Fitoterapie

Posted on by — Lasă un comentariu

REGINA IERBURILOR – SENNA

REGINA IERBURILOR - SENNACASSIA este REGINA IERBURILOR pe buna dreptate datorita puternicului efec de curatare a organismului

Denumiri în limba română: „Siminichie”, „Senna”, „Foi de mamă”; în ebraică: „Qezitah”, „Giugiddah”; în franceză: „Sene”; în engleză: „Senna”; în germană: „Senna”, „Mutterslatter”. Denumiri ştiinţifice: Cassia acutifolia, C. angustifolia, C. obovata, C. auriculata, C. aromaticum, C. Laurus, C. lignea. Familia Fabaceae (Leguminosae). Vezi wikipedia.

Menţiuni şi semnificaţii biblice

După cum aflăm din Biblie, uleiul de Cassia serveşte la prepararea untdelemnului sfinţit. Domnul îl sfătuieşte pe Moise: „Vei lua mirodenii: cinci sute de sicii de smirnă aleasă; pe jumătate, adică două sute cincizeci de sicii, scorţişoară binemirositoare; două sute cinzeci de sicii, trestie binemirositoare; casie cinci sute de sicii – socotiţi după siclul sfanţ – precum şi un hin de untdelemn de măsline. Din ele vei face untdelemn pentru ungere sfântă, mir înmiresmat după meşteşugul făcătorilor de aromate; acesta va fi untdelemnul pentru ungere sfântă.” (V.T., Ieşirea 30:23-25, BVA, pag. 112). Bartolomeu Valeriu Anania precizează despre Casie, într-o notă de subsol, că este o „specie de arbore oriental, folosit şi în medicină (Cassia fistula)” (idem).

Descriere ştiinţifică

Cassia este un arbust originar din India, cu scoarţă neagră ce conţine o aromă deosebită; creşte în Arabia de sud, în Persia şi în Egiptul de sus şi chiar în partea de jos a Italiei. Are flori galbene, iar fructul este o păstaie în formă de seceră.

Scoarţa conţine un ulei esenţial spe­cific (Cannelle oii), care se întrebuinţează, în proporţii bine calculate, la prepararea Sfântului şi Marelui Mir. în tabelul cu ingredientele ce intră în compoziţia Sfântului şi Marelui Mir este menţionat la poziţiile nr. 8 şi nr. 15: Cassia lignea şi Cassia nigra.

Compoziţie chimică

Fructele se remarcă prin conţinutul în antrachinone şi glucozide. Uleiul esenţial, obţinut prin distilarea scoarţei, are următorii constituenţi principali: cinamic aldehyde 75-90 per cent, metil eugenol, metilsalicil aldehidă.

Acţiune farmacologică

Acţiuni confirmate: antihemoroidală, antiemetică, antimicrobiană, astrin-gentă, laxativă, purgativă, carminativă, spasmolitică.

Regina ierburilor – Utilizări

Deoarece au proprietăţi laxative (şi chiar purgative), fructele şi frunzele de Cassia senna se recomandă în constipaţie. • Uleiul esenţial de Cassia senna, în doze bine stabilite, este antihemoroidal, antiemetic, antimicrobian, astringent, carminativ, spasmolitic.

Mod de administrare

50 g de păstăi zdrobite se fierb în 1/2 litri de apă. Se bea o ceaşcă la culcare şi, dacă mai este nevoie, încă una pe stomacul gol. Pulpa curăţată (4-8 g) ca laxativ, iar 30 g mai mult, ca purgativ. • Sub formă de ulei esenţial, conform prospectului.

Observaţii

Deoarece conţin derivaţi antracenici, fructele şi frunzele de Cassia senna se vor utiliza limitat, cu pauze de cel puţin 7 zile şi nu mai mult de 3-4 luni pe an.

Posted on by — Lasă un comentariu

MEMORIE SI TINERETE VESNICA

Melissa officinalis L. – este numită popular Roiniţă, Lămâiţă, Mătăcină, Motoacă, Răstupeașcă, Roiște, Stupelniț[, Buruiana-stupului, Busuiocul-stopului, Floarea-stupului, Iarba-albinelor, Iarba-roilor, Iarba-stupului, Izma-stupilor, Mierea-ursului, Mintă-turcească, Poala-Sfintei-Mării, Voioșniță-de-albini sau simplu MELISĂ (ro.wikipedia.org)

