sau între mese, de 3 ori/zi, cîte 100-150 ml, timp de o lună.

Corpul nu este un depozit de toxine, ci un sălaş al armoniei, aşadar, să îl păstrăm aşa cum ne-a fost dat!

Dr.ing. Iuliana Barbu

Posted on by — Lasă un comentariu

BOLILE DE SÂNGE

BOLILE DE SÂNGE
book-1760998_1920

Sângele este ţesutul lichid care, împreună cu limfa, constituie mediul intern al organismului.

Graţie reţelei larg dezvoltate de capilare (vase foarte mici), sângele interacţionează cu toate ţesuturile organismului uman, asigurând astfel desfăşurarea normală a metabolismului în organism.

Sângele prezintă 1/14-1/13 din masa corpului omului (vreo 5 l la omul matur) şi este alcătuit din partea lichidă – plasma (55 % din masa totală a sângelui) şi celulele dispersate în plasmă (45 %) – celulele roşii ale sângelui (eritrocitele), celulele albe ale sângelui (leucocitele) şi trombocitele. în afară de acestea, sângele mai conţine şi gaze – azot, oxigen, bioxid de carbon. Substanţele organice în sânge sunt reprezentate mai mult prin proteine, printre care cea mai mare importanţă o are pigmentul respirator – hemoglobina, care se află în eritrocite şi asigură transportarea oxigenului din plămâni spre ţesuturile organismului.

Un şir de maladii ale omului sunt însoţite de schimbări în sânge -leucocitoza, anemia. Sunt cunoscute, de asemenea, şi maladii propriu-zise ale sângelui – leucemia (leucoza), diateza hemoragică etc.

Mişcarea circulară a sângelui prin sistemul de vase sangvine poate fi perturbată din cauza diferitelor afecţiuni ale sistemului cardiovascular şi ale nervilor, care o reglează, fapt ce poate determina asigurarea insuficientă a organelor şi ţesuturilor cu sânge.

In cazul dereglării locale a circulaţiei sangvine, este afectată circulaţia sângelui numai în partea respectivă a organismului (mâinii, piciorului, muşchiului cordului, porţiunii creierului etc); mai frecvent aceasta se întâmplă din cauza modificării patologice a pereţilor vaselor

Dereglarea totală a circulaţiei sângelui poate fi condiţionată de dereglarea funcţionării cordului (insuficienţa cardiacă) sau a vaselor (insuficienţa circulatorie).

Sucul de urzică,un leac miraculos pentru bolile de sânge

Cu aceasta  a fost tratată chiar şi leucemia. În 100 g de suc de urzică adăugaţi 100 g de suc de mere acrişoare şi consumaţi toată doza o dată pe zi cu 30 de minute înainte de dejun. Cura de tratament durează 20 de zile, după o pauză de 10 zile poate fi repetată.

RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE în bolile de sânge

Primăvara devreme sau toamna târziu adunaţi rădăcini de păpădie şi uscaţi-le bine. Apoi luaţi un vas de sticlă sau ceramică, pisaţi până la pulbere rădăcinile de păpădie. Turnaţi un pahar de apă clocotită peste o lingură de pulbere, acoperiţi vasul cu un capac şi lăsaţi să se facă o infuzie densă. Infuzia se prepară nemijlocit înainte de utilizare şi se administrează dimineaţa, pe parcursul a şapte zile.

 

Ierburi pentru„curăţenia” organismului în bolile de sânge.

Metoda N. WORKER pentru afecţiuni grave

Afecţiunile ganglionilor limfatici; maladiile acute cronice ale căilor respiratorii şi ale sinusului paranazal; afecţiunile urechilor (otitele), ochilor; ischemia cordului; tromboflebita cronică; maladiile cronice ale aparatului urogenital; artroza, artrita însoţită de edeme ale articulaţiilor, osteocondroza coloanei vertebrale.

Cu 1-2 zile înainte de începerea curăţării limfei, turnaţi într-un vas de material plastic apa de izvor sau purificată, închideţi vasul ermetic şi puneţi-1 în congelator (dar nu alături de carne).

Când apa va îngheţa, aduceţi vasul la cald, scurgeţi atent apa, să nu se scurgă şi depunerile. Vă sunt necesari 2l de astfel de apă (o puteţi pregăti în câteva prize).

Ziua 1. Pregătiţi 900 ml de suc din grepfrut proaspăt, 900 ml de suc de portocale, 200 ml de suc de lămâie. Amestecaţi totul şi diluaţi cu 2 l de apă.

Dimineaţa, pe stomacul gol, faceţi clismă din 2l de apă cu 2 linguri de oţet de mere. Apoi beţi 100 ml de apă cu sare Glauber, dizolvată în ea. Imediat, faceţi un duş fierbinte, ca să vă încălziţi bine. Consumaţi 200 ml din amestecul pregătit. Imediat veţi începe să transpiraţi, veţi simţi nevoia să mergeţi la WC, scaunul poate fi lichid. In continuare, administraţi câte 100 ml de amestec fiecare 30 de minute, până când veţi bea toţi cei 4l de amestec.

Ziua a 2-a. Dimineaţă faceţi clismă. In continuare, repetaţi tot ce aţi făcut în ziua întâi.

Ziua a 3-a. Repetaţi clismă şi celelalte proceduri, la fel ca în primele 2 zile. Procedura se efectuează o dată pe an.

 Remedii din natura în bolile de sânge

Salv 7 1 lingurita de 3 ori pe zi

Ceai de Viata lunga 3 cani pe zi

Vitamina C 3 /zi

Noni 3 linguri pe zi

vi-fort-4 capsule /zi

Fragmente din cartea ,SANATOS ȘI FERICIT,leacuri din potirul nesecat al naturii,,autor dr,ing .Barbu Iuliana

 

Posted on by — Lasă un comentariu

Acneea

Acneea1

 

Boală a pielii, cu leziuni inflamatorii ale glandelor sebacee şi foliculilor piloşi având ca substrat un dezechilibru între androgeni şi estrogeni. Se manifestă prin erupţie polimorfă de papule, papulopustule, mici abcese dermato-hipodermice asociate, localizarea se face mai ales pe faţă ( nas, frunte, bărbie), uneori şi torace. Se manifestă ca o ridicătură având în centru un punct sub forma unui filament albicios.

Plante medicinale indicate şi mod de folosire IN ACNEE:

Brusturele (Arctium lappa). Decoct – se administrează extern, prin aplicaţii.

Rădăcină de brusture – decoct, se bea.

Cicoarea (Cychorium Intibus). Infuzie – administrat extern: sub formă de băi, cataplasme, spălături.

Frasinul (Frasinus excelsior). Infuzie – administrat extern: comprese şi intern.

Gălbenele (Calendula officinalis). Infuzie, administrat extern.

Hameiul (Humulus lupulus). Infuzie, extern: comprese.

Nucul (Juglans regia). Tinctură, intern: 15 picături de 3 ori pe zi.

Plopul negru (Populus nigra). Infuzie, extern: cataplasme, băi locale.

Trei fraţi pătaţi (Viola tricolor). Infuzie, intern: 3 căni pe zi.

Este indicată in tratarea acneiei o baie locală de aburi cu flori de fân sau muşeţel, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, după care se aplică comprese cu infuzie de muşeşel. Seara, se poate aplica pe faţă o pomadă cu ichtiol. Dimineaţa se spală pomada cu apă călduţă şi săpun moale vegetal. Se repetă acest tratament cel puţin o săptămână.

Teci de fasole (fără seminţe – Fructus phaseoli). Decoct, se administrează intern, în cure de 3-4 săptămâni.

Flori de gălbenele (Flores calendulae). Infuzie – se fac spălături, se pun cataplasme, tinctura se aplică pe locurile lezate.

Alimentar, se recomandă un regim alimentar, bazat pe salată preparată din: untişor, salată verde, frunze de păpădie (—– de formarea tulpinii florifere), varză albă, napi, tomate, sau salată din sfeclă roşie.

Alifie contra acneei, răni sau arsuri(de la lume adunate—)

Se iau următoarele plante: gălbenele (1 parte), pătlagină (1 parte), pelin  (1/2 parte). Se amestecă, se iau 100 grame amestec, care se fierbe în untură curată de porc, până când plantele se fac ca jumările (nu trebuie arse). Lăsăm să stea o zi preparatul, a doua zi îl încălzim pe bain-marin şi îl stecurăm: 1 parte = 15 grame. Dă rezultate foarte bune în bolile de piele menţionate.

