SALVIA-sănătate si afaceri
SALVIA OFFICINALIS
Importanţa alimentară şi economică a Salviei
De la Salvie se foloseşte iarba sau frunzele recoltate la începutul înfloririi.
Compzitie chimica a salviei
În iarbă este prezent ulei volatil în proporţie de 0,20 – 0,60 %, iar în frunze, în proporţie de 1-2%.
În componenţa uleiului se găsesc tuionă (până la 50%), cedreu, α şi β pinene, camfor, salviol, cineol (cca. 15%) acetat de bornil, acetat de linalil.
În frunze s-au evidenţiat acid oleanolic, acid ursolic, acizi fumarici, clorogenic, micotinic, cofeic, un principiu amar – picrosalvina, tanin (până la 8%).
Saponozide, substanţe estrogene, vitamina B1 şi C, azotat de potasiu, rezine şi oleo-rezine.
Importanţa alimentară a plantei de Salvie
Frunzele de Salvie se recomandă drept condiment pentru marinate, preparate mai grele din vânat sau gâscă, nu numai condimentându-le ci şi mărindu-le digestibilitatea.
Salvia este considerată ca fiind cel mai eficace antisudorific, util prin aceasta în stările specifice de sudoraţie abundentă a tuberculoşilor, reumaticilor, caşecticilor – cei cu marcată epuizare fizică.
Diminuează totodată secreţia laptelui, în aşa numită “furie a laptelui” (efect antigalactogog).
Relaţiile cu factorii de mediua Salviei
Cerinţele ecologice sunt dictate de originea sa mediteraneană. Factorul ecologic dominant este temperatura, seminţele încolţind la +100, iar apoi având nevoie de călduri toride vara şi ierni blânde, scurte sau în cazul unor perioade mai geroase, să nu existe variaţii de temperatură şi solul să fie acoperit cu zăpadă, în ierni cu sol dezgolit planta poate degera uşor la geruri sub –150C. de asemenea se produce compromiterea culturii în cazul gerurilor târzii care survin după perioada de desprimăvărare.
Terenul trebuie să fie bine apărat de curenţi reci, de preferat cu expoziţie sudică.
Cerinte fata de sol a Salviei
Faţă de sol nu are pretenţii deosebite, dat fiind sistemul radicular adânc, putând a se cultiva şi pe coaste mai aride, cu pante mari pe care le fixează sau chiar în nisipuri.
Totuşi cele mai bune rezultate le dă pe soluri fertile, adânci, bogate în calcar, calde, mijlocii structurate.
Salvia solicită lumină directă, dar se poate cultiva şi în locuri seminutrite (de exemplu în livezi, între rânduri).
Faţă de umiditate nu are pretenţii deosebite.
Specific în cazul Salviei, datorită porozităţii deosebite a aparatului foliar, este recomandarea de a nu se cultiva în apropierea drumului, deoarece praful este reţinut pe frunze şi nu poate fi îndepărtat.
Tehnologia de cultură a Salviei
Salvia a putut fi aclimatizată şi la noi în ţară – luată în cultură în zone cu temperaturi ridicate
Terenul ce urmează a fi cultivat cu salvie trebuie să fie lipsit de buruieni în mod deosebit de cele perene (pir, costrei, pălămidă etc.) şi să fie bine lucrat.
Ca plante premergătoare se recomandă plantele furajere sau pentru masă verde, leguminoase pentru boabe şi cereale pentru vară. Fiind un semiarbust ce rămâne pe teren o perioadă de 8-10 ani, este indicat a reveni pe acelşi teren tot după 8-10 ani. Se cultivă în afara asolamentului.
În funcţie de fertilitatea naturală a solului se administrează îngrăşămintele minerale sau naturale, cunoscut fiind că această plantă reacţionează favorabil la aplicarea acestora.
Din al doilea an de cultură şi până în al optulea sau al zecelea an se îngraşă, în fiecare an cu 20-30 kg/ha s.a. fosfor aplicat toamna şi 30-40 kg/ha s.a. azot dat în primăvară.
Salvia se cultivă fie prin însămânţare direct în câmp fie prin răsaduri produse în răsadniţe reci sau calde.
În cazul primei variante, terenul se ară vara, la 28-30 cm şi se grăpează în lung şi în lat. După răsărirea buruienilor se lucrează cu cultivatorul, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili.
Până la însămânţare terenul se menţine curat de buruieni. Cu 10-12 zile înainte de însămânţare se ară din nou la adâncimea de 30-32 cm şi se nivelează perfect.
În cazul celei de a doua variante de cultură, prin răsad toamna târziu se ară la 30-32 cm adâncime lăsându-se în brazdă crudă până în primăvară când se intervine cu combinatorul păstrându-se terenul curat de buruieni, iar cu 4-5 zile înaintea plantării se dă cu nivelatorul.