memorie cu MELISA OFICINALISMemorie, tinereţe, concentrare şi nu numai cu Melisa

● Mixtura de Roiniţă
Era foarte mult folosită de către călugării benedictini, care o considerau un panaceu pentru memorie şi pentru reîntinerire.
Iată reţeta sa de preparare: se combină două gălbenuşuri de ou cu două linguri de miere şi cu 2-3 linguriţe de tinctură de roiniţă, la care se adaugă jumătate de linguriţă de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obţinut se consumă pe stomacul gol, dimineaţa, ca reîntineritor şi revigorant.
● Infuzia combinată
Este un remediu excelent pentru dezodorizare şi răcorire. El este util în afecţiunile cutanate, în ulceraţiile cavităţii bucale şi ale faringelui. Şi de asemeni pentru stimulare memorie.
Se pun 3-4 linguri de roiniţă mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte intern (1-2 căni pe zi) sau extern, sub formă de comprese şi băi.
● Uleiul de Roiniţă (aflat in compozitia extractului uleios Salv 7)
Uleiul este recomandat în alergii, el elimină eczemele, psoriazisul, neurodermitele, ameliorează starea generală în cazul astmului bronşic.
– bronşită cronică, astm bronşic
– gripă, maladii respiratorii acute, febră
– boală ischemică a cordului, reumatism articular
– insomnie, irascibilitate, melancolie, neurastenie, migrenă, stres
– hipocapacitate intelectuală şi fizică, pierderi de memorie
– dermatite alergice: eczeme, psoriazis, neurodermite
– hipertonie arterială, distonie vegeto-vasculară
– alungă insectele (moliile)
Uleiul de melisă se foloseşte pe larg în producerea substanţelor dezinfectante, săpunurilor şi insecticidelor. În medicina chineză se utilizează, din timpuri străvechi, în calitate de remediu antireumatic.
Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roiniţă, peste care se adaugă jumătate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de măsline. Se lasă la macerat vreme de două săptămâni, într-un recipient închis ermetic, după care se filtrează, iar preparatul rezultat se pune într-o sticlă închisă la culoare. Remediul se poate folosi atât intern, ca ulei alimentar pus în salate (are efect digestiv, reîntineritor), cât şi extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
● Cataplasma cu Roiniţă
O mână de frunze mărunţite de roiniţă se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50 de grade Celsius). Se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, şi se lasă vreme de o oră.
● Băi
Menopauză: se pun 5 picături ulei + 5 picături ulei Levănţică la o cadă plină cu apă, 37-38 grade C. Procedurile, cu durata de 10-15 min. fiecare, se vor efectua peste o zi. Cura de tratament cuprinde 10-15 băi. Cura de menţinere va include 1-2 băi pe săptămână.
Paralizie infantilă cerebrală
5 picături la cada plină, temperatura apei 37 grade C, durata procedurii: 10 min. Cura de tratament cuprinde 10-15 băi. Ajută în recuperări în pierderi de memorie.
Sindrom premenstrual
5 picături + 5 picături Ulei Levănţică la cadă, temperatura apei 37-38 grade C. Procedurile, cu durata de 10-15 min. procedura, se vor face peste o zi. O cură de tratament cuprinde 10-15 proceduri.
● Pernele cu Melisă Farmacia Naturii
În medicina chineză se utilizează, din timpuri străvechi, în calitate de remediu antireumatic. Uleiul de Melisă influenţează activ sfera psihică şi emotivă a persoanei. Calmează, înlătură stările depresive şi melancolice, normalizează somnul, ameliorează memoria. În plus, uleiul diminuează tensiunea arterială, este eficient în accesele de tahicardie.

[prima_products_with_skus title=”Folositi produse pe bază de Melisă!” skus=”PT01-03, PT03-03, PT04-03, CS024, CC001, CC01, UT02-02, UT01″ numbers=”12″ columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

Posted on by — Lasă un comentariu

Elixire ale dragostei

Elixire ale dragostei

Busuiocul redă tonusul şi apetitul sexual. Efectul său revigorant stimulativ este amplu, acţiunea sa binefăcătoare fiind manifestată atât la nivel fizic cât şi psihic/mental. Este o plantă cu caracter pronunţat Yang, sporind energia masculină. 5-6 grame de pulbere de busuioc obţinută din vârfuri înflorite, amestecată cu 2 linguri de miere sunt un afrodisiac puternic. fratia-iubiriiAceastă combinaţie luată de 4 ori pe zi timp de 40 de zile redă vigoarea, apetitul sexual şi pofta de viaţă. Busuiocul îmbunătăţeşte capacitatea de control a energiei sexuale, ajută la combaterea ejaculării precoce. Busuiocul sub formă de infuzie îndulcită cu miere are un efect reconfortant şi uşor afrodisiac. Această plantă era folosită în multe ritualuri de dragoste la romani.

Elixire ale dragostei Ghimbirul intră în multe combinaţii afrodisiace alături de miere, cardamon, scorţişoară şi alte plante aromatice. Deşi nu este folosit ca „afrodisiac forte” ghimbirul are o utilizare foarte largă datorită efectelor sale deosebite asupra dispoziţiei lăuntrice. Printre efectele benefice ale ghimbirului menţionăm: înlăturarea stării de moleşeală, a plictiselii sau blazării, redarea acuităţii gustative. Este una din ierburile menite să retrezească şi să reînvioreze.

