Posted on Lasă un comentariu

Ce sunt produsele BIO

O Ce sunt produsele BIO

0rganic, bio, ecologic. Certificari.

Ce inseamna produse organice, bio sau ecologice?galbenele-culturi-ecologice
In sens general, produsele organice sunt acele produse realizate fara utilizarea substantelor chimice, fara intervenții genetice si in armonie cu natura si mediul inconjurator.
In mod uzual, se numesc produse bio/organice/ecologice acele produse certificate in acest sens de un organism de certificare.

Ce este certificarea organica/bio?
Din perspectiva legala, certificarea organica este procesul de certificare a produselor agricole sau a altor tipuri de produse care au legatura cu domeniul agricol: seminte, carne, mancare procesata, lactate etc. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un produs pentru a fi certificat organic difera de la o tara la alta, insa exista un set comun de reguli generale in toata lumea:
– Este interzisa, cu mici exceptii, utilizarea substantelor chimice artificiale, cum ar fi fertilizatori, pesticide, aditivi alimentari;
– Este interzisa utilizarea organismelor modificate genetic;
– Este interzisa utilizarea iradierilor;
– Pamantul utilizat trebuie sa fie ferit de substante chimice timp de mai multi ani inainte de a incepe productia organica;
– Producatorii certificati trebuie sa tina o evidenta scrisa a operatiunilor de zi cu zi;
– Oricand pot avea loc inspectii neanuntate ale organismelor de certificare sau ale autoritatilor.

Din perspectiva comerciala, certificarea organica poate fi acordata si de organisme de certificate private, care nu se supun niciunui control al autoritatilor statului si nici nu trebuie sa fie acreditate in vreun fel.

Ce produse se pot certifica organic?
Din punct de vedere legal, se pot certifica doar produsele agricole sau alte tipuri de produse care au legatura cu domeniul agricol: seminte, carne, mancare procesata, lactate etc. Din punct de vedere comercial, exista certificari ale unor organism private si pentru alte produse decat cele alimentare, cum ar fi cosmeticele organice, restaurantele, firmele de catering sau textilele.

Cosmeticele organice nu se certifica legal?
In ceea ce priveste cosmeticele, certificarea organica are doua componente:
1. Ingredientele sale provenite din exploatari agricole – acestea pot fi certificate legal;
2. Certificarea produsului din partea unui organism independent. Exista mai multe astfel de organisme in lume si in Uniunea Europeana. Detalii gasiti in sectiunea dedicata de mai jos.

Cum pot fi certificate cosmeticele organice?
Spre deosebire de produsele agricole, in cazul cosmeticelor nu exista reglementari legale privind certificarea lor. Din punct de vedere legal nu a fost stabilit nici un standard pe care cosmeticele trebuie sa il indeplineasca. Totul este la nivel privat.

Daca un produs se numeste organic, inseamna ca sigur este asa?
Doar in ceea ce priveste agricultura ecologica exista obligativitatea legala de a declara organice doar produsele certificate, la cosmetice nu, pentru ca certificarea nu este impusa de lege.

Care este diferenta intre organic, bio, eco si ecologic?
Niciuna. Termenul „organic” se utilizeaza in spatiul anglo-saxon (vorbitori de engleza): organic food, organic milk, organic expo etc. Termenul „bio” inseamna acelasi lucru, fiind folosit in special in spatiul franco-german: agriculture biologique. Si „eco” inseamna acelasi lucru. In Romania, pe sigla de certificare scrie Agricultura Ecologica.

 

Care este diferenta intre organic/bio, pe de-o parte si natural?
Din punct de vedere legal, „natural” nu inseamna nimic, este doar o denumire de marketing. Orice poate fi natural, fara constrangeri legale. Din punct de vedere al certificarilor private, „natural” se foloseste pentru unele cosmetice, care nu indeplinesc toate conditiile pentru a fi organice, este o stare de mijloc, intre cosmetice obisnuite si cosmetice organice.

 

Alimentele si produsele agricole ecologice

Ce inseamna mancare organica sau produse agricole ecologice?
Produsele agricole bio sunt realizate respectand standardele organice/bio/ecologice nationale sau europene.

Ce produse agricole si ce tipuri de mancare pot fi certificate organic?
Urmatoarele tipuri de produse pot fi certificate bio: legume, fructe, carne, lactate, mancare bebe, vinuri, bere, iaurt, prajituri, produse de patiserie, cereale, paine, biscuiti, mezeluri, sucuri, fructe conservate, ceai sau cafea.
In producerea lor este interzisa utilizarea substantelor chimice artificiale, a fertilizatorilor, pesticidelor, a aditivilor alimentari, a organismelor modificate genetic, a radiatilor cu raze X.
Pentru a fi comercializate ca produse ecologice, acestea trebuie certificate.

Cine produce mancare ecologica?
Oricine vrea acest lucru si obtine certificarea, inclusiv mici fermieri sau mari exploatatii agricole care vand in hyper-market-uri.

Care sunt reglementarile din Romania in ceea ce priveste certificarea produselor alimentare?
Se aplica aceleasi reglementari legale ca in Uniunea Europeana.

Cine controleaza procesul de certificare a producatorilor agricoli ecologici?
In Romania, procesul de certificare este supravegheat de autoritatile statului, prin intermediul Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

De ce este nevoie de certificare organica la mancarea bio?
Certificarea organica are rolul de a-i proteja pe consumatori, de a-i ajuta sa diferentieze usor produsele organice adevarate fata de cele care ar putea doar sa ii pacaleasca pe oameni.