Însămânţarea Salviei
Se execută în pragul iernii, la o temperatură medie a solului de 3-40C. însămânţarea se face cu maşinile SUP-21 sau SUP-29 prevăzute cu distribuitori pentru seminţe mici, la intervale de 62,5 cm şi la adâncimea de 1-1,5 cm, la hectar se însămânţează 8 kg stas, puritate min. 97%, germinaţie min. 75% şi umiditate max. 12%.
În terenurile mai reci, în care germinarea seminţei se face în timp mai mare, pentru a putea aplica o praşilă oarbă între rânduri se racomandă ca sămânţa de Salvie să se amestece înaintea însămânţării cu 80-100 g sămânţă de salată ca plantă indicatoare.
Pentru obţinerea răsadului necesar plantării unui hectar se fac 150 mp straturi reci de vară sau 60 mp răsadniţe calde. Straturile reci se fac în prima jumătate a lunii iulie, iar cele calde la începutul lunii februarie. În ambele cazuri se însămânţează 1,5-2 kg sămânţă calitate stas cu greutate medie a 1000 boabe de cca 7,72 g. înainte de însămânţare se umectează 24 ore materialul de înmulţire cu apă la temperatura camerei de 18-200C.
Lucrările de întreţinere a Salviei
Atât pe straturile reci cât şi pe cele calde sunt cele obişnuite tuturor răsadurilor, plivit, udat, aerisit, etc.
Aceste răsaduri nu se repică şi la 45-55 zile de la însămânţare când au o talie de 5-7 cm (se înfăşoară o dată şi jumătate pe degetul gros), au 3-4 frunze adevărate şi o rădăcină bine dezvoltată se plantează la locul definitiv în câmp.
Răsadurile de vară se plantează până cel mai târziu la 20 septembrie, restul răsadurilor care nu s-au putut planta se protejează peste iarnă, cu paie după caz, urmând a se planta în primăvară.
Răsadurile produse în răsadniţe calde ca şi cele rămase din straturile reci de vară se plantează în câmp direct primăvara după trecerea pericolului brumelor târzii de primăvară.
Butasi de SALVIE ecologica 10-15cm, comanda minim 20 bucati
În ambele cazuri plantarea se face cu plantatorul sau cu maşina de plantat răsaduri la intervale de 60 cm şi distanţa pe rând de 45-50 cm. la încheierea acestei lucrări pentru a anihila efectul negativ al tasării terenului, se trece la aplicarea primei praşile manuale. Aceeaşi operaţiune se execută şi în cazul însămânţării directe în câmp cu precizarea că aceasta se aplică primăvara devreme în terenul ce permite şi se face numai printre rânduri (praşilă oarbă).
Ca lucrări de întreţinere în anul I de cultură se recomandă plivirea buruienilor pe rând, buchetarea plantelor la 45-50 cm, lăsându-se 3-4 fire în buchet, în cazul culturilor obţinute prin semănat direct, completarea eventualelor goluri în cazul culturilor obţinute prin răsad şi executarea a 3-4 praşile manuale şi mecanice în funcţie de cerinţele terenului.
Densitatea optimă a Salviei este de 3-4 plante/m2.
În anii II şi următorii de cultură (durează 8-10 ani) lucrările de întreţinere constau din tăierea tulpinilor la 8-10 cm înălţime de la sol, operaţiune care se face foarte devreme, înainte de a porni în vegetaţie, se plivesc buruienile şi se prăşeşte ori de câte ori este nevoie, obligatorie fiind executarea unei praşile imediat după recoltare. În anii când habitusul este diminuat datorită unor îngheţuri, se stimulează cu îngrăşare suplimentară pe bază de azot 15-25 kg/ha s.a.
Epoca optimă de recoltare a Salviei
Este înaintea înfloririi.
Recoltarea frunzelor se face manual, iar a lăstarilor mecanizat cu ajutorul cositorilor, la o înălţime de 20-22 cm de la sol.
În anul I se obţine o singură recoltă, în anu II şi următorii se obţin 2-3 recolte.
Ca timp în zi se recomandă începerea recoltării după ora 10, dupăce roua s-a ridicat.
Pentru obţinerea unui produs de calitate, la deshidratare frunzele sau lăstarii se aşează pe rame în încăperi foarte bine aerisite, curate şi lipsite de umiditate sau se trec direct la uscătoarele mecanice la temperatura de 30-400C. randamentul de uscare este de 4 kg frunze în stare proaspătă pentru un kg frunze uscate. La iarbă (lăstari) randamentul este de 4,5 kg iarbă în stare uscată.
La 1 hectar se obţin 700-900 kg frunze uscate sau 1510-1800 kg lăstari uscaţi.
Produsul va trebui să se încadreze în următoarele condiţii de calitate: ca impurităţi max 5% frunze brunificate şi max. 15% resturi de tulpini şi vârfuri tulpinale, corpuri străine organice – max. 1% şi minerale max. 0,5%, umiditate max. 14%.
La hectar se obţin 450-650 kg sămânţă.
Doctor Ing. BARBU IULIANA