Elixire ale dragostei Ţelina. Sucul de rădăcină este un afrodisiac şi revigorant tradiţional. În combinaţie cu mierea şi anumite plante aromatice picante cum ar fi scorţişoară şi cardamon, efectele sale sunt şi mai puternice, putând fi folosit ca afrodisiac cu efecte imediate. Mai eficient decât sucul de rădăcină este cel obţinut din frunzele crude, având proprietăţi stimulatoare hormonale deosebite. Tinctura de rădăcină se obţine prin macerarea acesteia în alcool timp de 8-10 zile. Se foloseşte rădăcina crudă mărunţită foarte fin. Concentraţia alcoolului este de 40%. Tinctura din frunze uscate are timpul de macerare 5-7 zile. Tinctura din frunze crude are timpul de macerare 8-10 zile. Tinctura din seminţe are timpul de macerare 5-7 zile. Din toate tipurile de tinctură se iau 3-4 ml de 4 ori pe zi împreună cu apă. Ţelina conţine multe minerale (calciu, fosfor, potasiu, magneziu), vitaminele B1, B2, B6, C, A. Combate stările de astenie psihică, fizică şi sexuală. Este un depurativ excelent şi de aceea este recomandată în curele de dezintoxicare şi contra obezităţii.

Elixire ale dragostei Feniculul. Seminţele de fenicul au efect afrodisiac şi stimulator general. Feniculul este indicat mai ales celor care au o stare continuă de insatisfacţie în relaţia de cuplu, care se simt în inferioritate faţă de partenerul (a) lor. Este o plantă care îi ajută mult pe cei care manifestă un deficit de potenţă pe fondul unui psihic tensionat, măcinat de complexe de inferioritate sau orgoliu. O străveche reţetă orientală recomandă combinaţia: lapte, fenicul – pulbere fină, miere şi lemn dulce – pulbere fină, pentru mărirea potenţei. Popoarele mediteraneene folosesc supa de fenicul pentru stimularea dorinţei sexuale.

Elixire ale dragostei Pinul. Siropul de muguri cruzi de pin se prepară astfel: – se spală bine mugurii de pin şi apoi se zvântă puţin – se zdrobesc bine mugurii pe o planşetă de lemn cu ajutorul unui sucitor tot de lemn – se pune într-un vas un strat subţire de miere (mierea trebuie să fie lichidă) peste care se aşează un strat subţire de muguri zdrobiţi, apoi un nou strat de miere ş.a.m.d. – după ce se umple cu straturi intercalate de miere şi muguri zdrobiţi, vasul se pune în pământ unde se lasă 3-4 luni. După trecerea timpului de extracţie se face filtrarea. Siropul de conuri se obţine prin mărunţirea, stoarcerea şi filtrarea sucului obţinut din acestea, după care va fi adăugată miere 60-70% pentru conservare. Acest sirop are un termen de valabilitate de 2 ani. Aceste 2 siropuri au efect stimulent, îmbunătăţesc starea de vitalitate. Sunt utile şi pentru creşterea rezistenţei la boli, în curele de reîntinerire, pentru combaterea impotenţei, a asteniei şi a slăbiciunii.

Elixire ale dragostei Usturoiul este un afrodisiac celebru atât în Orient cât şi în Occident. Datorită unor substanţe din componenţa sa (alicina, garlicina – cu efect fitoncid şi alisantina I, alisantina II – cu efect antistafilococic), el poate fi folosit pentru combaterea infecţiilor organelor genitale şi genito- urinare, atât intern cât şi extern. Folosit în stare crudă, ca şi condiment, el are un efect tonic asupra organismului, afrodisiac, reglator al sistemului endocrin. În medicina populară românească, usturoiul este folosit pentru a împiedica pierderile nocturne de spermă (poluţiile nocturne) precum şi pentru tratamentul ejaculării precoce. Se ia minimum un căţel de usturoi la masa de seară, iar în timpul somnului se pune o căpăţână de usturoi la cap (sau chiar o cunună).

Posted on by — Lasă un comentariu

Isop – planta sfântă

Isop - planta sfantaIsop şi Cedru nu sunt repere întâmplătoare: fac parte dintre plantele bineplăcute Domnului

Isopul este prezent dintotdeauna în mediul eclezial. La greci era folosit pentru purificarea templelor. De altfel, cuvântul grecesc din care se trage cea mai răspândită denumire europeană, care transcede limbile, înseamnă „plantă sfântă”(vezi wikipedia).