Cine stabileste standardele de certificare organica pentru mancare si produse agricole?
In Uniunea Europeana, standardele produselor agricole bio sunt stabilite prin lege si este interzisa utilizarea abuziva a cuvintelor: „organic”, „bio” sau „ecologic”. Pentru produsele certificate bio au fost stabilite sigle distincte, usor de recunoscut de catre consumatori. Printre aceste sigle nationale se numara:

Exista si o sigla a Uniunii Europene pentru produsele agricole sau a altor tipuri de produse care au legatura cu domeniul agricol?
Da, a fost lansata si este obligatorie din iulie 2010. Deocamdata este utilizata impreuna cu cea a statelor nationale, intr-o perioada de tranzitie. Va inlocui siglele vechi complet din 2012.

Ce legi privind produsele bio exista in Romania?
Legislatia nationala in ceea ce priveste produsele agricole organice este disponibila pe website-ul Ministerului Agriculturii.

Ce rol au organismele de certificare a produselor agricole si a mancarii?
Organismele de certificare trebuie sa se asigure ca producatorii respecta regulile impuse privind certificarea. Unele dintre aceste organizatii, cum ar fi Soil Association au reglementari mai stricte chiar decat cele ale guvernului.

Cine certifica in mod concret produsele agricole si mancarea bio in Uniunea Europeana?
La nivelul fiecarei tari exista organisme de certificare, controlate de o autoritate guvernamentala (departamente din Ministerul Agriculturii, Agentii etc.). Aceste organisme au o traditie indelungata, de peste 50 de ani in Marea Britanie sau de peste 25 de ani in Franta. Printre aceste organizatii de certificare ecologica se numara:
– Soil Association si Organic Farmers and Growers – in Marea Britanie
– Agrocert, Ecocert, Qualite France – in Franta
– Biokreis, Bioland, Biopark, Ecoland – in Germania

Cine certifica produsele agricole si mancarea bio in Romania?
Lista organismelor de inspectie si certificare aprobate de Ministerul Agriculturii pentru efectuarea inspectiei si certificarii produselor agroalimentare ecologice pe teritoriul Romaniei este disponibila aici:.

Actualul sistem de certificare a produselor agricole ecologice este unanim apreciat in Europa?
Acest sistem de certificare este criticat chiar de unii dintre aparatorii produselor bio cu urmatoarele motive: certificarea este prea scumpa pentru puterea financiara a producatorilor mici, care ar putea fi exclusi de pe piata.

Exista produse organice necertificate?
Da, exista, dar legal nu pot fi numite asa. Este vorba de micii fermierii care produc natural, fara chimicale, dar care nu si-au certificat produsele. Sa cumperi de la acesti producatori este o decizie de incredere, daca ii cunosti si stii ca produc in conditii bune, atunci este in regula. Doar ca aceste produse nu pot fi comercializate cu denumirea „organic”, „bio” sau „ecologic”. Pentru unii producatori, certificarea inseamna doar birocratie, acte si cheltuieli.

Ce produse nu pot fi utilizate in fabricarea mancarii organice?
Pesticide, fertilizatori, hormoni de crestere, aditivi sau organisme modificate genetic.

Ce pozitie are Uniunea Europeana fata de agricultura ecologica?
In Uniunea Europeana, agricultura biologica este considerata un domeniu prioritar si incurajata logistic si financiar. Sloganul operational este „Agricultura ecologica. Buna pentru natura, buna pentru tine”, exista si un logo foarte clar si un website dedicat.

La baza sprijinului pentru agricultura ecologica stau urmatoarele principii: protectia resurselor naturale, biodiversitate, protectia animalelor, dezvoltarea comunitatilor locale, calitatea alimentelor. Valorile definitorii ale Uniunii Europene in ceea ce priveste agricultura organica sunt: utilizarea resurselor regenerabile, sanatatea animalelor, utilizarea metodelor naturale ale mediului pentru combaterea daunatorilor si a bolilor, utilizarea restrictiva a pesticidelor chimice de sinteza, a ingrasamintelor chimice, si deloc a hormonilor de crestere, a antibioticelor si a modificarilor genetice.

Mancarea organica procesata poate fi certificata bio?
Da, cu conditia ca ingredientele din care este facuta sa fie organice. Nu este nevoie ca 100% din ingrediente sa fie organice, ci un anumit procent care variaza de la tara la tara.

Cum se poate certifica un producator agricol bio?
In primul rand, producatorul trebuie sa se inregistreze la un organism sau autoritate de certificare. Intra apoi intr-o perioada de conversie de minimum doi ani, inainte sa inceapa productia de recolte agricole eco. Producatorul trebuie apoi sa respecte standardele de mediu in continuare si sa accepte controale periodice. Pentru a face acest lucru, producatorii pot beneficia de sprijin financiar de la Uniunea Europeana.

Cum interpretam codul de certificare trecut pe produsele agricole organice?
De fiecare data cand este utilizata pe un produs, sigla ecologica a UE este insoțita de numarul de cod al organismului sau al autoritații de control de care depinde operatorul care a efectuat cea mai recenta operație de producție sau de preparare.
Formatul general al numarului de cod este AB-CDE-999, unde AB este codul ISO al țarii in care se efectueaza controlul, CDE este un termen care face legatura cu producția ecologica, precum „bio” sau org” sau „eco”, iar 999 este un numar de referința.
Statele membre atribuie un numar de cod fiecarui organism si fiecarei autoritați de control al produselor ecologice, care au primit aprobarea de a-si desfasura activitatea pe teritoriul lor. Acest numar de cod ar trebui sa se regaseasca pe fiecare eticheta a unui produs ecologic. Codul este un semn ca produsul pe care il cumparati a fost inspectat de organismul sau autoritatea de control, care garanteaza ca a fost produs sau procesat in concordanta cu cerintele Regulamentului UE privind productia ecologica.

