Posted on Lasă un comentariu

Grupele sanguine – expresia „sinelui”

 

Grupele sanguine – expresia „sinelui”                                  Fiecare individ poseda propria sa identitate biologica.7824582.30y4ywbx6n.png

Printre cele câteva zeci de mii de gene ale speciei umane, care permit manifestarea unui caracter determinat, unele se regasesc identic într-o populatie data, dar numai gemenii proveniti din acelasi ou au în mod riguros acelasi program genetic.Grupele sanguine sunt markeri ai identitatii biologice. Anumite molecule prezente la suprafata celulelor sanguine le împart în mai multe categorii. Acestea sunt antigenii: la un individ apartinând altui grup ele vor declansa o reactie de respingere. Din aceasta cauza, în momentul unei transfuzii sanguine, trebuie ca donatorul si primitorul sa aiba grupe de sânge compatibile.
Sistemul AB0, cel mai cunoscut dintre sistemele de clasificare, este prezent la toate populatiile umane. El împarte indivizii în patru grupe, A, B, AB, 0, în functie de natura antigenilor prezenti pe suprafata globulelor lor rosii: antigen A pentru grupa A, antigen B pentru grupa B, antigen A si B pentru grupa AB, absenta antigenilor A si B pentru grupa 0.
Antigenii acestui sistem sunt lanturi formate din câteva zaharuri simple, dispuse ca niste antene pe membrana globulelor rosii. Toate au un schelet comun: antigenul H.
Grupele sanguine – expresia „sinelui”

Prezenta anticorpilor în plasma sanguina restrânge posibilitatea de transfuzie încrucisata. Fiecare individ poseda anticorpi activi împotriva antigenilor care nu exista la suprafata propriilor sale globule rosii( anticorpi anti-antigen B în grupa A, anticorpi anti-antigen A în grupa B, anticorpi anti-antigen B si anti-antigen A în grupa 0). Acesti anticorpi au ca efect aglutinarea globulelor rosii Subiectii cu grupa 0 sunt donori universali, deoarece antigenul H este prezent în toate grupele si nu induce aglutinare.Cei din grupa AB sunt primitori universali: ei poseda cele doua tipuri de antigeni, nu poseda nici anticorpi anti-antigen A, nici anticorpi anti-antigen B si pot primi, deci, antigenii celorlalte grupe sanguine.
Un alt grup de antigeni sanguini constituie sistemul Rhesus, care îsi datoreaza numele unei maimute din sud-estul Asiei, Macacus Rhesus, la care a fost identificat. Este guvernat de trei gene, care exista fiecare în doua versiuni diferite: C sau c, D sau d, E sau e. Toate aceste gene controleaza producerea unei proteine membranare susceptibile a provoca o reactie imuna în cazul transfuzii, cu exceptia genei d, care este „muta”. Subiectii care prezinta gena D sunt numiti „Rhesus pozitivi”(Rh+), iar ceilalti, purtatori ai genei d mute, „Rhesus negativ”(Rh-).

Grupele sanguine – expresia „sinelui”
Daca transfuzam sânge de la un subiect Rh+ la un subiect Rh-, se formeaza anticorpi care pot distruge globulele rosii ale primitorului
De astfel, când o mama Rh- are copil Rh+, trecerea accidentala a globulelor rosii ale sângelui fetal în sângele matern va declansa formarea de anticorpi la mama. Cu ocazia unei a doua sarcini, daca la al doilea copil este tot Rh+, acesti anticorpi vor putea traversa placenta si vor distruge globulele rosii ale fatului, provocând o anemie grava. Din fericire, se pot lua masuri preventive simple, care permit astazi evitarea sa.
Exista si alte grupe sanguine. Cele mai importante sisteme sunt Lell, Duffz, Kidd si MNH. Toate aceste clasificari se bazeaza pe compozitia membranara a globulelor rosii. Nici celelalte celule sanguine nu sunt lipsite de antigeni membranari.
Sistemul HLA se bazeaza pe clasificarea antigenilor identificati pe globulele albe. Ulterior, s-a observat ca acesti antigeni figureaza si la suprafata celulelor tisulare. Antigenii HLA sunt deci foarte numerosi.
La suprafata celulelor fiecarui individ exista cei 12 antigeni principali HLA. Sase sunt produsi dupa un plan mostenit de la tata, ceilalti de la mama. Cum natura acestor 12 antigeni este extrem de variabila, o grefa va fi cu atât mai bine tolerata cu cât donatorul este un membru apropiat al familiei. Moleculele de HLA permit recunoasterea eului si non-eului în momentul reactiilor imune.