Purificarea rituală a caselor fiilor lui Israel se făcea cu ajutorul unui „mănunchi de isop” înmuiat în sângele mielului pascal (V.T., Ieşirea 12:22, BVA, pag.91). Şi în complicatul ritual de purificare a leprosului era folosit Isopul (V.T., Leviticul 14:4-6 şi 49-52, BVA, pag. 137-138). Aşa cum încredinţează Dumnezeu Însuşi, persoana care se atinge de un mort sau de obiectele lui riscă să rămână necurată timp de şapte zile cât necurate vor fi cele atinse. De aceea, Dumnezeu Însuşi prescrie un ritual de purificare cu „apă care curăţă întinarea” sau „apă vie”. Purificarea se face şi de această dată cu ajutorul Isopului: „Pentru cel necurat se va lua din cenuşa jertfei arse pentru curăţire şi se va turna peste ea, într’un vas, apă vie; un om curat va lua isop, îl va muia în apă şi va stropi casa, lucrurile şi oamenii câţi vor fi acolo, ca şi pe cel ce s’a atins de os omenesc sau de om ucis cu sabia sau de mort sau de mormânt.” (V.T., Numerele 19:17-18, BVA, pag. 179).

isop-culturi-bioCând se vorbeşte despre înţelepciunea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Solomon, Cedrul şi Isopul sunt citaţi în Sfânta Scriptură ca un fel de repere ale vastelor lui cunoştinţe de botanică: „Înţelepciunea lui Solomon era mai multă decât a tuturor celor din vechime. (…) El a vorbit despre copaci, de la cedrii cei din Liban până la isopul de pe ziduri.” (V.T., 3 Regi 5:10, 13, BVA, pag. 383). Cedrul şi Isopul nu sunt repere întâmplătoare: ei fac parte dintre plantele bineplăcute Domnului.

În Psalmul 50, considerat de-a lungul secolelor o impresionantă rugăciune personală de căinţă şi umilinţă, cel mai popular dintre cei 150 de psalmi, trăit şi rostit de miriade de inimi şi de guri, Isopul apare pentru îndătinata lui funcţie purificatoare:”Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai alb decât zăpada mă voi albi.” (V.T., Psalmul 50, verset 7, BVA, pag. 672).

ISOPUL are multiple utilizări:

• În afecţiunile aparatului respirator, în special în bronşitele cronice şi în astmul bronşic;
• Se recomandă şi în afecţiunile aparatului digestiv ca tonic-amar, pentru proprietăţile carminative şi uşor astringente;
• Infuzia din fructe uscate dă rezultate bune în flatulenţă, dureri de stomac, infecţii ale tractului respirator superior, tuse la copii.
Aromaterapia recomandă uleiul esenţial de Isop în numeroase afecţiuni: arsuri, tăieturi, dermatite, eczeme, inflamaţii; în astm, bronşite, catar, tuse, tonsilite, tuse convulsivă; în afecţiunile aparatului genito-urinar, în amenoree şi leucoree; în sistemul imunitar, în guturai şi gripă; în sistemul nervos, în anxietate, oboseală, tensiune nervoasă şi stres.

Frunzele şi vârfurile tulpinilor tinere se pot mânca crude sau pot fi adăugate la supe şi salate, pentru a le da gust mai bun. Şi florile pot fi mâncate crude sau în salate. De asemenea, uleiul esenţial are utilizări culinare.

Pentru rafinamentul său, uleiul de Isop este folosit în industria parfumurilor.

isop-hyssopus-officinalis-vracMod de administrare Isop :

• Sub formă de infuzie 1-2 linguriţe plantă la o cană de apă, din care beau 2-3 căni pe zi;
• Sub formă de cataplasmă, pentru vindecarea unor răni;
• În diferite preparate fitofarmaceutice.

Contraindicaţii pentru Isop :

• Este interzis în sarcină, deoarece poate provoca avortul, în epilepsie (atenţie la uleiul esenţial!) şi în hipertensiunea arterială.
• Isopul poate irita membranele mucoase; de aceea, se recomandă ca preparatele din Isop să fie administrate după ce infecţia a atins punctul culminant.

Posted on by — Lasă un comentariu

Substanţe antitumorale în pleava de orez

India Orez Pentru orice terapeut naturalist este cât se poate de evident faptul că una dintre principalele cauze ale bolilor, în prezent, o constituie alimentaţia nesănătoasă. Nu este vorba doar despre excesele alimentare (consumul exagerat de dulciuri, grăsimi, sare, etc.), ci şi de calitatea hranei consumate. .

O alternativă foarte bună la această alimentaţie „modernă” o constituie creşterea consumului de cereale, care pot fi preparate în diverse moduri. Pe lângă efectul hrănitor acestea au şi capacitatea de a alina sau chiar vindeca anumite afecţiuni destul de răspândite. Toate cerealele cunoscute în prezent au astfel de calităţi: grâul, hrişca, meiul, orezul, sorgul, orzul, ovăzul, porumbul, secara. Desigur, fiecare cereală are efecte particulare, în funcţie de compoziţia sa chimică naturală şi de caracteristicile speciale ale unor soiuri şi varietăţi.