In ceea ce priveste produsele importate, menționarea numarului de cod al organismului sau al autoritații de control este obligatorie numai daca este utilizata sigla ecologica a UE. Comisia Europeana este responsabila de atribuirea numerelor de cod organismelor si autoritaților de control care efectueaza inspecții in afara UE.

Cosmeticele organice si cosmeticele naturale

Cine certifica cosmeticele organice?
Cosmeticele organice sunt certificate de catre organisme private. Pe raspunderea lor, aceste organisme verifica procesele de aprovizionare, productie si transport ale cosmeticelor si emit certificatul organic sau natural in cazul in care sunt indeplinite standardele necesare. In acest moment, la nivel european, o parte din organismele de certificare au definit un standard minim comun, numit COSMOS.

Cum „citim” certificarea unui produs cosmetic organic?
In lipsa reglementarilor legale, sunt organisme private care certifica aceste produse si pe cosmetice este trecut numele acelui organism. Cea mai importanta resursa a acestor organisme este reputatia lor, care se castiga greu. Asa ca nu isi permit sa nu fie stricti si corecti. Fiecare organism in parte si-a definit propriul standard de reguli.

Cum recunoastem un produs cosmetic organic sau natural certificat?
Pe ambalajul unui produs organic certificat apare sigla organismului care a efectuat certificarea. Iata siglele celor mai importante sase institutii de certificare din Europa, precum si principalele lor criterii urmarite:

Certificarea „Certified Natural Cosmetics” de la BDIH Germania se acorda cosmeticelor compuse din urmatoarele substante:
– ingrediente obtinute din plante – culturi ecologice;
– ingrediente obtinute din minerale;
– o parte din ingrediente pot fi obtinute prin procese chimice, insa lista acestora este strict controlata;
– substantele sintetice sunt interzise;
– sunt permisi conservanti, dar sunt strict marcati pe ambalaj;
– sunt interzise organismele iradiate.

Certificarea de la Soil Association Marea Britanie poate fi de mai multe tipuri:
– daca peste 95% din ingredientele produsului cosmetic sunt certificate organic, atunci produsul respectiv poate utiliza sigla Soil Association si poate introduce cuvantul „organic” in denumires
– daca 100% din ingredientele produsului cosmetic sunt certificate organic, atunci produsul respectiv poate utiliza sigla Soil Association si poate introduce cuvantul „100% organic” in denumires
– daca peste 70% din ingredientele produsului cosmetic sunt certificate organic, atunci produsul respectiv poate utiliza sigla Soil Association si poate introduce expresia „realizat cu ingrediente organice” in denumire.

Certificarea de la Ecocert – Franta se acorda cosmeticelor care indeplinesc urmatoarele conditii:
– peste 95% din ingredientele produsului sa fie certificate organic;
– peste 10% din produs, calculat din punctul de vedere al greutatii, sa fie organic;
– este permis ca pana la 5% din produs sa fie sintetic.

 

Certificarea de la Cosmebio – Franta se acorda cosmeticelor care indeplinesc urmatoarele conditii:
– peste 95% din ingredientele produsului sa fie certificate organic;
– peste 10% din produs, calculat din punctul de vedere al greutatii, sa fie organic;
– este permis ca pana la 5% din produs sa fie sintetic.

 

Certificarea de la Biogarantie – Belgia se acorda cosmeticelor care indeplinesc urmatoarele conditii:
– peste 95% din ingredientele produsului sa fie certificate organic;
– peste 10% din produs, calculat din punctul de vedere al greutatii, sa fie organic;
– este permis ca pana la 5% din produs sa fie sintetic.

 

Certificarea de la AIAB-ICEA – Italia  se acorda cosmeticelor produse din ingrediente aflate pe lista lor. In cazul acestei certificari nu exista un procent minim de ingrediente organice, dar trebuie respectata intocmai lista de ingrediente permise.

Alte certificari existente: NaTrue, Bioforum.

Ce sunt cosmeticele naturale?
La fel ca in cazul termenului „organic”, nici termenul „natural” trecut in denumirea unui produs cosmetic nu are nicio valoare legala. Poate fi utilizat fara nicio constrangere legala si nu garanteaza nimic. Doar certificarea unui organism de certificare este importanta.

Exista o certificare „buna” de produse organice, valabila la nivel european?
Valoarea unei certificari este data doar de reputatia organismului de certificare. Sase dintre cele mai cunoscute organisme de certificare din Germania, Belgia, Franta, Italia si Marea Britanie au lansat in anul 2010 un standard comun de certificare, numit COSMOS (Cosmetics organic and natural standard).

Care este scopul standardului COSMOS?
Sa impuna un standard minim si o definitie comuna pentru cosmeticele organice si naturale. Principiile lor sunt urmatoarele:
– promovarea utilizarii produselor din agricultura organica;
– respectarea biodiversitatii;
– utilizarea responsabila a resurselor naturale;
– utilizarea unor metode de productie curate si sigure, ce respecta sanatatea umana;
– dezvoltarea conceptului „Chimie verde” – Green Chemistry.

Care sunt ingredientele cosmeticelor acceptate de standardul COSMOS?
1. apa
2. ingrediente minerale prelucrate fizic, nu chimic
3. ingrediente din agricultura ecologica
4. ingrediente prelucrate chimic, obtinute din agricultura ecologica
5. alte ingrediente

Ce operatiuni privind cosmeticele organice vizeaza standardul european de certificare COSMOS?
Standardul de certificare COSMOS acopera urmatoarele procese din lantul de productie si distributie:
– originea ingredientelor;
– compozitia produselor;
– depozitarea, productia si impachetarea;
– problemele de mediu;
– etichetarea;
– promovarea.