Tratament pentru acneea chistică

Se recomandă o cură de fructe şi legume proaspete  şi consumarea, minim o lună de zile, a ceaiurilor depurative sau a unui ceai preparat  din amestec (în părţi egale) din: rădăcină de brusture, flori de soc, urzică vie, trei fraţi pătaţi. Se ţine şi un regim dietetic (o lună), fără grăsimi, condimente, conserve, murături, mezeluri. Compresele cu infuzii de gălbenele, muşeţel, salvie (în părţi egale), vor grăbi procesul de vindecare.  Se mai pot utiliza: mască filmogenă antiacneică, loţiune antiacneică pe bază de extract de gălbenele, muşeţel, aloe, alifia de gălbenele combinată cu ulei de sunătoare.

Argilă: aplicaţii de 2-3 ori pe săptămână, de apă argiloasă sau nămol pe care îl lăsăm să se usuce. După 20 minute se spală tenul cu apă de trandafiri şi se tamponează cu lămâie. Se ia argila şi pe cale internă, în fiecare dimineaţă.

Bitter suedez: se fac tamponări locale, se ia şi intern: o lingură dimineaţa şi una seara.

Săpun moale vegetal ce conţine: gălbenele, muşeţel, patlagină, urzică, coada calului, frunze de nuc, recomandat pentru toate tipurile de ten.

Spirulină – cremă: cremă de întreţinere şi regenerare cu extract total de Spirulină Platentis vie. Se aplică de două ori pe zi.

Ulei de cătină – cunoscut în tradiţia populară drept o veritabilă polivitamină naturală. Are acţiune antibacteriană, cicatrizantă şi epitelizantă.

Extract hidroalcoolic de mesteacăn – extern, prin tamponări locale.

Ceai pentru afecţiuni ale pielii ECODETOX

SALV 7 3 LINGURITE PE ZI

BRUSTURE – capsule, 1 capsulă DE 3 ORI /zi.

Pulbere de coriandru 1 lingurita se adauga in mancare de 3 ori pe zi

Acnee rebelă

Atenţie digestie (se va rezolva constipaţia)

Extern : a) comprese cu tinctură de cimbrişor + extract de mugur de nuc, în părţi egale ; b) dimineaţa şi seara se aplică pe faţa udă oţet de hrean, se lasă să-şi facă efectul 10 minute (se rade hreanul, se pune într-o sticlă peste care se toarnă oţet de vin sau de fructe : mere) – cât să acopere hreanul. Se lasă la macerat 10 zile într-o încăpere cu temperatură moderată. Se foloseşte direct din sticlă.

Intern : decoct din turiţa mare, teci de fasole, trei fraţi pătaţi, rădăcină de brusture, frunze de păpădie, frunze de mesteacăn, în părţi egale. Se beau 2-3 căni pe zi timp de 3 săptămâni cu 30 de minute înaintea meselor principale.

Alimentaţie : zilnic – drojdie de bere, orez, ulei vegetal, porumb germinat,hrisca mei,ovaz, fără prăjeli şi carne.

Se vor folosi creme adecvate (antiseboreice) de preferat gel de aloe bio si patlagina , gălbenele, unguent cu propolis.

Se acorda atentie mare digestiei in tratarea ACNEEI

 Tratamentul Constipaţiei

Constipatia este una dintre cele mai frecvente tulburari, care apare la un numar mare de pacienti, in special la varstnici. In Franta, aproximativ 10 milioane de persoane sufera de constipatie, iar in Germania aproximativ 30% din populatie. In ultimii ani, medicii au raportat o crestere a numarului persoanelor suferind de constipatie. Convingerea ca este necesara eliminarea scaunului in fiecare zi este inradacinata in mintea oamenilor inca din antichitate. Din aceasta cauza, unele persoane complet sanatoase, incep tratamente pentru constipatie si abuzeaza de laxative deoarece nu au o eliminare zilnica a bolului fecal. Totusi frecventa scaunelor la pacientii sanatosi poate fi foarte variata. O eliminare zilnica a bolului fecal nu este obligatoriu o dovada a bunei functionari a intestinului. In prezent este larg acceptat ca frecventa normala a defecatiei variaza de la de 3 ori/zi la de 3 ori/saptamana.
Constipatia este definita ca eliminarea mult prea lenta a scaunului (defecatie cu dificultate sau cantitati sistematic insuficiente).
Pentru majoritatea populatiei, imposibilitatea de a elimina scaunul pentru mai mult de 24 de ore, este considerata constipatie.
Cantitati mici de scaun, duritate si uscaciune excesiva si de asemenea senzatie de eliminare incompleta a bolului, sunt elemente tipice ale constipatiei.
Toate aceste simptome sunt prezente la majoritatea pacientilor care sufera de constipatie. Totusi, uneori lipsesc unele simptome. Prezenta unui singur simptom este o dovada a constipatiei.
Modificari ale obiceiurilor proprii fiecarei persoane (privind frecventa si ritmul eliminarii bolului fecal) constituie de asemenea o dovada a constipatiei.

 

Este cunoscut faptul ca sanatatea noastra depinde foarte mult de asigurarea evacuarii zilnice a fecalelor. Stationarea acestora un timp mai lung de 24 ore poate determina aparitia si raspandirea unor bacterii periculoase. Acestea pot conduce, o data cu cronicizarea constipatiei, la aparitia durerilor abdominale, diverticulozei, hemoroizilor, durerilor de cap, insomniei, obezitatii, problemelor circulatorii, herniei hiatale si ombilicale precum si a cancerului de colon.

 

Metode preventive

Pentru a evita constipaţia, mâncaţi alimente bogate în fibre, renunţând la alimente rafinate, procesate si bogate în grasimi. Totuşi, adăugarea în dieta a fibree sub formă de tăraţe de grâu nu este recomandata, fiincă irită colonul. Alimente bogate in fibre sunt fructeke, vegetale si alimente integrale. Verificaţi dacă mâncaţi alimete bogate în magneyiu)crustacee, nuci, seminţe, fasole, cereale integrale). Sucurile de fructe si legume stimuleayă activitatea intestinelor.

 

Sucuri pentru regularizarea scaunelor.

Suc de spanac. Faceţi suc dintr-o mîna de spanac, o treime dintr+un castravete si 2 rosii. Diluati cu un volum egal de apa plata.

Suc de mere si struguri. Faceţi suc din 2 mere si 250 g struguri. Pentru variaţie puteţi inlocui merele cu perele, papaia sau ananas.

Cateva solutii simple

– Un pahar cu apa, in care puneti sare. Cu cat mai multa sare, cu atat mai bine, cu conditia sa nu va provoace voma.
– Adaugati o lingura de otet la un pahar de apa calda. Se bea dimineata, pe stomacul gol. Apoi, beti alt pahar cu apa calda simpla si faceti o plimbare de circa 30-60 minute.
– Consumati multe vegetale cu frunze, sau sucul din frunze, sau zeama rezultata din fierberea acestora.
– Mancati cate 2 banane foarte coapte in fiecare dimineata si seara, pe stomacul gol.
– Se prajesc 30 gr (2 linguri) de susan negru intr-o tigaie de teflon, timp de 3 minute. Se mananca susanul cu 1-2 banane foarte coapte (metoda poate ajuta si celor care sufera de hipertensiune!)
– Se inghit 2 lingurite de miere – cu putina apa calda – dimineta, pe stomacul gol, timp de 2 saptamani.
– Intr-un pahar cu apa fierbinte, se amesteca o lingurita de miere cu 1/2 lingurita de ulei de susan. Se bea inainte de somnul de noapte.
– 400 gr miere se pun la fiert in bain-marie, impreuna cu 400 gr untura de porc – intr-un vas de ceramica. Se lasa pe foc timp de 15 minute. Se pastreaza intr-un borcan. Se inghite cate 1 lingura din amestec in fiecare dimineata si seara, pe stomacul gol.
– Inghititi cate un albus de ou la fiecare mic dejun, eventual amestecat cu suc natural de grapefruit. Chiar si sucul de grapefruit simplu, baut dimineata, inaintea micului dejun, este eficient.