Orezul este o cereală cu multiple valenţe. Cu cât orezul este decorticat, rafinat, tratat (rezultând orez alb), cu atât conţine mai puţine vitamine din grupul B, minerale şi fibre (acestea din urmă, atât de necesare în procesul digestiei). Consumul de orez este comparabil cu pastele făinoase în ceea ce priveşte valoarea nutriţională, ambele fiind bogate în glucide şi anumite proteine vegetale. Această cereală are avantajul că poate fi preparat şi cu grăsime sau cu ulei de floarea – soarelui sau de măsline, ce furnizează acizi graşi nesaturaţi. Ca toate celelalte cereale, orezul conţine inhibitori de protează, ce reduc dezvoltarea cancerului. Experimentele făcute pe animale au demonstrat că pleava de orez diminuează riscul apariţiei cancerului intestinal. În 1981, nişte cercetători japonezi au depus un brevet despre trei substanţe antitumorale izolate din pleava de orez. Aceste substanţe au fost inoculate şoarecilor, efectul lor fiind dispariţia tumorilor. Un profesor universitar american a constatat că în rândul persoanelor care manâncă mai mult orez (şi, de asemenea, mai multă mazăre şi porumb dulce) există rata cea mai scăzută de cancer de colon, de sân şi de prostată.

După cercetătorii japonezi, consumul de tărâţe de orez, aproximativ 10g pe zi, este o excelentă metodă de prevenire a litiazei renale. În urma studiilor făcute, ei au estimat că orezul este la fel de eficace ca şi diversele produse farmaceutice, dar, spre deosebire de acestea, nu are efecte secundare. El conţine acid fitic şi fitaţi, care absorb din intestin calciul aflat în exces, împiedicând depunerea acestuia în rinichi şi formarea calculilor.

În concluzie, orezul are următoarele acţiuni: analeptic, antidiareic, antiinflamator, antiscorbutic, astringent, carminativ, dietetic, emolient, elimină ureea, energizant, hipotensor, nutritiv, răcoritor, regenarator.

Orezul are următoarele indicaţii:

boli dermato-venerice – eczeme, inflamaţii cutanate;
boli cardiovasculare – hipertensiune arterială;
boli digestive – afte bucale, enterită, meteorism;
boli urinare – previne litiaza renală, tratează insuficienţa renală (prin reducerea nivelului de uree);
boli ORL – agina; alte stări patologice – anorexie (absenţa poftei de mâncare), edem cardiac, edem renal.

Ca orice produs terapeutic, plantă de leac sau medicament, orezul are moduri de administrare specifice:

în uz intern, orezul se administrează ca macerat, ca apă de orez, fiert sau în combinaţii cu mere şi miere de albine;

în uz extern, se administrează ca pudră de tărâţe de orez, măşti cosmetice obţinute din făină de orez, sau sake (băutură obţinută prin fermentarea orezului, care se aplică pe piele).

Iată deci care sunt efectele minunate ale unei cereale aflate la îndemâna tuturor.

Dr. Sorin Bratoveanu

Posted on by — Lasă un comentariu

BURUIENILE DE LEAC – singurele medicamente de odinioara

buruienile de leacPe la mijlocul secolului al XX-la, farmacistul Dr. Gh. P. Grinţescu prezenta într-o carte premiată de Academie (Botanică farmaceutică. Cultura şi recolta plantelor farmaceutice, publicată în 1945 la Bucureşti) o listă cu 500 de plante de leac ale poporului român, bună parte din ele necunoscute în medicină şi farmacie.

Acesta afirma că în popor plantele de leac au o reputaţie bine stabilită, cunoştinţele despre ele fiind moştenite din tată în fiu şi păstrate în taină de acei ce le ştiau mânui. Importanţa unora este foarte mare şi rămăşiţele populare ale cunoştinţelor despre ele provin dintr-un tezaur sacerdotal străvechi şi unic în spaţiul carpatic, lucru confirmat de faptul că aceleaşi buruieni sînt cunoscute sub acelaşi nume şi pentru acelaşi tratament, din Maramureş până în Oltenia şi din Apuseni până în Moldova nordică.

Iată câteva plante de leac, împreună cu întrebuinţările lor în medicina populară:

Pentru junghi (pneumonie şi dureri reumatismale): Coada racului sau Scrântitoare (Potentilla anserinna), folosită şi pentru scrântituri sau friguri, Rocoţea sau Buruiana junghiului (Stellaria graminea).

Nebunie:  Sică (Statice Gmelini). 

Febră tifoidă: Drob (Cytisus Heufelianus), Ononis hircina.

Blenoragie: Negruşcă (Nigella arvensis), Ciucuşoară sau Albiţă (Berteroa incana), Potolnic (Genista tinctoria).

Boli de piept: Turiţă mare (Agrimonia eupatorium), Cinci degete (Potentilla reptans), Lytospermum arvense, Helyanthemum vulgare. 

Reumatism: Cinci degete (Potentilla alba), Pidosnic (Cerinthe minor), Trifoi roşu (Trifolium pratense), Cervană sau Iarba lui ceas rău (Lycopus europaeus), Urzică mare (Urtica dioica), Răchită (Salix fragilis).

Debilitate: Năsturel sau Iarba voinicului (Nasturtum silvestre) – se foloseşte şi ca salată de primăvară, Solovârfiţă (Phlomis tuberosa) – se pune în baia lăuzelor, Răchitan, Florile zânelor sau Sburătoare (Lytrum salicaria) – folosită şi împotriva paraliziei, Bobornic (Veronica beccabunga) – în popor se foloseşte şi împotriva neputinţei la urinare, a hidropiziei şi pentru curăţirea sângelui, Cătină (Tamarix Palassi), Slăbănog sau Buruiana celor slabi (Impatiens noli-tangere) – are proprietăţi diuretice.