Ce substante sunt considerate „contaminate” in standardul COSMOS?
Metale grele, hidrocarburi aromatice, pesticide, dioxini, Polychlorinated Biphenyl, substante radioactive, organisme modificate genetic, micotoxine, rezidiuri medicale, nitrati, nitrosamine.

Ce substante si procese nu pot fi utilizate in cosmeticele certificate COSMOS?
Nanomateriale, organisme modificate genetic, iradieri si testarea pe animale.

Ce fel de certificari pot exista in cadrul standardului european COSMOS?
– Pentru a putea utiliza certificarea Organic si pentru a scrie in denumire „produs organic”, cosmeticele trebuie sa aiba cel putin 95% ingrediente organice, iar 20% din produsul rezultat sa fie organic.
– Pentru a putea utiliza certificarea Natural si pentru a scrie in denumire „produs ce contine ingrediente organice”, cosmeticele pot avea sub  95% ingrediente organice.

Mineralele din produsele cosmetice pot fi considerate ingrediente organice?
Niciodata. Mineralele sunt produse anorganice si nu pot fi certificate drept produse bio. Poate exista un produs cosmetic realizat si din minerale, dar acesta nu poate fi organic 100%.

Exista vreo autoritate guvernamentala care sa supravegheze procesul de certificare a cosmeticelor?
Nu, doar organisme private.

De ce este nevoie de certificare organica la cosmetice?
Certificarea organica are rolul de a-i proteja pe consumatori, de a-i ajuta sa diferentieze usor produsele organice adevarate fata de cele care ar putea doar sa ii pacaleasca pe oameni. Problema este ca nu exista parghii legale pentru a face acest lucru.

Studiu de caz: cum se certifica un produs cosmetic organic in Australia
– Pentru a putea utiliza certificarea Australian Certified Organic si pentru a scrie in denumire produs organic, cosmeticele trebuie sa aiba cel putin 95% ingrediente organice, iar restul de 5% sa fie naturale, certificate si ele.
– Pentru a folosi logo-ul de baza al Australian Certified Organic si pentru a scrie pe ambalaj „realizat cu x% produse organice”, cosmeticele bio trebuie sa aiba minimum 70% ingrediente organice;

Cine poate utiliza cuvantul „organic” pe cosmetice?
Nu exista institutie care sa interzica utilizarea cuvantului „organic” pe produsele cosmetice. In cazul in care de pe ambalaj lipseste certificarea, simplul cuvant „organic” nu inseamna nimic si poate pacali doar o mica parte din consumatori. Pe etichetele de cosmetice, denumirile „organic”, „natural” sau „herbal” nu au definitie legala.

Surse si resurse bio

Surse pentru articol:
Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – http://www.madr.ro/
Website-ul Comisiei Europene dedicat Agriculturii Ecologice – http://ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro
Organismul de Certifcare BDIH (GE) –  http://www.bdih.de/
Organismul de Certifcare Soil Association (EN) – http://www.soilassociation.org/
Organismul de Certifcare Ecocert (FR) – http://www.ecocert.com/
Organismul de Certifcare Cosmebio (FR) – http://www.cosmebio.org/
Organismul de Certifcare Biogarantie (FR) – http://www.bioforum.be/
Organismul de Certifcare AIAB-ICEA (IT) – http://www.icea.info/
Website-ul creat de organismele de certificare din UE pentru implementarea unui standard comun (EN) – http://www.cosmos-standard.org/
Organic Monitor (EN) – http://www.organicmonitor.com/
Organismul de certificare din Australia (EN) – http://www.australianorganic.com.au/
My Organic Story (EN) – http://organicstory.wordpress.com/
The Hypocrisy of Organic Farmers (EN) – http://www.agbioworld.org/biotech-info/articles/biotech-art/hypocrisy.html

Resurse suplimentare:
Bio@gro, informare despre argicultura ecologica – http://www.bioagro.ro/
Natura Si, lant de magazine italienesc cu produse eco (IT) – http://www.naturasi.eu/
Organic Farma Zdrowia, lant de magazine polonez cu produse eco (PL) – http://www.organicmarket.pl/
Planet Organic, lant de magazine englezesc cu produse eco (EN) – http://www.planetorganic.com/
Articole interesante despre produsele organice: http://organicinromania.blogspot.com/search/label/Despre%20organic%20in%20general

Posted on Lasă un comentariu

Regimul Oshawa- Dieta pentru vindecare

Regimul Oshawa- Dieta pentru vindecare  Regimul Oshawa,

 

George Oshawa, pe numele său adevărat Yukikazu Sakurazawa este fondatorul dietei macrobiotice. Alimentaţia macrobiotică mai este denumită şi arta longevităţii şi a reîntineririi, deoarece dieta macrobiotică este de fapt un mod de viaţă, în armonie cu natura şi cu mediul. De-a lungul anilor, ea a fost folosită pentru a vindeca unele boli, inclusiv cancerul.

Dieta macrobiotică creată de George Oshawa se bazează pe conceptul oriental de energii complementare yin şi yang – două forţe opuse, dar complementare care guvernează toate aspectele vieţii. Pentru a menţine un echilibru natural şi armonia întregului corp, cele două energii trebuie să fie echilibrate, reinstaurarea acestui echilibru având ca efecte vindecarea, detoxifierea şi echilibrarea fluxurilor de energie din corp.