Dr. Ing. Iuliana Barbu

Posted on by — Lasă un comentariu

Laringita

Laringitayoung-woman-2239269_1280

 

Boală caracterizată prin inflamaţia laringelui. Inflamaţia mucoasei laringelui este cauzată de infecţii virotice şi bacteriene şi este favorizată de reacţia de apărare scăzută a,organismului, factori climaterici (umezeală, frig), infecţii de vecinătate, de unde se propagă fie pe cale descendentă (rinosinuzite, faringite), fie pe cale ascendentă (infecţii traho-bronşice, pulmonare).

Semnul caracteristic este răguşeala ce poate ajunge până la afonie completă. Răguşeala poate fi însoţită de dureri de gât, senzaţie de arsură şi uscăciune, tuse, stare febrilă.

Plante medicinale indicate şi modul de utilizare în tratament in laringita:

Anasonul (Pimpinella Anisum). Decoct: se strecoară, se amestecă cu 15 g miere şi 15 ml alcool de 40 grade. Se administrează intern: 4-6 reprize din oră în oră, după efortul vocal.

Brâncuţa (Sisymbrium Officinale). Infuzie: Se administrează intern: 1-2 căni pe zi.

Floarea soarelui (Helianthus Anuus). Infuzie: Se administrează intern: 1-2 căni pe zi.

Lemnul dulce (Glycyrhiza Glabra). Decoct: Infuzie: Se administrează intern: se bea pe pacursul unei zile.

Decoct: Se administrează extern: 3-4 gargare pe zi.

Limba boului (Anchusa officinalis). Infuzie: Se administrează intern: 1-2 căni pe zi.

Limba mielului (Borago officinalis). Infuzie: Se administrează intern: 3-4 linguriţe pe zi.

In laringita Extractul  uleios Salv 7,3 lingurite pe zi inainte de mese face mult bine

Tinctură de cimbru; Tinctură de ridiche neagră (tuse, răguşeală); Tinctură salvie (inflamaţii ale cavităţii bucale şi gâtului)

Ceai pentru afecţiuni bronhopulmonare si laringite ECORESPIRO,ceai de ISOP,ceai ECOIMUN

Fructe (proaspete): Mere, Piersici, Portocale, Coacăze negre (furcte, frunze), Fragi, Curmale.

Legume şi zarzavaturi proaspete: Ceapă, Praz, Revenţ, Spanac, Ştevie.

Cereale: Porumb

Condimente şi suplimente alimentare IN LARINGITA Condiment ANTIINFLAMATOR(VEZI CONDIMENTE FARMACIA NATURII)

CORIANDRU,CONDIMENT UNIVERSAL

Ca suplimente in laringite este utila VITAMINA C,VITALION,VI-FORT,BRONCHOPHORT,VOTIS,BITTER DR.RACZ.

Laringită (prim-ajutor)

Se manifestă prin senzaţia de usturime în gât, tuse seacă şi dureroasă, respiraţie mai greoaie, uneori febră uşoară. Dacă sunt afectate şi coardele vocale apare şi răguşeala. În general, boala durează 5 zile. Persoana afectată va evita frigul. Se vor aplica în jurul gâtului cmprese calde cu cataplasme din 33 plante . Bolnavul va bea ceaiuri aproape fierbinţi de tei, muşeţel, soc. Aceleaşi plante vor fi folosite pentru inhalaţii de 3-4 ori pe zi. În nas se vor pjne picături deAPA DE MARE sau ulei SALV 7, etc. Dacă sunt afectate şi coardele vocale, se vor evita vorbitul, fumul de ţigară, băuturile alcoolice. La indicaţia medicului, se va trata şi boala care a declanşat laringita.

Leacuri de la  lume adunate…

Faringite-Laringite – se face gargară dimineaţa şi seara cu ceai (frunze şi flori) de nalbă. Se diluează cu o lingură de miere de tei la 150 ml ceai călduţ. Se mestecă fagure de miere timp de o jumătate de oră pe zi, între 10-11 dimineaţa.

Răguşeala – câteva gargare făcute cu următorul amestec: o linguriţă de miere + o linguriţă de ulei SALV 7 + 1 linguriţă de  pulbere lavandă fină, picurate şi amestecate într-un castronaş cu apă caldă.

Sirop contra durerilor de gât – 6 linguri de zahăr caramelizat se sting cu o cană de apă. Se fierbe rimp de 10 minute, împreună cu o ceapă mică (necurăţată de coajă) + o nucă în coajă (spălată şi spartă) + o linguriţă de seminţe de chimen şi 3 furnze de dafin. După cele 10 minute se ia de pe foc, se ţine vasul acoperit până la răcirea lichidului, care se strecoară, se bagă într-o sticlă şi se ţine la rece. Se iau o dată pe zi 5 linguriţe, între mese, până când siropul se termină.

Dr ing Iuliana Barbu

 

Posted on by — Lasă un comentariu

Sindromul Raynaud – circulatie periferica deficitara

Sindromul Raynaud

Sindromul Raynaud este caracterizat printr-o scădere continuă a fluxului sangvin către extremităţi, în general către mâini, dar pot fi implicate şi picioarele, degetele de la picioare, nasul, obrajii, urechile şi bărbia. Sindromul RaynaudPărţile corpului care sunt afectate se pot albi iniţial din pricina spasmului vaselor de sânge şi apoi înroşi intens, pe măsură ce vasele se destind, aducând o cantitate sporită de sânge în zonă. Degetele pot fi iniţial reci şi amorţite, apoi pot începe să furnice, să se umfle şi să devină dureroase.

Sindromul Raynaud se poate datora unor tulburări sistemice sau poate fi primar, în care caz este numit boala lui Raynaud.
Boala lui Raynaud este întâlnită mai ales la femei, câtă vreme Sindromul Raynaud este observat cam cu aceeaşi frecvenţă la bărbaţi şi femei. Boala începe de obicei în adolescenţă sau la începutul celui de-al treilea deceniu de vârstă, însă instalarea se poate produce oricând. Sindromul Raynaud tinde să se manifeste mai târziu, în general, după vârsta de treizeci de ani. Simptomele sindromului pot fi unilaterale, câtă vreme în cazul bolii, simptomele sunt în general bilaterale şi simetrice. Crizele pot avea loc de mai multe ori pe zi sau, dimpotrivă, pot fi relativ rare. Cazurile uşoare ţin, de obicei, numai câteva minute; cazurile severe pot persista mai multe ore. Mâinile au, în general, un aspect normal între crize, dar dacă boala este avansată şi severă, ele pot rămâne uşor albăstrii. Odată cu avansarea bolii, crizele devin mai frecvente şi ţin mai mult. Din cauza lipsei de sânge în zonă, degetele se umflă, iar pielea devine palidă şi decolorată, lucioasă, întinsă şi netedă. Degetele pot deveni boante şi deformate. Simţul tactil poate scădea şi mişcările devin nesigure. Pacientul poate prezenta infecţii recidivante şi gangrenă.

Crizele sunt provocate de frig. Îmbrăcaţi-vă călduros tot timpul, îngrijindu-vă ca extremităţile să fie la fel de bine acoperite ca şi trunchiul, pentru a asigura o distribuire proporţională a sângelui, încât să reţină căldura corporală păstrând-o în „straturi” de aer. Şosetele de lână groase, ţesute des (bătut) şi, de asemenea, mănuşile vor reduce mult pierderea căldurii din extremităţi. Mănuşile cu un singur deget sunt mai bune decât acelea cu cinci degete, deoarece acestea din urmă îngăduie aerului rece să „înconjoare” şi să răcească fiecare deget în parte. Picioarele trebuie păstrate calde în încălţăminte căptuşită cu lână.

Stresul induce adesea Sindromul Raynaud prin cauzarea spasmelor vaselor sangvine.

Adoptaţi un stil de viaţă eliberat de povara stresului, pe cât posibil. Este recomandat exerciţiul fizic viguros, zilnic, în aer liber. Amintiţi-vă că exerciţiul neutralizează stresul. Schiorii folosesc următoarea metodă pentru a încălzi mâinile reci: ţineţi mâinile deasupra capului, permiţând astfel sângelui din vene să se scurgă din ele. Rotiţi braţele, împingând sângele arterial în capilare prin forţa centrifugă.