Icter sau hepatită: Buruiana gălbinării sau Iarba faptului (Potentilla recta), Morcov (Daucus carota), Hrean (Armoraceae rustica) – se foloseşte şi la tuberculoză.

Dureri de stomac: Cinci degete (Potentilla reptans), Volbură (Convulvulus arvensis), Brustan (Telechia speciosa) – considerat bun pentru toate bolile, Spirea filipendula, Salvia silvestris, Orobus niger, Ononis hircina.

Hernie: Studeniţă (Arenaria serpillyfolia), Sânziene (Galium mollugo), Phelipaea ramosa.

planse carte Cultura si recolta plantelor farmaceutice - Dr. Gh. P. GrintescuDalac sau antrax: Izma broaştei (Mentha aquatica) – folosită ca stimulent în convalesenţă şi contra palpitaţiilor, Brâna ursului (Heracleum sphonylium), Rostogol sau Măciuca ciobanului (Echinops sphaerocephalum), un soi de Neghină (Agrostema coronaria), Heracleum sibiricum.

Epilepsie: Silnic sau Rotundioară (Glechoma hederacea), Sburătoare sau Pufuliţă (Epilobium hirsutum), Unghia Găii (Astragalus glycyphyllos), Asperula cynanchica.

Cancer:  rădăcini de la diferite specii de spini şi ciulini, Cardus şi Cirsium. Spin (Carduus acanthoides), Scai (Carduus candicans), Pălămidă (Carduus crispus), Ciulin (Carduus nutans), Crăpuşnic (Cirsium boujarti), Colţul lupului (Cirsium erisithales), Crăstăval (Cirsium oleraceum), Captalan (Cirsium rivulare).

Dizenterie: Cioroi (Inula salicina), Cătuşnica sau Iarba vântului (Nepeta cataria), Priboi sau Pălăria cucului (Geranium phaeum).

Oreion: Zârnă sau Umbra nopţii (Solanum nigrum), Silnic (Glechoma hederacea), Crăiţe sau Vâzdoage (Tagetes erecta).

Prostată: Talpa gâştei (Leonorus cardiaca), Rocoină (Stalaria media).

Pentru răni şi furuncule, se utilizau frunzele de patlagină sau de muşcată. În faza de inflamaţie acută, frunzele aveau efecte de înmuiere a pielii, iar enzimele proteolitice acţionau prin macerarea colagenului din ţesuturi, astfel ca furunculul să erupă.

Dr. Gh. P. GrinţescuÎn secolele XIV-XV, medicina populară se practica în bolniţele existente în majoritatea mânăstirilor, cum ar fi Tismana, Bistriţa (din Oltenia), Neamţ, Prislop (din Moldova), în care se foloseau plante medicinale recoltate din flora spontană din jurul mânăstirii sau cultivate în grădinile proprii. Bolile tămăduite erau cunoscute prin anumite denumiri populare: aprindere (congestie pulmonară), oftică (tuberculoză), rac (cancer), blândă (urticarie), brâncă (erizipel), buboaie (furunculoză), cârtiţe (varice), dalac (antrax), gălbinare (icter), lungoare (febră tifoidă), vătămătură (hernie), trânji (hemoroizi), gâlci (amigdalită).

Pentru fiecare boală, călugării din mânăstiri, precum şi vracii şi doftoroaiele satelor, foloseau anumite plante cunoscute ca tămăduitoare: angelica la vătămătură şi boli de inimă, rostopască la gălbinare, fierea pământului la friguri, alior la reumatism şi pecingine, captalan la lungoare.
În tratamentul altor boli se mai foloseau Brusturele, Brustanul, Scrântitoarea, Coada Calului, Coada Şoricelului, Pojarniţa, Muşeţelul, Zămoşiţa, Bozul, Busuiocul, Sunătoarea.

Posted on by — Lasă un comentariu

Avitaminozele si deficitul de calciu la copii

Iubire    Avitaminozele si deficitul de calciu la copii

Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionari a organismului, pe care acesta le produce in cantitati mici sau pe care le poate obtine prin aport extern.

    Vitaminele reprezinta, impreuna cu mineralele, doar 0,1% din hrana zilnica necesara si nu au valoare energetica, ele facilitind reactiile chimice care au loc in organism.

     Avem nevoie de vitamine inca de la nastere (sugarii primesc vitamine din laptele matern) si pina la batrinete, dozele variind in functie de virsta sau de starea de sanatate a organismului.

    Avitaminozele apar ca urmare a unui aport insuficient de vitamine, a unui deficit de absorbtie, a unor stari patologice ale organismului care duc la piereri masive de singe, pierderi bruste in greutate sau a unor boli grave.