Oshawa a pus bazele unui sistem de dietă de 10 zile în care se consumă cereale Yang precum grâul, orezul, orzul, ovăzul, secara, meiul şi hrişca. Prelucrând aceste cereale la minim pentru a păstra principiile active cât mai puternice, cura macrobiotică are efecte extraordinar de benefice asupra sănătăţii, cunoscut fiind faptul că însuşi George Oshawa s-a vindecat la vârsta de 19 ani de tuberculoză, folosindu-se de aceste principii ale dietei macrobiotice.

Dieta Oshawa se ţine timp de 10 zile şi poate fi reluată după o pauză de 3-5 zile. Aceasta dietă extraordinară este atât simplă cât şi puţin costisitoare.

În ce constă regimul Oshawa nr. 7?

Regimul Oshawa nr. 7 este cel mai eficient regim indicat de doctorul George Oshawa, având efecte de reechilibrare şi vindecare în aproape toate bolile, inclusiv a cancerului. Regimul prevede ca pe o durată de 10 zile să se consume numai următoarele cereale Yang: grâu, orez, hrişcă şi mei, în orice combinaţie sau proporţie dorim, fierte sau coapte, singurul condiment admis fiind sarea grunjoasa. În cazul unor boli severe se recomandă perioade de regim succesive (mai multe grupe de câte 10 zile), cu o pauză de 3- 5 zile între două grupe, în timpul acestor pauze putând fi consumate şi alte alimente, de preferinţă tot yang, usor de digerat, dar foarte nutritive. Regimul se repetă până când se obţine efectul dorit, adică eliminarea definitivă a bolii sau a dezechilibrului.

Atragem atenţia asupra faptului că în timpul celor 10 zile de regim nu trebuie să se consume decât grâu, orez, hrişcă şi mei şi absolut nimic altceva! Se admite doar sarea grunjoasă ca şi condiment, iar ca lichid trebuie să se consume doar apă, de preferinţă cât mai pură. Cerealele respective este foarte bine să fie integrale, dar se poate consuma din când în când și orez alb. Grâul să fie cumpărat din piață de la țărani, nu din supermarket si pe cât posibil din culturi în care nu s-au folosit îngrășăminte chimice.

Cerealele se pot prepara în orice combinaţie sau proporţie dorim: fierte, coapte, măcinate, sub formă de terci (ca mămăliga) sau turtiţe . Se pot mânca în orice cantitate, de preferință cât mai mult, repartizate în mai multe mese pe zi.

Băuturile răcoritoare, fresh-urile, cafeaua şi chiar ceaiul sunt interzise pe toată perioada de regim Oshawa.

Numai în cazuri excepţionale, se poate consuma macerat de busuioc, iar în cazul în care urmăm un tratament naturist, remediile prescrise de medic se pot lua in paralel cu regimul Oshawa.

Efectele extraordinare ale regimului Oshawa

Regimul Oshawa, ţinut cu stricteţe, înlătură aproape orice boală, chiar și unele aparent incurabile, acţiunea  regimului Oshawa fiind aproape miraculoasă.

Studii medicale realizate la universități din USA au arătat că regimul Oshawa scade cantitatea de radicali liberi din sânge, ceea ce îl face extrem de eficient în tratamentul cancerului și în eliminarea oricăror tumori în genere. Regimul are ca efect imediat o limpezire şi o claritate considerabilă a minţii, digestia devine mult mai bună, iar secreţiile hormonale sunt reglate. Tenul devine curat şi luminos, ochii vii şi strălucitori, iar forţa şi pofta de viaţă sunt mult amplificate. În urma acestui regim, este îmbunătăţit controlul asupra energiei vitale şi al celei sexuale, ajutând la vindecarea impotenţei.

Cele patru cereale consumate în timpul regimului Oshawa sunt foarte hrănitoare, sănătoase şi ele conferă energie pe tot parcursul zilei. De altfel, majoritatea celor care au ţinut regimul Oshawa mărturisesc că, încă, din primele zile de regim, au simţit o creştere a nivelului de energie şi a poftei de viaţă. Persoanele supraponderale vor fi foarte bucuroase să constate cum acest regim nu le normalizează doar greutatea, ci le armonizează şi forma corporală, rezistenţa la temperaturi extreme cald-rece se amplifica, iar secreţiile rezultate în urma transpiraţiei se reduc şi au un miros mai puţin intens.

Un efect important al acestui regim este şi acela că ajută la diminuarea poftelor şi a diferitelor dependenţe  alimentare mai mult sau mai puţin nesănătoase. Este posibil (dar nu obligatoriu) ca în primele 2-3 zile să ne confruntăm cu anumite pofte, însă acestea dispar pe măsură ce continuăm regimul. Chiar şi unele dependenţe psihice sunt eliminate. Aceasta deoarece acest regim amplifică autocontrolul mental şi chiar fizic.

De asemenea, se poate ca la debutul acestui regim să apară, la unele persoane care au acumulat multe toxine de-a lungul vieţii, reacţii fiziologice mai neplăcute, datorate purificării intensive şi a dezintoxicării masive a corpului. Continuând însă cu perseverenţă acest regim, aspectele neplăcute vor dispărea destul de repede, toxinele vor fi eliminate din organism, iar condiţia fizică, psihică și mentală va fi mult îmbunătăţită. Este recomandat chiar şi persoanelor sănătoase să recurgă la cel puțin două astfel de regimuri Ohsawa (de câte 10 zile) pe an, pentru o reîmprospătare şi o purificare generală a organismului.