 

Posted on Lasă un comentariu

Globulele albe si leucemia

sangeGlobulele albe
Globulele albe din sânge, leucocitele, au dimensiuni mari şi sunt diferite de cele roşii. Spre deosebire de globulele roşii, cele albe nu au toate acelaşi aspect şi sunt capabile de mişcare. Ele sunt implicate în apărarea organismului împotriva bolilor şi sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare, limfocite şi monocite.

Polimorfonuclearele, care reprezintă 50-75% din globulele albe, sunt subdivizate în trei tipuri. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile.

Când organismul este afectat de o boală produsă de bacterii, acestea intră în acţiune. Atrase de produşii chimici eliberaţi de bacterii, ele se deplasează până la locul infecţiei şi încep să înglobeze bacteriile. Pe măsura desfăşurării acestui proces, granulele din interiorul neutrofilelor încep să producă substanţe chimice ce distrug bacteriile capturate. Puroiul ce apare la locul infecţiei este rezultatul acţiunii polimorfonuclearelor şi este constituit, în cea mai mare parte, din celule sparte.

Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil, deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozină. Reprezentând doar unu până la patru la sută din globulele albe, eozinefilele combat agresiunea bacteriană, dar au şi un alt rol vital.

Atunci când orice proteină străină sau antigen pătrund în sânge, are loc producerea anticorpilor care se combină cu antigenul şi le neutralizează efectul. În acelaşi timp, se eliberează compusul chimic histamina. Eozinofilele inhibă efectele histaminei deoarece, dacă este produsă în cantitate mare, rezultatul poate fi o reacţie alergică. Odată format complexul antigen-anticorp, eozinofilele îndepărtează compuşii chimici rezultaţi.

Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. Ele reprezintă mai puţin de unu la sută din toate globulele albe, dar sunt esenţiale pentru viaţă, deoarece granulaţiile lor produc şi eliberează heparina, care are funcţia de a împiedica coagularea intravasculară a sângelui.

Leucemia

Veselia poate vindeca multe!

Leucemia este o boală a sângelui, manifestată prin creşterea haotică a numărului de leucocite. Din această cauză ea este considerată ca fiind un cancer al sângelui, deşi nu ar trebui să fie aşa. Are cele trei forme: leucemia mieloidă cronică, leucemia limfatică cronică şi, forma mai gravă, leucemia acută.

Ca şi cauză subtilă, având în vedere că sângele reprezintă emoţiile şi sentimentele, cauza clară a leucemiei este suferinţa sufletească. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l rezolve cel care doreşte să se vindece de leucemie! Fără rezolvarea problemelor sufleteşti, leucemia este dificil de vindecat. Ori, de multe ori, chiar aflarea veştii, a diagnosticului, poate bloca rezolvarea problemelor sufleteşti.

Ce trebuie făcut pentru vindecarea leucemiei: rezolvarea problemelor sufleteşti prin orice metodă; din casă să fie eliminate naftalina şi orice substanţe împotriva insectelor, iar din alimentaţie să se elimine mâncărurile reîncălzite; folosirea unuia din cele două tratamente descrise mai jos (sau chiar amândouă, pentru că nu se exclud).

Metoda Vanga

Bolnavul va bea un decoct (fiertură) din boabe de grâu, porumb, ovăz, secară şi mei. Obligatoriu, ele trebuie să fie procurate din surse curate, netratate chimic. Din fiecare soi de grăunţe se ia câte o lingură şi se pune la fiert în circa 2 litri de apă, astfel ca la final, când cerealele s-au înmuiat, să rămână 1 litru de lichid. Se strecoară şi se beau câte 2-3 pahare pe zi (nu neapărat înainte sau după mese), dimineaţa, la prânz şi seara.

De asemenea, suplimentar, bolnavul va bea suc (nu ceai) din rădăcină de Nalbă de pădure (Malva silvestri). La copii se poate adăuga în alimente fructe de nalbă de pădure uscate şi pisate.

Metoda Breuss

Să se bea 1/4 litri/zi timp de 42 de zile sucurile de legume din cura totală de cancer (dar fără să se postească). Să amintim reţeta: 300g sfeclă roşie, 100g morcov, 100g bulb de ţelină, 50g ridiche neagră, un cartof mic cât un ou sau, dacă nu este suportat, un ceai de coajă de cartofi băut rece.Se va mai consuma, suplimentar, ceai de salvie.