      Cele mai mari carente sunt cele ale vitaminelor A, B1, B2, B3, PP, C, D si E.

     Vitaminele au functii diferite, deci nu se poate vorbi despre avitaminoze la modul general, absenta fiecarei vitamine determinand tulburari specifice.

    Acesta este motivul pentru care in cele ce urmeaza va vor prezenta cateva produse care vin in ajutorul copiilor dumneavoastra:

Extractul din muguri de Brad este adjuvant in anemie, demineralizare la copii si adolescenti, carente minerale si decalcifieri la adulti, dureri osoase de crestere la copii, consolidarea fracturilor, rahitism, osteoporoza, spasmofilie, carie dentara, paradontoza, rinofaringite,repetate la copii, cu hipertrifie glandulara.

     Extractul din mladite de Tamarix este adjuvant in anemiile hipocrome sau normocrome.

     Ceai din fructe de padure – contine o multitudine de fructe de fructe din padurile colinelor noastre moldave: Catina ,Maces, Porumbar etc.ce aduc aport de vitamine si minerale in corpul nostru

       Avitaminozele si deficitul de calciu la copii

URZICA
Urtica dioica (Urzica) este o planta care contine saruri minerale (mai ales calciu, magneziu, fier, fosfor) vitamine din grupul B, vitamina C si K, provitamina A. Este eficace ca hemostatic, diuretic, expec­to­rant, în anemii. Combinatia dintre Urzica si vita­mina C este eficace ca detoxifiant, în stari de oboseala cro­nica, conva­les­centa; este tonic general si antioxidant

      Avitaminozele si deficitul de calciu la copii

GERMENI DE GRAU
Actiune: Detoxifiant, energostimulent, revitalizant, actiune favorabila in anemia feripriva. Germenii de grau sunt considerati cel mai alcalin aliment. Elimina toxinele din organism avand totodata proprietati energostimulante si revitalizante.

Continut bogat in vitamine, minerale si enzime necesare pentru mentinerea functiilor celulare. Clorofila prezenta in germenii de grau este rapid convertita in hemoglobina, explicandu-se astfel actiunea favorabila in anemia feripriva. Germenii de grau contin octacosanol ce imbunatateste forta musculara, scazand durerea care poate sa apara dupa exercitiu fizic intens.

Indicatii:

  • Hipovitaminoze de diverse cauze,
  • convalescenta,
  • astenie,
  • anemie fepriva,
  • diabet,
  • astm constipatie,
  • gastroenterite,
  • litiaza biliara,
  • hemoroizi

Avitaminozele si deficitul de calciu la copii

POLEN
Polenul contine proteine, aminoacizi, vitamine, enzime, lipide (lecitina si diferiti agenti grasi), glucide (glucoza si fructoza), minerale (potasiu, calciu, magneziu, fosfor, cupru, fier, etc.)

Posted on by — Lasă un comentariu

BARBA URSULUI-COADA CALULUI

Kneipp, marele nostru medic naturist popular, a declarat COADA CALULUI, drept „unica, de neinlocuit si inapreciabila” in cazul :Barba Ursului Coada-Calului

  • hemoragiilor, al varsaturilor de singe,
  • al afectiunilor vezicale si renale,
  • eliminarea pietrei si nisipului.

Barba Ursului este denumirea populară pentru Coada Calului şi e foarte utilă, după spusele preotului elvetian Kunzle: „În o mie de afectiuni, in rani necrozate, chiar in abcese canceroase sau osteoporoza, coada-calului obtine performante iesite din comun. Ea spala, curata, dizova, arde, indeparteaza tot ce este stricat. Adesea, planta umeda, calda este invelita in cirpe ude si pusa pe locul care trebuie sa vindece.”

Preotul elvetian Kunzle afirma ca toti oemenii incepind de la o oarecare virsta ar trebui sa ia zilnic ca bautura permanenta o ceasca de ceai de coada-calului. Atunci toate durerile reumatice, artritice si nevralgice ar disparea, fiecare om ar avea un apus de viata sanatos.

Batrinii care deodata nu mai pot urina si se zvircolesc de durere, intrucit urina nu iese deloc sau doar picatura cu picatura. Sunt eliberati de chin gratie acestor aburi fierbinti de Coada-Calului, fara ca medicul sa-i sondeze.

In cazul nisipului la rinichi, al calcului renal si vezical (pietre la rinichi si la vezica) se fac bai de sezut fierbinti cu coada-calului, bindu-se in acelasi timp ceai cald de coada-calului in inghitituri mici si tinindu-se urina, pentru a o goli in cele din urma cu presiune.

In acest fel, piatra se elimina de cele mai multe ori. In legatura cu aceste indrumari am primit scrisori care nu fac decit sa confirme cele de mai sus. Metoda a dus la eliminarea calcului renal, respectivii oameni se simt mai bine si nu-i mai jeneaza nimic.