Evitaţi contactul cu obiectele reci, fie şi pentru fracţiuni de secundă. Când pregătiţi masa, spălaţi legumele cu apă călduţă, nu rece. Folosiţi mănuşile pentru a scoate ceva din frigider sau din congelator.

Încălzirea centrală este preferabilă, deoarece toate camerele din apartament sunt încălzite aproximativ la aceeaşi temperatură. Evitaţi schimbările bruşte de temperatură când vă deplasaţi dintr-o cameră în alta.

Scufundarea părţii afectate a corpului în apă caldă (nu fierbinte), nu mai caldă însă de 32 °C, va grăbi calmarea pacientului. Băutura caldă ajută la încălzire. Masajul stimulează circulaţia în zonă.

Fumatul trebuie eliminat întrucât tutunul produce o vasoconstricţie dăunătoare în Sindromul Raynaud.

Evitaţi folosirea medicamentelor. Acestea au un aparent efect binefăcător în cel mai fericit caz, iar cei mai mulţi pacienţi cu Sindromul Raynaud găsesc că efectele secundare ale medicaţiilor folosite curent le întrec în număr pe cele scontate, producând mai degrabă o persistenţă a simptomelor bolii.

Evitaţi obiectele care duc la vibraţia mâinilor. Într-un studiu, 50% dintr-un grup de lucrători cu ciocanul pneumatic aveau Sindromul Raynaud, în comparaţie cu 5,6% din populaţie, în general. Cioplitorii în piatră, lucrătorii cu maşini de nituire, polizorii de metale şi operatorii cu fierăstrăul mecanic au puseuri prezente la Sindromul Raynaud mai frecvente decât au alţi muncitori. Traume repetate la mâini, cauzate prin exercitarea unor meserii ca aceea de dulgherie, mecanică, strungărie şi altele, pot induce forme severe in Sindromul Raynaud. Folosirea unei maşini electrice de scris şi o bună încălzire pe timpul iernii va fi de folos secretarelor.

Pastilele anticoncepţionale au fost implicate în producerea şi accentuarea efectelor în Sindromul Raynaud. Simptomele se ameliorează după încetarea luării pastilelor.

Folosiţi o dietă fără grăsimi şi zahăr pentru a combate Sindromul Raynaud.

Păstraţi tot timpul o bună hidratare, pentru a avea o circulaţie mai bună. Beţi apă obişnuită, nu băuturi fine îndulcite, ceaiuri, cafele sau chiar sucuri de fructe.

Dacă suferiţi de Sindromul Raynaud abţineţi-vă de la băuturile alcoolice, alimentele foarte asezonate şi folosiţi o dietă scăzută în proteine.

Băile de soare pot fi de folos în Syndromul Raynaud, îmbunătăţind rezistenţa generală a corpului la boală. Razele ultraviolete sunt un excelent tonic sangvin, din pricina transformărilor chimice petrecute în sânge.

logo-farmacia-naturii

FARMACIA NATURII vă recomandă:

Vein defense (2 tablete/zi la masă) – îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi limfatică, reduce fragilitatea pereţilor capilari, îmbunătăţeşte tonusul pereţilor şi al valvelor venoase, menţine integritatea pereţilor venoşi (prin inhibarea elastazei), reduce inflamaţiile venoase, antitrombotic (reduce coagularea şi formarea trombilor venoşi, descompune trombii formaţi), antiedematos, astringent, antioxidant şi cicatrizant, îmbunătăţeşte elasticitatea pielii, ideal in tratamentul pacientilor cu Sindromul Raynaud.

Evening Primrose (“Luminita de seară” sau “Luminiţa nopţii”), intern 3 capsule/zi şi aplicaţii locale de 2-3 ori/zi. Datorită componentelor sale – acizi grasi esenţiali (acid alfa-linoleic si acid gama-linoleic), vitamina E, potasiu, magneziu – este foarte eficientă ca tratament naturist în afecţiunile cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, hipercolesterolemie etc), ale sistemului nervos, endocrin etc. Experienţele au dovedit că ameliorează simptomele din boala Raynaud şi Sindromul Raynaud, dacă este folosită ca tratament intern şi aplicaţii locale prin masaj uşor. Pentru aceasta se înţeapă cu un ac o capsulă de Luminiţa nopţii şi se masează cu conţinutul ei locul afectat de 2-3 ori/zi.

Vitamina C 1000mg (1 capsulă de 1-2 ori/zi dupa masa, 3 luni continuu) are rol trofic al capilarelor arteriale, mentinand o circulatie normala la nivelul membrelor, mai ales superioare – unde manifestarile din Sindromul Raynaud sunt mai vizibile.

Magneziu + Vitamina B6 (1 tabletă/zi) – Magneziul are un rol cheie in numeroase si importante procese biochimice din organism: este indispensabil functionarii sistemului nervos, inhiba excitabilitatea neuronilor in caz de stres, are efecte benefice asupra sistemului cardiovascular, relaxeaza vasele de sange contractate. Vitamina B6 (piridoxina) asigura functionarea normala a sistemului nervos in caz de stres.

Ceai cardiovascular ECORITM (3 căni/zi cu 15-20min înainte de fiecare masă) ce reglează tensiunea arterială şi activitatea cardiacă, previne anxietatea şi insomnia, calmant, vasodilatator coronarian, hipotensiv, deosebit de benefic pentru pacientul cu Sindromul Raynaud si circulatie sanguina deficitara.

Bitter suedez – câte 1 linguriţă în fiecare cană cu ceai cardiovascular ECORITM. Extern, se utilizează aplicat local, sub formă de comprese.

Ceai cu 33 plante bio (pentru cataplasme) Farmacia Naturii – Sunt folosite pentru regenerarea şi eliminarea unor afecţiuni ale pielii, în dureri articulare, varice, acnee, furuncule, în afecţiuni respiratorii (cataplasme calde), oriunde este nevoie de hrănirea şi regenerarea ţesuturilor prin transferul substanţelor şi energiei vindecătoare de la plantă spre corpul uman. În urma acestui transfer, ţesuturile se refac miraculos, organele îşi normalizează activitatea, tumorile şi infecţiile se retrag, activitatea nervoasă este restabilită. Prin intermediul cataplasmelor, acest transfer benefic de la plantă spre om se realizează extrem de rapid şi eficient. Mod de folosire: Într-un vas curat, de preferat din porţelan sau sticlă, vom pune pulberea şi puţină apă la temperatura camerei, apoi vom amesteca, adăugând progresiv apă până când obţinem o pastă omogenă. În general, pentru o cataplasmă simplă avem nevoie de 1-2 pumni de plantă uscată. Pasta obţinută din pulberea de plantă şi apă se pune într-un tifon simplu şi se aplică în strat de grosime medie (5 mm) pe întreaga suprafaţă a pielii. Acoperim apoi cataplasma cu un alt tifon steril şi deasupra, dacă mai este necesar, punem o bucată de nailon sau chiar o pungă curată, pentru a evita pierderea prea rapidă a umidităţii. Strângem în final totul cu o faşă şi lăsăm mai departe plantele să-şi îndeplinească menirea lor vindecătoare. Cataplasmele calde: acestea au un rol aparte în tratamentul anumitor afecţiuni care necesită apariţia transpiraţiei sau încălzirea locală. Modul de preparare în acest caz, presupune înmuierea plantelor pe o baie de abur.

SALV 7 – extract uleios din 7 plante – adjuvant în bolile cardio-vasculare, probleme de circulatie. Se iau, diluat sau nu, câte 1-2 linguriţe de 2-3 ori/zi înaintea meselor principale. A se agita înainte de utilizare. Pentru actiune mai puternica, se tamponeaza extern zonele afectate de Sindromul Raynaud, lasand 10-15min pana la absorbtia acestuia.

Cerealele din ovaz integral ecologic considerate cele mai hrănitoare. Ovazul integral ecologic conţine albumine şi acizi graşi de valoare înaltă, iar cu numai 100gr de ovăz se acoperă necesarul zilnic al 8 dintre aminoacizii esenţiali. Constitue o mancare de baza pentru micul dejun, se pot folosi in aluaturi de paine, chiftele sau clatite.

Pulberea de Catina uscata se poate folosi ca supliment, direct în musli, iaurt, suc de fructe sau de legume. Se poate face si ceai vitaminizant, infuzie peste 20 min acoperit, o linguriţă de fructe la 250ml apă caldă (60°C). Se beau 2-3 căni pe zi între mesele principale ale zilei. Se pot consuma şi ca atare sau prin macerare la rece.