Este indicat ca pentru acest regim să fie realizată o scurtă perioadă de pregătire, mai ales dacă este prima oară când ținem regimul Oshawa şi în special în cazurile în care se trece direct de la o alimentaţie bogată în carne, prăjeli, dulciuri, cafea şi băuturi carbogazoase la o alimentaţie bazată doar pe 4 feluri de cereale. Această pregătire este bine să se facă înainte cu o săptămână de a începe regimul, perioadă în care se va reduce consumul de carne, prăjeli, dulciuri şi mâncăruri grele.

De asemenea, este foarte importantă perioada care urmează imediat după încheierea celor 10 zile de regim Oshawa. Aceasta este numită „perioada de reacomodare”. Sub nici o formă nu se va trece brusc la o alimentație grea bazată pe carne sau chiar lactate. Trecerea se va face foarte lent, introducând în primele 2-3 zile în special fructe, supe ușoare din legume, legume fierte sau gătite la aburi şi ceaiuri. După aceste 2-3 zile se va trece gradat la alimentația uzuală, dar recomandarea este să se păstreze o alimentaţie sănătoasă, bazată pe fructe, legume şi cereale, pentru a beneficia din plin de efectele acestui regim excepţional.

Foarte importantă este readaptarea organismului la multitudinea de nutrienţi întâlniţi în diferitele alimente consumate. În etapa următoare, după ce corpul s-a purificat, trebuie consumate alimente cât mai pure şi hrănitoare, pentru refacerea şi regenerarea organismului după cura de purificare. De regulă, în această etapă se consumă alimente energizante, uşor de asimilat şi bogate în vitamine şi minerale naturale; exemple de asemenea alimente ar fi: cerealele integrale, mierea, polenul, fructele şi legumele proaspete, condimentele aromatice, leguminoasele şi seminţele oleaginoase (nuci, migdale, susan etc.).

Reţete pentru regimul Oshawa

Pe lângă grâul, orezul, hrişca sau meiul preparate simplu prin fierbere în apă cu sare, se mai pot consuma şi următoarele combinaţii:
– orez fiert împreună cu făină de grâu, hrişcă sau mei coapte;
– grâu fiert împreună cu făină de orez copt;
– hrişcă fiartă împreună cu făină de grâu copt;
– hrişcă fiartă împreună cu făină de hrişcă.

Se pot prepara, de asemenea:

Turtiţe de grâu sau hrişcă

Ingrediente: 500g grâu sau hrişcă, 1 linguriţă de sare grunjoasă şi 150 ml apă.

Grâul se macină fin cu o râșniță de cafea şi se amestecă împreună cu apa şi sarea. Coca obţinută astfel se lasă să se înmoaie timp de o jumătate de oră după care se modelează turtiţele şi se coc într-o tigaie fără ulei la foc mic. La cuptor se pot face covrigi, batoane sau orice alte forme. Se procedează la fel în cazul turtelor din hrişcă. Se recomandă să se facă turtiţe din făină de grâu amestecată cu făină de hrişcă sau/şi cu făină de mei, făina de grâu fiind în proporţia cea mai mare.

Placintă de grâu cu orez fiert

Ingrediente: 500g faină de grâu integrală, 200g orez, 1 linguriţă de sare grunjoasă.

Din făina de grâu şi apa calduţă se obţine un aluat. În timp ce aluatul se frământă, se fierbe orezul cu puţină sare. Se întinde coca pentru a obţine o foaie mai groasă. Se adaugă orezul la mijloc şi se rulează foaia ca un rulou. Se aşează într-o tavă tapetată cu faină integrală şi se coace la foc iute timp de 10-20 de minute.

Lipie şi turte din mei

Făina de mei se combină cu apă şi sare până devine un terci subţire. Se lasă 2 ore, după care se frământă bine timp de câteva minute. Se pune în tavă la cuptor, timp de 30 de minute. Din acelaşi aluat se pot face turte cu diametrul de 3 cm, care se coc pe o tablă încinsă sau într-o tigaie fără ulei la foc mic.

Supă de orez cu găluşti de grâu

Folosind faină integrală de grâu, sare şi apă se prepară o cocă moale din care se modelează găluşti mici care se pun în apa clocotită. După ce au fiert se adaugă orez sau faină de orez. Se mai fierbe 10-15 minute, amestecând des dacă am pus făină de orez pentru a nu se lipi. În loc de orez se poate folosi şi hrişcă.

Terci de grâu şi orez

Aşa cum se prepară şi mămăliga, se pune apa la fiert cu puţină sare, iar când apa clocoteşte se adaugă în ploaie făina de grâu integral şi făina de orez. Se fierbe amestecul timp de 20-30 de minute. Deoarece atât grâul cât şi orezul se umflă la fiert, va trebui să se lase compoziţia mai moale şi să nu se adauge prea multă făină. De asemenea, se poate realiza şi terci din făină de mei sau amestecat cu făină de grâu sau orez.

Grâu, hrişcă sau mei copt

Se spală foarte bine grâul şi se pune într-o tigaie cu sare, în strat subţire, cât să o acopere. Se pune pe foc puternic şi se amestecă în continuu cu o lingură de lemn. Se coace până când boabele de grâu plesnesc toate şi îşi schimbă uşor culoarea. Se verifică dacă grâul a devenit crocant şi uşor de mestecat. E necesar ca grâul să fie luat de pe foc înainte de a se arde, deoarece începe foarte rapid să se închidă la culoare după ce s-a evaporat apa din boabele de grâu.

Pentru hrişcă sau mei se procedează la fel, cu observaţia că acestea se vor coace fără a fi umezite înainte. În schimb, se adaugă sarea umezită pentru ca aceasta să adere la boabele de hrişcă sau mei.