In situatii in care alte mijloace diuretice nu au avut efect, Coada-Calului a ajutat, ca de exemplu in retentiile de apa in pericard, in pleura sau in tulburarile renale de dupa scarlatina si alte boli infectioase grele cu dereglari in eliminarea apei.

Dupa ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atit intern cit si extern pentru a ajuta functionarea normala a rinichilor si a vezicii urinare.

DE CE ESTE ATAT DE BUNA ACEASTA MINUNATA PLANTA … BARBA URSULUI?

Coada-Calului, sau Baba-Ursului, (Equisetum arvense L.) conţine:

oxid salicic (5-7%), gluteolină, nicotină, palustrină și palustridină, fitosterină, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, săruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenți în fracțiunea lipidică (sursa: v. legături externe).

Principiile active din Coada-Calului au acțiune antimicrobiană, antiseptică, antiinflamatoare, măresc rezistența țesutului conjunctiv, activează circulația locală. Planta este indicată pentru uzul intern, sub formă de ceai cu acțiune diuretică, sau extern, sub formă de comprese și băi.

Căutaţi mau multe:

Posted on by — Lasă un comentariu

Alimente energizante

energieTopul alimentelor energizante

    Cereale
Cerealele eliberează zahărul într-un ritm lent, aşa că vă conferă un nivel constant de energie, în locul unei creşteri bruşte urmate de o scădere semnificativă. În acelaşi timp reprezintă o sursă bogată de vitamine B, necesare la funcţionarea splinei, bateria dumneavoastră de energie. Fără ajutorul vitaminelor B, cu siguranţă aveţi nevoie de un „ajutor” pentru a porni la drum.

    Ovăz
Ovăzul nu este doar plin de substanţe nutritive, dătătoare de energie, dar în acelaşi timp ajută la menţinerea constantă a nivelului de glucoză din sânge, ceea ce înseamnă o bună concentrare şi atenţie. Savuraţi o porţie de fiertură de ovăz la prima oră, pentru a beneficia de maximum de energie pe tot parcursul dimineţii.

   Pătrunjel
Pătrunjelul este o uzină de substanţe nutritive. Conţine cantităţi mari de vitamina B12, mai multă vitamina C decât citricele şi aproape toate substanţele nutritive pe care le cunoaştem.

Alge marine
Ierburile de mare sau algele reprezintă cea mai importantă sursă digerabilă de minerale, precum şi un rezervor al vitaminelor B, generatoare de energie şi vitamina C.

    Legume
Întregul complex de vitamine B, precum şi magneziul şi fierul pot fi găsite în legumele proaspete verzi ( de preferat crude), cum sunt brocoli, sparanghelul şi spanacul. Brocoli este şi o excelentă sursa de coenzima Q10, o substanţă nutritivă de o importanţă crucială în producerea de energie la nivel celular.

    Piersici
Piersicile au un conţinut ridicat de apă şi un efect laxativ. Sunt foarte bune pentru alcalinizarea sângelui şi pot fi folosite pentru a regla funcţionarea intestinelor şi a îmbunătăţi compoziţia sângelui. Piersicile sunt unele dintre cele mai energizante fructe, pentru că sunt asimilate uşor de organism, generând o revigorare instantanee. Sunt folosite adesea la piureurile de fructe. De asemenea, ajută la eliminarea toxinelor din organism şi sunt foarte bune în programele de slăbire.

    Seminţe de in
Seminţele de in conţin cantităţi mari de acizi graşi esenţiali omega-3 şi omega-6, prezenţi într-un echilibru perfect. Acizii graşi esenţiali sunt implicaţi în producerea de energie şi transportul de oxigen.

    Seminţe de floarea-soarelui
Seminţele de floarea-soarelui sunt pline de magneziu, fier, cupru, complexul de vitamine B, acizi graşi esenţiali, zinc şi fier şi reprezintă o excelentă sursă de proteine. Obişnuiţi-vă să purtaţi cu dumneavoastră seminţe de floarea-soarelui, pentru momente în care aveţi nevoie de un impuls rapid de energie.

    Struguri
Se crede că valoarea terapeutică a strugurilor  se datorează conţinutului lor ridicat de magneziu. Acest element este implicat în primul stadiu al procesului de transformare a energiei din glugoză.

    Igname şi dovlecei
Ignamele au un conţinut ridicat de minerale şi de vitamina C. De asemenea, au un efect detoxifiant, de echilibrare a nivelului hormonilor şi al zahărului din organism, asigurând o rezervă constantă de energie. Dovleceii pun în mişcare meridianele energetice, fortificând în special funcţia digestivă.

    Pir
Pirul este un aliment bogat în substanţe nutritive, care seamănă cu iarba şi conţine una dintre cele mai prolifice combinaţii de vitamine, minerale principale şi secundare. Conţine de 25 de ori mai multe substanţe nutritive decât oricare dintre legumele preferate de dumneavoastră.

    Fasolea Mung
Dacă veţi consuma din plin fasole, veţi deborda de energie. Tocmai asta vă furnizează fasolea Mung: cantităţi imense de energie.

 Iulia Barbu