Ceai de fructe de padure – infuzie peste 20 min acoperit, o linguriţă de fructe la 250ml (sau o lingură la 1litru) de apă caldă (60°C). Se beau 1-2 căni pe zi între mesele principale ale zilei. Se pot consuma şi ca atare sau prin macerare la rece. Au rol imunostimulator, revigorant, tonic general, aduce aport important de vitamine şi minerale, săruri, taninuri, zaharuri, acizi organici, celuloză, uleiuri complexe.

Ceai din flori de PADUCEL sau infuzie de fructe de PĂDUCEL ecologic  – avand un potential hipotensiv, vasodilatator coronarian, tonifiant si vitaminizant. Se beau 1 cana spre seara, infuzie peste 20 min acoperit, o linguriţă de fructe la 250ml apă caldă (60°C).

Ceai Ecoritm -3 cani /zi

Consultanta :fitoterapeut dr.ing. Iuliana Barbu o728970912

Posted on by — Lasă un comentariu

Să păstrăm lumina ochilor

soare-lumina-ochilorO, ce mare dar de la Dumnezeu este pentru orice fiinţă lumina ochilor săi!

Nimic de pe lume nu-şi păzeşte omul mai cu grijă ca lumina ochilor. Şi totuşi iată că Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ne porunceşte şi ne învaţă că mai este ceva pe care omnul trebuie să-l preţuiască întocmai ca pe lumina ochilor săi. Ba chiar poate şi mai mult.

Ţine sfaturile Mele şi vei trăi – zice Domnul.
Păzeşte învăţăturile Mele ca lumina ochilor tăi…

Până ce omul are lumina ochilor curată, oricâte alte neputinţe ar avea, aceasta i le face pe toate mai uşoare. Binefacerile luminii îl despăgubesc în mare parte de toate celelalte neputinţe. Şi i le uşurează.

Remedii tradiţionale pentru afecţiuni oculare

În următorul paragraf, veţi găsi reţete pentru o serie de remedii uşor de preparat în casă, grupate în funcţie de simptomele care apar. Printre cele mai frecvente simptome întâlnite în sfera afecţiunilor oftalmologice se numără:

Ochi uscaţi, obosiţi

– Se pun câteva picãturi de miere, ghee (unt clarifiat) sau ulei de susan în fiecare ochi, o dată pe zi, seara.
– Se fierb ½ de linguriţă de seminţe de fenicul într-o cană cu apă până se evaporă jumătate din cantitate. După ce se răceşte şi se strecoară amestecul, se foloseşte ca orice colir.
– Se spală picioarele şi apoi se masează cu ulei. Stimularea terminaţiilor nervoase de la acest nivel va produce o îmbunătăţire a circulaţiei sanguine la nivelul ochiului.

-se ung ochii cu glicerinat de rostopasca

Extract glicerinat de ROSTOPASCA

Ochi inflamaţi, iritaţi

– Se foloseşte apă de trandafiri, câte 3 picături, dimineaţa şi seara.
– Se înmoaie două tampoane de vată în apă de trandafiri, lapte sau suc de aloe vera şi se aplică pe ochi, timp de 20 minute, fiind aşezat într-o poziţie confortabilă.
– Reţeta de mai sus se poate face şi cu rondele de castraveţi, binecunoscuţi pentru efectul antiinflamator.
– Se fierb 2-3 smochine şi o lingură de stafide într-o cană de lapte. Se bea acest amestec în fiecare dimineaţă.

-se iau 3 lingurite SALV 7 PE ZI  se ung pleoapele seara cu acest ulei

SALV 7 – Extract uleios 200 ml

Ochi cu vedere slabă

– Se macină jumătate de cană de Migdale, respectiv aceleaşi cantităţi de zahăr brun şi de seminţe de Anason. Amestecul rezultat se împarte în 40 de doze care se administrează o dată pe zi cu o cană de lapte cald.
– Se face zilnic un exerciţiu de concentrare a privirii pe lumina unei lumânări.
– Un alt exerciţiu util: ţineţi capul nemişcat şi efectuaţi următoarele mişcări oculare – priviţi în sus, în jos, în stânga şi apoi în dreapta şi repetaţi exerciţiul de 5 ori.
– Se spală ochii cu apă în mod repetat.
– Se iau zilnic o lingură de miere cu câteva fructe de cardamom.
– Se recomandă odihnă după o activitate solicitantă pentru ochi (scris, citit, lucrat la calculator, vizionare TV).

Un remediu complet pentru afecţiuni oculare este Saptamrit Loh, un amestec de 5 componente cu acţiune puternic antioxidantă şi revitalizantă. Trei dintre plantele aflate în compoziţia acestuia, Emblica officinalis (Amla), Terminalia chebula (Haritaki) şi Terminalia bellerica (Birhitaki) fac parte din cunoscuta formulă ayurvedicã Triphala, o reţetă tradiţională anti-îmbătrânire. Celelalte două componente sunt: Glycyrrhiza glabra (Mulethi sau lemnul dulce), cunoscută pentru acţiunea hepatoprotectoare şi Loh bhasma, un remediu standard cu un conţinut mare de fier de origine mineralã. Toate aceste remedii reunesc principii nutritive esenţiale pentru buna funcţionare a ţesuturilor oculare.

Dieta recomandatã pentru prevenirea afecţiunilor oculare

Alimentele de nelipsit pentru a avea o vedere bună până la vârste îndelungate sunt:
– grăsimi: unt, ghee (unt clarifiat), ulei de muştar, ulei din germeni de grâu
– lactate: lapte de capră, de iapă
– dulciuri: miere, glucoză
– legume: legume cu frunze verzi (salată, spanac), broccoli, morcov
– fructe: mere, afine, stafide, nucă de cocos
– condimente: mărar, seminţe de chimen negru, piper alb combinat cu ghee, sare gemă, camfor, pulbere de triphala.

-3 lingurite chlorella pe zi  http://www.farmacianaturii.ro/magazin/chlorella-pulbere-bio-125g-niavis/

Terapii ayurvedice pentru sãnãtatea ochilor

Panchakarma este domeniul din Ayurveda care reuneşte o serie de terapii de detoxifiere, folosite cu succes pentru tratarea bolilor cronice. Pancha înseamnă cinci, iar Karma înseamnă cale, semnificând cinci căi de eliminare a toxinelor, respectiv a energiilor viciate din organism. Cele cinci terapii principale, implicit căi de eliminare a toxinelor sunt: Vamana (provocarea vomei), Virechana (provocarea purgaţiei), Basti (clisme apoase/uleioase), Nasya (inhalaţii) şi Rakta Mokshana (mici incizii practicate în zone specifice pe corp/aplicare de lipitori).

Pentru afecţiuni oculare, se cunosc câteva terapii speciale, menţionate în textele strãvechi:

Netra Tarpana

Se face o pastă din făină de linte neagră şi apă, care se aplică în jurul ochilor, ca un contur de ochelari. În spaţiul obţinut se pune ghee terapeutică (unt clarifiat în care se fierb diferite plante medicinale) şi se lasă pentru o perioadă determinată.

Kashaya Dhara

Se face un decoct din plante medicinale care se amestecă în miere. De la o înălţime potrivită, se toarnă în fir subţire pe zona ochilor.

Shashtika Sweda

Se face o pastă dintr-un decoct de plante medicinale şi lapte care se pune în nişte săculeţi cu care se masează apoi zona ocularăşi zonele adiacente.

Terapiile de mai sus sunt foarte utile în faza incipientã a unor afecţiuni grave precum glaucomul sau cataracta. De asemenea, ele sunt excelente pentru întãrirea ţesuturilor oculare, îmbunãtãţirea vederii şi îndepãrtarea cearcãnelor.

Consultanta in fitoterapie dr ing .Iuliana Barbu 028970912,0728970915

Farm. Irina LUPAŞCU

Posted on by — Lasă un comentariu

“LEAC PENTRU MEMORIE ŞI REÎNTINERIRE”

     “LEAC PENTRU MEMORIE ŞI REÎNTINERIRE”ceai-melisa

 

MELISA – Melissa officinalis L.