Supă de tăiţei de hrişcă

Se prepară un aluat tare din făină de hrişcă măcinată fin, sare şi apă, aluat care apoi se întinde cu făcăleţul pe o masă presărată cu făină. Se rulează apoi foaia obţinută şi se taie felii subţiri. Din aceste felii, când se desfac, se obţin tăiţei care se pun într-o sită şi se scutură de făină. Se mai ţin un sfert de oră să se usuce, apoi se fierb în apă clocotită cu sare timp de 10-15 minute. Opţional se poate adăuga şi o mână de orez.

Mămăligă din mei

Ingrediente: 100 g făină de mei, 500 ml apă

Făina de mei se pune în apă la foc mic. Se acoperă şi se amestecă periodic timp de 20-25 minute.

Cremă de orez

Se prăjeşte moderat orezul până ce devine rumen. Se macină şi se adaugă la făina rezultată trei pahare de apă la patru linguri de făină astfel obţinută. Se fierbe totul aproximativ 25 de minute, adăugând apă dacă mai este necesar. Sarea se adaugă la final.

Cremă de hrişcă (1)

Se rumeneşte făina de hrişcă, după care se adaugă apă şi se lasă să fiarbă până se îngroaşă. Se sărează după gust.

Cremă de hrişcă (2)

Într-o cratiţă se pune apă la fiert până dă în clocot. Se pune „în ploaie” făina de hrişcă şi sarea; se lasă să fiarbă până se îngroaşă.

Găluşti de hrişcă în stil japonez (Soba-dango)

Se prepară un aluat din făina de hrişcă şi apa uşor sărată, frământând bine. Din aluatul rezultat se face un sul (diametrul de aproximativ 2 cm) şi se taie bucăţi de 5 cm grosime. Se fierb aceste găluşti în 4 pahare cu apă. Când clocoteşte apa, se adaugă ½ pahar cu apă rece. La o nouă clocotire, se stinge focul şi se scurge apa, iar găluştile se stropesc cu apă rece.

Cea mai mare eficacitate o are însă hrana netratată termic. Următoarele reţete au avantajul că evită fierberea cerealelor:

Hrişcă înmuiată în apă (1)

Se spală hrişca, se toarnă apă clocotită puţin sărată, peste ea, apoi se lasă la înmuiat până când bobul de hrişcă devine moale.

Hrişcă înmuiată în apă (2)

Hrişca spălată se lasă la înmuiat în apă rece cu sare timp de minim o oră, până ce bobul devine moale. Timpul de înmuiere depinde de calitatea şi vechimea boabelor de hrişcă.

Terci de hrişcă (1)

Este o mâncare delicioasă şi foarte sănătoasă, care poate fi consumată des în acest regim. Se macină hrişca cu o râșniță de cafea până se obţine o făină fină. Se toarnă apă clocotită, puţin sărată, peste ea şi se amestecă, obţinându-se o compoziţie moale care se lasă la umflat 15-20 de minute. Se observă apoi că făina de hrişcă a absorbit toată apa şi terciul a devenit consistent, fiind foarte gustos şi hrănitor.

Terci de hrişcă (2)

Terciul de hrişcă poate fi preparat şi cu apă rece puţin sărată, caz în care va trebui lăsat ceva mai mult timp la umflat. Preparat astfel, terciul de hrişcă este la fel de gustos şi hrănitor.

Pâine „harică” (consumată de călugării isihaşti)

Făina completă (integrală) de grâu se amestecă cu apă, formându-se o pastă moale. Se lasă la înmuiat 7 ore, apoi se fac turtiţe foarte subţiri,care se lasă să se usuce la soare.

Sura :http:dr-catalin-luca.ro

Posted on Lasă un comentariu

Cultura plantelor medicinale, o afacere ecologica

cultura plantelor medicinale, o afacere ecologica

Cultura plantelor medicinale, o afacere ecologica – un articol publicat in Agro BUSINESS de Loredana Larissa SOFRON

De cele mai multe ori, când spunem plante medicinale ne gândim automat la ceaiuri şi avem tendinţa de a crede că nu pot fi altfel decât sănătoase pentru că provin din natură şi nu ne mai întrebăm dacă plantele folosite în prepararea lor provin din zone nepoluatecultura plantelor medicinale, o afacere ecologica sau dacă au fost uscate şi manipulate corespunzător, păstrându-se substanţele bioactive. Şi asta pentru că trăim într-o societate consumeristă în care calitatea stă de cele multe ori în umbra cantităţii, însă nu acelaşi raport se reflectă şi în cazul celor care cultivă plante medicinale în sistem ecologic.

Primul poligon de agricultură ecologică

Un bun exemplu despre ceea ce înseamnă activitatea în domeniul plantelor medicinale este Iuliana Barbu, o băcăuancă inginer agronom pasionată de natură şi beneficiile plantelor pentru sănătate.

Din dorinţa de a le oferi semenilor o alternativă viabilă în tratarea afecţiunilor, îşi începe activitatea în anii 2000, atunci când avea deja o vastă experienţă în domeniul agricol.

„Am pornit pe acest drum din pasiune. Am absolvit Facultatea de Horticultură la Cluj-Napoca, apoi am activat în acest domeniu în sistem IAS, iar următorul pas a fost accederea în consultanţa agricolă. Apoi am demarat propria afacere gândindu-mă că acest domeniu nu era acoperit suficient în 2001. De exemplu, în judeţul nostru era un singur plafar şi mă gândeam că oamenii care vor să se trateze natural sunt văduviţi de o alternativă viabilă de produse, dar mai ales de informaţie“, îşi aminteşte dr. ing. Iuliana Barbu.