 

                      Una din cele mai folosite plante medicinale din lume

 

 

 

Melissa officinalis L. este o plantă perenă din familia Labiatae (Lamiaceae), care se menţine în cultură 4-6 ani.

Roiniţa este originară din sudul Europei (estul zonei mediteraneene), estul şi centrul Asiei şi nordul Africii. Se cultivă în Europa centrală, meridională şi orientală, în Asia şi America de Nord, ca plantă medicinală şi aromatică.

La noi în ţară apare spontan, dispersat în sud şi în vest, în pajişti şi luminişuri din zona stejarului. S-a luat în cultură în Transilvania, în sudul şi vestul ţării.

Uleiul volatil de roiniţă are acţiune sedativă, antispastică, coleretică, carminativă şi stomahică. Se utilizează în tulburări digestive şi stări de vomă, spasme, colici, nevroze intestinale şi stomacale, dischinezii biliare şi colite cronice.

Extractele (apoase şi alcoolice) din frunzele de roiniţă intră în compoziţia unor medicamente sedative şi hipnotice, virusatic în tratamentul herpesului. Frunzele intră în compoziţia ceaiurilor medicinale. Se foloseşte la prepararea apei de melisă etc.

Roiniţa se foloseşte extern sub formă de băi, ajutând la vindecarea rănilor, având proprietăţi cicatrizante, antiseptice. Uleiul volatil de roiniţă are largă utilizare în industria parfumurilor şi a lichiorurilor. Frunzele de roiniţă (verzi sau uscate) sunt un apreciat condiment, dând preparatelor aromă şi un gust foarte plăcut. Roiniţa este o valoroasă plantă meliferă, este foarte bogată în nectar (150 kg/ha) fiind mult căutată de albine.

Forme de utilizare în terapeutică

  • Pulberea

Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a tulpinilor uscate de roiniţă. Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, ţinute în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum două săptămâni (deoarece uleiurile volatile se evaporă foarte rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă, pe stomacul gol.
·Tinctură

Se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de roiniţă, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat, vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează câte 50-100 de picături diluate în puţină apă, de patru ori pe zi.
● Vinul de roiniţă

Într-un litru de vin natural alb se pun douăzeci de linguri de pulbere de roiniţă şi se lasă la macerat vreme de trei săptămâni, după care se strecoară. Se iau câte 3 linguri, înainte sau după masă. Administrat înainte de masă, vinul de roiniţă stimulează digestia, combate dispepsia, previne apariţia spasmelor tubului digestiv.

  • Mixtura de roiniţă

Era foarte mult folosită de către călugării benedictini, care o considerau un panaceu pentru memorie şi pentru reîntinerire.

Iată reţeta sa de preparare: se combină două gălbenuşuri de ou cu două linguri de miere şi cu 2-3 linguriţe de tinctură de roiniţă, la care se adaugă jumătate de linguriţă de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obţinut se consumă pe stomacul gol, dimineaţa, ca reîntineritor şi revigorant.
● Infuzia combinată

Este un remediu excelent pentru dezodorizare şi răcorire. El este util în afecţiunile cutanate, în ulceraţiile cavităţii bucale şi ale faringelui.

Se pun 3-4 linguri de roiniţă mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte intern (1-2 căni pe zi) sau extern, sub formă de comprese şi băi.
● Uleiul de roiniţă

Uleiul este recomandat în alergii, el elimină eczemele, psoriazisul, neurodermitele, ameliorează starea generală în cazul astmului bronşic.

– bronşită cronică, astm bronşic

– gripă, maladii respiratorii acute, febră

– boală ischemică a cordului, reumatism articular

– insomnie, irascibilitate, melancolie, neurastenie, migrenă, stres

– hipocapacitate intelectuală şi fizică

– dermatite alergice: eczeme, psoriazis, neurodermite

– hipertonie arterială, distonie vegeto-vasculară

– alungă insectele (moliile)

Uleiul de melisă se foloseşte pe larg în producerea substanţelor dezinfectante, săpunurilor şi insecticidelor. În medicina chineză se utilizează, din timpuri străvechi, în calitate de remediu antireumatic.

Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roiniţă, peste care se adaugă jumătate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de măsline. Se lasă la macerat vreme de două săptămâni, într-un recipient închis ermetic, după care se filtrează, iar preparatul rezultat se pune într-o sticlă închisă la culoare. Remediul se poate folosi atât intern, ca ulei alimentar pus în salate (are efect digestiv, reîntineritor), cât şi extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
● Cataplasma cu roiniţă

O mână de frunze mărunţite de roiniţă se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50 de grade Celsius). Se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, şi se lasă vreme de o oră.

  • Băi

Menopauză: se pun 5 picături ulei + 5 picături Ulei Levănţică la o cadă plină cu apă, 37-38 grade C. Procedurile, cu durata de 10-15 min. fiecare, se vor efectua peste o zi. Cura de tratament cuprinde 10-15 băi. Cura de menţinere va include 1-2 băi pe săptămână.

Paralizie infantilă cerebrală

5 picături la cada plină, temperatura apei 37 grade C, durata procedurii: 10 min. Cura de tratament cuprinde 10-15 băi.

Sindrom premenstrual

5 picături + 5 picături Ulei Levănţică la cadă, temperatura apei 37-38 grade C. Procedurile, cu durata de 10-15 min. procedura, se vor face peste o zi. O cură de tratament cuprinde 10-15 proceduri.

● Perna cu melisă Farmacia NaturiiÎn medicina chineză se utilizează, din timpuri străvechi, în calitate de remediu antireumatic. Uleiul de melisă influenţează activ sfera psihică şi emotivă a persoanei. Calmează, înlătură stările depresive şi melancolice, normalizează somnul, ameliorează memoria. În plus, uleiul diminuează tensiunea arterială, este eficient în accesele de tahicardie.

Dr. Ing Iuliana Barbu

Fitoterapeut

FarmaciaNaturii

Erou Gh Rusu nr.4 (spate casa de cultura)

Energiei 32

www.farmacianaturii.ro

0234/537346

 

 

Posted on by — Lasă un comentariu

Escherichia coli

Escherichia coli

Coli-infecţia dă sindroame hemoragice uremice (SHU), uneori mortaleEscherichia coli

Escherichia coli
Este o maladie infecţioasă acută din grupul bolilor intestinale provocată de Escherichia coli, care se transmite omului sănătos de la cel bolnav mai frecvent pe cale orală şi se caracterizează clinic prin sindroame de intoxicaţie sau deshidratare, fiind însoţite de afectarea tractului digestiv, ce se exprimă prin semne de gastroenterită sau gastroenterocolită.
Pentru prima dată Escherichia coli a fost depistată de către savantul austriac Escherich în 1886, căruia îi şi poartă numele.
Actualmente se cunosc mai multe variante serologice de E.coli. Acest germen se atârnă la familia Enterobacteriaceae, genul Escherichia. Escherichiile (eşeriile) au forma unui bastonaş, sunt gramnegative, cresc pe medii nutritive obişnuite şi au o structură antigenică complicată. Ele conţin antigenul somatic central O, flagilat – H şi somatic superficial – K.
Actualmente sunt studiaţi circa 170 de O – antigeni ai E.coli, dintre care peste 80 ştamuri sunt patogene pentru organismul uman. În baza deosebirilor după antigenul O, E.coli se subdivizează în mai multe grupuri serologice. În timpul de faţă E.coli patogene pentru organismul uman se subdivizează în trei grupuri: enteropatogene (ECEP), enteroinvazive (ECEI) şi enterotoxigene (ECET).
Eşerihiile coli enteropatogene (ECEP) sunt, de regulă, cauza bolilor, care decurg cu afectarea intestinului subţire la sugari
Escherichiile enteroinvazive (ECEI) au particularitatea de a invada epiteliul intestinal şi de a provoca o maladie asemănătoare cu şigheloza (forma dezinteriformă de escherichioză).
Escherichiile coli enterotoxigene (ECET) sunt capabile de a produce enterotoxine şi deseori sunt cauza diareei la copii şi adulţi din ţările ce se află în curs de dezvoltare, de asemenea şi la persoanele, care vizitează aceste ţări, fiind numită “diareea călătorului”
.Sursa principală de infectare cu Escherichia coli o constituie omul bolnav de escherichioză cu diferite forme clinice, manifeste, însă mai frecvent cu cele uşoare, diminuate, şterse. Mecanismul de infectare, ca şi în alte infecţii intestinale, rămâne cel fecalo-oral.
Mai frecvent maladia se transmite pe cale alimentară, mai ales prin intermediul laptelui şi produselor lactate infectate. A doua cale de transmitere a acestei infecţii intestinale este apa contaminată. În cazuri de coli-infecţie provocată de ECEP, maladia se mai poate răspândi pe calea contactului direct şi indirect cu sursa de infecţie.
Receptivitatea către escherichii cea mai sporită este la copii, iar coli-infecţia provocată de ECEP se întâlneşte numai la copiii până la 2 ani.
Escherichia coli provoacă maladii, care decurg atât sporadic cât şi sub forme de focare epidemice. Escherichioză dizenteriformă poartă un caracter sezonier (mai frecvent în lunile de vară-toamnă ale anului) şi, de regulă, se răspândeşte pe cale alimentară.
Mai demult, Escherichia coli era cunoscută ca o bacterie inofensivă, componentă normală a florei intestinului gros uman şi animal, a părţii lui terminale numită colon.

Era considerată ca o bacterie “comensală”, care “stă la masă cu noi”, hrănindu-se cu resturi nutritive din intestinul gros. Abia prin 1982 s-a semnalat o varietate periculoasă a acestei bacterii, notată ca E.coli O157:H7, care este un agent patogen ce provoacă boli grave gastro-intestinale. Această varietate de E.coli se fixează pe peretele intestinului, secretînd o shigatoxină asemănătoare cu toxina bacteriei Shigella disenteriae. Shigatoxina de E.coli patogenă pătrunde în celulele intestinului gros şi trece în circulaţia sanguină atacînd, la distanţă, tuburile urinifere din rinichi, capilarele renale şi intestinale, celulele pancreatice şi chiar neuronii din creier. Cel mai frecvent dă sindroame hemoragice uremice (SHU), uneori mortale. Boala se transmite la oameni prin carne, fructe, legume, apă infestată şi nu are ca tratament decît profilaxia prin igienă alimentară.Şi totuşi, statisticile medicale arată că, în ţările unde infecţiile diareice cu E.coli patogenă bîntuie mai mult, scade semnificativ frecvenţa de cancer de colon. O echipă de medici americani a constatat, recent, un rol protector al shigatoxinei. Deşi această bacterie şi toxină dereglează transportul de ioni între intestin şi sînge cauzînd diaree şi alte daune grave, ea blochează totodată multiplicarea celulelor canceroase şi, prin aceasta, chiar dezvoltarea cancerului intestinal, de la nivelul intestinului gros şi a părţii lui terminale numită colon. Totuşi, îmbolnăvirile cu E.coli patogenă nu sînt decît rareori atît de grave, căci tubul digestiv se mai protejează şi prin defensinele sale. Ar rămîne însă beneficiul protecţiei antitumorale.
Escherichia coli Tratamente din natura
Busuioc
1,5 l ceai de busuioc, neandulcit(este usor aromat si baubil), pe zi, timp de 3-4 luni
Mierea de albine
Actiunea antibacteriana se datoreaza unor substante din plante colectate de albine
Mierea de tei sau conifere este mai eficienta in lupta contra bacteriilor
Alaturi de binecunoscutele proprietati nutritive, mierea are o activitate antibacteriana, mentionata in papirusul Egbert si in tratatele de medicina orientale. Actiunea antibacteriana este pusa pe seama compusilor fenolici, substante provenite de la plantele vizitate de albine in cursul colectarii nectarului, fiind diferita in functie de sortimentul
respectiv. “Se pare ca mierea de culoare inchisa, cea de tei si conifere au actiunea cea mai pronuntata, evidentiata experimental mai ales pe germeni Gram negativi si E. Coli, Klebsiella, Shigella sonnei, Pseudomonas, pyocianic, germenii Gram pozitivi fiind in general rezistenti”, ne-a declarat dr. Larisa Ionescu Calinesti, medic primar de medicina interna cu atestat in apifitoterapie de la Institutul National de Medicina Alternativa si Complementara. Mierea are urmatoarele proprietati: laxativa, sedativa, antiseptica, emolienta, febrifuga, antianemica, antitoxica, mai puternice in cazul mierii diluate. Eficienta acesteia a fost evidentiata in rectocolita ulcerohemosragica, in afectiuni ORL si respiratorii (sub forma de inhalatii sau gargara), precum rinite acute si cronice, laringite, faringoamigdalite, bronsite cronice simple si asmatiforme
Propolis,antibioticul care te poate salva
Se iau pentru adult 6o picaturi pezi tinctura sau o granula cat un bob de mazare de 3 ori pe zi,timp de 3 luni.
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut,sub forma de aliment pur.
Este o planta atat de puternica incat, cand e frecata pe picioarele cuiva, intra in singe rapid si are efect benefic in pmamani.O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor.Se face tocand cativa catei de usturoi, amestecandu_i cu putin ulei de masline si aplicand mixtura pe talpi.Usturoiulajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din singe,alunga astma si bronsita,imbunatatind circulatia si functiile inimii, previne cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase.
CATINA ALBA
este singura planta (din cate am gasit eu)care,pe langa multiplele ei efecte terapeutice asupra organismului,are si calitatea de a stimula producerea de INTERFERON de catre insasi celulele responsabile cu aceasta functie. Si daca stiti ca INTERFERONUL este substanta care lupta pe cale naturala cu orice VIRUS care poate aparea si afecta organismul uman,atunci este cu adevarat ‘antibioticul’ ideal.
Alte plante
Coda soarecului, radacinul de hrean, ceapa, chili, ardei iute,obligeana,romanita,limba-mielului,cimisir,turta,albastrele,
SALV 7-EXTRACT ULEIOS MINUNE CE SE COMPORTA CA UN VERITABIL ANTIBIOTIC .O CURA DE 3 LUNI vindeca total afectiunea
Ceai ecoren 3 cani pe zi

dr.Haralambie Fabian
Articol preluat din revista Farmacia Naturii

Posted on by — Lasă un comentariu

FOBIA

Proiecţii ale anxietăţii, fobiile pot invada oricare din obiectele şi situaţiile realităţii de care experienţa individuală se leagă într-un mod oarecare

Fobia simplă

frica

În acest tip de tulburare, o persoană este în mod inadecvat anxioasă în prezenţa unui anumit obiect sau unei anumite situaţii, pe care ea tinde să o evite. În prezenţa obiectului sau a situaţiei respective se poate manifesta întreaga gamă de simptome anxioase:

-simptomele psihice: presimţire amestecată cu teamă, iritabilitate, concentrare dificilă, nelinişte, instabilitatea memoriei;

-uscăciunea gurii, dificultatea de deglutiţie, borborisme, scaune frecvente; senzaţii de constricţie toracică, inspiraţie dificilă; palpitaţii, senzaţii de disconfort.

Etiologie

Cele mai multe fobii simple întâlnite la adulţi sunt o continuare a fobiilor din copilărie. În copilărie fobiile simple sunt frecvente. Între 13 şi 15 ani cea mai mare parte a acestor frici ale copilăriei dispar, dar unele persistă şi în viaţa adultă.

Cele mai multe fobii din copilărie se ameliorează fără tratament specific, dacă părinţii adoptă o atitudine fermă şi liniştitoare.

Pentru fobiile ce nu se ameliorează, tratamentul comportamental simplu poate fi combinat cu liniştea şi încurajarea.

Nu se ştie cu certitudine de ce unele fobii persistă, însă, în mod nesurprinzător cele mai severe fobii sunt şi cele care, de obicei, durează cel mai mult. Conform explicaţiei psihoanalitice, fobiile care persistă nu sunt legate de stimulul aparent, ci de o sursă ascunsă de anxietate. În termenii acestei teorii, sursa anxietăţii este exclusă din conştient prin refulare şi pusă în legătură cu obiectul manifest prin deplasare. O mică parte din fobiile simple debutează în viaţa adultă, în legătură cu stresul puternic, de exemplu o fobie de cai poate fi urmarea unei ciocniri periculoase cu un cal în galop.

Tratamentul constă în expunerea la situaţii fobiogene, formă a terapiei comportamentale.

Expunerea poate fi practicată chiar în situaţiile ce provoacă anxietatea (“expunere în practică”), sau în clinică ajutând pacientul să-şi imagineze aceste situaţii (“expunere în imaginaţie”). În oricare dintre procedee expunerea poate fi treptată, începând cu situaţii ce provoacă o mică anxietate şi trecând încet înspre situaţii mai dificile (desensibilizare). Sau dimpotrivă, expunerea poate fi bruscă, începând cu o situaţie ce provoacă anxietate severă-imersie (“flooding”).

Fobia socială

Fobia socialaÎn această tulburare, o persoană devine în mod inadecvat anxioasă în situaţii în care este observată şi ar putea fi criticată.

Subiectul tinde să evite astfel de situaţii, iar atunci când le întâlneşte nu se angajează pe deplin, de exemplu evită conversaţiile sau stă într-un loc unde atrage mai puţin atenţia. De asemenea, anxietatea este resimţită anticipat, înainte de intrarea în situaţiile respective. Printre acestea se numără: petrecerile, seminariile, şedinţele, prilejurile de a vorbi în public.

Etiologia fobiei sociale nu este bine înţeleasă. Principala cogniţie anormală, care a fost numită “teama de apreciere negativă”, constă în îngrijorarea nejustificată ca ceilalţi să nu aibă o atitudine critică. Nu se ştie dacă această cogniţie precede tulburarea sau se dezvoltă împreună cu ea dar, în orice caz, este probabil să crească şi să perpetueze anxietatea fobică.

Tratamentul fobiei sociale constă în terapia cognitiv comportamentală, în care expunerea la situaţiile ce fac obiectul temerilor este combinată cu controlul anxietăţii. Pacienţii sunt învăţaţi să reducă efectul gândurilor parazite în două moduri. Prima metodă este distragerea, iar cea de-a doua constă în repetarea unei fraze liniştitoare care neagă conţinutul gândului.

Rata recăderilor este mică după acest tratament conchinat.

Agorafobia

fobiaPacienţii cu agorafobie sunt anxioşi atunci când se găsesc departe de casă, în aglomeraţii sau în locurile din care nu pot ieşi cu uşurinţă. Simptomelor fobiei simple se asociază simptome precum depresia, depersonalizarea şi gândurile obsesive.

Etiologie

Există trei explicaţii pentru atacurile iniţiale de anxietate. Ipoteza psihoanalitică propune conflicte psihice inconştiente, legate de pulsiuni sexuale sau agresive inacceptabile. Totuşi, singurele probe în sprijinul acestei ipoteze provin din şedinţele de psihoanaliză cu pacienţii. Ipoteza cognitivă afirmă că atacurile de anxietate se dezvoltă la persoanele cu o frică neraţională a simptomelor somatice minore (de exemplu, interpretarea greşită a palpitaţiilor ca semne de boală cardiacă severă). Ipoteza biologică afirmă că fobiile rezultă dintr-o insuficienţă a mecanismelor inhibitorii normale din ariile cerebrale care controlează anxietatea.

Tratament

Pacienţii vor fi insistent încurajaţi să meargă în locurile pe care le evită, deoarece evitarea pare să prelungească evoluţia tulburării. Tratamentul de elecţie este sub forma terapiei comportamentale în care se combină expunerea la situaţii fobiogene cu exerciţii pentru stăpânirea atacurilor de panică.

 

Posted on by — Lasă un comentariu

STRESUL din alimente !!!

stresul din alimente· Cofeina. Aceasta se găseşte în cafea, ceai, ciocolată, cola etc. Cofeina determină producerea de adrenalină şi în felul acesta duce la creşterea nivelului stresului. Persoanele dependente de cofeină îşi extenuează glandele suprarenale, cele care produc hormonii stresului. Aceşti hormoni ai stresului influenţează metabolismul. În consecinţă, pe termen lung, cofeina determină  si creşterea în greutate, mai ales dacă este asociată cu un regim alimentar nesănătos. Consumul excesiv de cofeină are acelaşi efect ca şi stresul prelungit.

· Alcoolul este o cauză majoră ce provoaca stresul. Culmea ironiei este tocmai faptul că mulţi oameni se apucă de băut pentru a combate sau atenua stresul. Dacă însă alcoolul este asociat cu stresul, combinaţia este fatală. Alcoolul stimulează secreţia de adrenalină, ceea ce duce la apariţia unor probleme precum tensiunea nervoasă, irascibilitatea şi insomnia. Excesul de alcool duce la creşterea depozitelor de grăsime din zona inimii şi slăbeşte funcţia imunitară. De asemenea, alcoolul micşorează capacitatea ficatului de a elimina toxinele din organism. În condiţii de stres, organismul produce o serie de toxine. Dacă aceste toxine nu sunt filtrate de ficat, ele continuă să circule prin organism, provocând daune majore.

· Dulciurile. Zahărul nu conţine substanţe nutritive esenţiale. El furnizează o creştere bruscă de energie în organism, care este posibil să ducă la extenuarea glandelor suprarenale. Acest lucru poate duce la irascibilitate, o slabă capacitate de concentrare şi depresie. Consumul ridicat de zahăr reprezintă o povară serioasă pentru pancreas, fapt ce măreşte riscul apariţiei diabetului.

· Alimentele sărate. Sarea creşte tensiunea, epuizează glandele suprarenale şi induce instabilitatea emoţională. Folosiţi un înlocuitor al sării care să conţină potasiu, în loc de sodiu. Evitaţi alimentele gata preparate, cu un conţinut ridicat de sare, precum şunca, murăturile, cârnaţii etc.

· Alimente grase. Evitaţi consumul de alimente bogate în grăsimi saturate, cum ar fi produsele de origine animală, produsele lactate, alimentele prăjite şi cele din meniurile de fast-food. Grăsimile supun sistemul cardiovascular la un stres inutil.

· Laptele de vacă şi produsele lactate. Acestea provoaca stresul organismului prin substanţele pe care le conţin, de exemplu proteina numită caseină, care este foarte greu de digerat şi poate declanşa reacţii alergice.

· Carnea roşie. Carnea roşie, care are un conţinut ridicat de proteine, sporeşte concentraţia de dopamină şi norepinefrină din creier, ambele substanţe fiind asociate cu stari precum anxietatea şi stresul.

· Alimentele gata preparate şi rafinate , precum pâinea albă şi făina rafinată, supun la stres organismul ca urmare a faptului că sunt sărace în substanţe nutritive, conţinând din abundenţă calorii inutile. În plus, pentru a digera alimentele rafinate, organismul dumneavoastră trebuie să-şi folosească propriile vitamine şi minerale, adică să îşi consume rezervele. Alimente pe bază de făină albă sunt prăjiturile, biscuiţii, pâinea şi produsele de patiserie.alimentatie-bio-piramida

· Margarina şi alte uleiuri vegetale procesate. Acestea au un conţinut foarte ridicat de acizi graşi trans, iar o dietă care abundă în aceşti acizi poate avea un efect negativ asupra colesterolului, crescând riscul afecţiunilor cardiace. În acelaşi timp, aceste produse blochează asimilarea de către organism a acizilor graşi esenţiali, benefici pentru sănătate.

· Alimente condimentate. Condimentele conţin uleiuri volatile, care au capacitatea de a irita mucoasa stomacului. Este mai bine să evitaţi să consumaţi curry, ardei iuţi şi cârnaţi foarte picanţi, prezenţi în bucătăria mexicană şi indiană, precum şi unele băuturi. Un meniu cu curry sau chilli, conţinând un amestec de condimente foarte picante, are capacitatea de a perfora, la propriu, mucoasa gastrică.

· Aditivii alimentari, conservanţii şi alte substanţe chimice. Aditivii alimentari provoacă un stres enorm organismului, deoarece acesta este nevoit să lucreze din greu pentru a le face faţă; rezultă că energia şi substanţele nutritive atât de valoroase sunt irosite, în loc să fie folosite în mod profitabil, de exemplu, la întărirea sistemului imunitar.

Produse eficiente pentru a combate stresul

[prima_products_with_skus title=”” skus=”CC001,CS024,MP00-01,PT01-03,ST01-01,SNN01,SNN02,SNN03″ numbers=”” columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

Alte produse pentru: , , , , , , , , , altele.

 SFATURI recomandate:

Trei solutii pentru combaterea stresului.
MEMORIE SI TINERETE VESNICA
PSORIAZISUL