Pasiune şi investiţie

Convinsă de faptul că această ramură a agriculturii nu este una uşoară şi că plantele medicinale reprezintă un domeniu vast, dar mai cu seamă interesant şi care are nevoie de pasiune pentru a putea fi dezvoltat, Iuliana începe să studieze mai în detaliu. Se înscrie într-un program doctoral, iar cu sprijinul specialiştilor de la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Bacău şi-a înfiinţat propriile culturi de plante medicinale. „Am început activitatea pe o suprafaţă mică, unde făceam cercetarea pentru doctorat cultivând 7 plante biblice care au şi efect de condiment: cimbru, cimbrişor, busuioc, mentă, melisă, salvie şi isop. Nu e bine să începi pe suprafeţe mari pentru că poţi claca deoarece nu poţi stăpâni tehnologiile. Apoi m-am certificat în acest sistem şi demersul nu a fost unul uşor, de aceea recomand tuturor celor care vor să se apuce de agricultura ecologică să se gândească că au nevoie de pasiune, dar şi de bani pentru că o certificare costă, iar firmele de certificare impun condiţii stricte“, susţine Barbu.

Pernuţe din plante medicinale

Acesta a fost doar începutul pentru că astăzi Farmacia Naturii, firma pe care o administrează, pune la dispoziţie o gamă variată de produse, nu doar ceaiuri. Fermierul Iuliana Barbu de azi cultivă plantele medicinale într-o zonă nepoluată la 40 km de Bacău – Pânceşti, Petreşti, Soci – o zonă, după cum susţine, propice dezvoltării plantelor medicinale pentru că nu este suficientă pasiunea pentru a reuşi în acest domeniu, ci contează şi locul în care alegi să plantezi.

„După ce am început să procesăm ceaiurile, a crescut şi cererea pentru că este suficient ca o dată să bei un ceai bio şi apoi îl vei alege doar pe acesta. Astfel a fost nevoie să diversificăm culturile, să introducem în cultură din flora spontană diverse specii, unele care tind să fie pe cale de dispariţie din cauza recoltării necontrolate. Produsul finit provine din cultură ecologică, iar prelucrarea şi ambalarea se fac prin muncă manuală tocmai pentru a nu afecta plantele“, punctează aceasta.

Chiar dacă suprafeţele pe care Iuliana Barbu cultivă plantele nu sunt unele impresionante, diversitatea nu lipseşte: ceaiuri ecologice, condimente, extracte din plante, tratamente naturiste, suplimente nutritive, dar mai ales pernuţele terapeutice cu plante Bio brevetate în anul 2004 sunt produsele cele mai căutate de către iubitorii produselor naturiste.

Odată brevetate, pernuţele cu plante au fost concepute pentru ameliorarea diverselor stări sau afecţiuni: anxietate, depresie, răceală, alergie sau pentru crearea unei atmosfere naturale în spaţiul locuibil. „Sunt un produs care lucrează pe principiul aromoterapiei şi se adresează celor care vor să facă prevenție. Ce sunt ele de fapt? Sunt amestecuri de plante, amestecuri puse în burduf care emană uleiuri volatile – adică hormonii plantelor – și prin receptorii mirosului ajung în corpul nostru unde fac minuni – penetrează virușii, bacteriile – este suficient să o punem în pat pentru a crea un mediu aseptic atât în exteriorul, cât și in interiorul corpului“, detaliază cu convingere Iuliana Barbu.

Sfaturi pentru începători

Despre cât de pasionată este de domeniul în care activează ne-am dat seama încă de când ne-a vorbit despre începutul său în ale plantelor medicinale. Vorbeşte cu mândrie despre produsele pe care le oferă semenilor, dar trage şi semnale de alarmă pentru cei care vor să activeze în acest domeniu. „Cine crede că poate cultiva plante medicinale doar pentru a face afaceri trebuie să ştie că nu va funcţiona. Pentru că ţine de sănătatea omului, cultura plantelor medicinale devine un domeniu sensibil şi nu poţi să îl abordezi decât dacă ai pasiune. Activitatea de fermier în agricultura ecologică este mai dificilă faţă de activitatea unui fermier obişnuit, dar nu este imposibilă. Sunt tot mai mulţi agricultori pe arealul unde lucrăm care ne cer sfatul, este un început şi am vrea ca tot mai mulți tineri să vină către sectorul de plante medicinale“, concluzionează Iuliana Barbu.

Produsele ecologice alimentare sunt compuse din ingrediente provenite din agricultură ecologică şi presupun:

– eliminarea oricărei tehnologii poluante într-o zonă nepoluată;

– utilizarea de soiuri şi specii cu rezistenţă sporită la condiţiile de mediu;

– ameliorarea şi menţinerea fertilităţii naturale a solului;

– utilizarea de fertilizatori şi amelioratori ai solului, pesticide, materii prime pentru prepararea furajelor, ingrediente pentru prepararea alimentelor permise în agricultura ecologică (fără îngrăşăminte şi pesticide chimice);

– absenţa organismelor modificate genetic (GMO) şi a iradierii plantelor;

– nu conţine aditivi chimici de sinteză (E-uri).

Loredana Larissa SOFRON

[prima_products_in_tag title=”Folositi remediile Naturii si cumparati produse ecologice:” tag=”aromaterapia” numbers=”40″ columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

Posted on Lasă un comentariu

Doctorul de pomi: curse si momeli

Doctorul de pomi: curse si momeli

Gândacul de mai, cine n-a auzit de el! Sau, mai bine spus, cui nu i-a dat bătăi de cap acest zgomotos si lacom vizitator nocturn al livezilor. Pentru a lupta împotriva lui exista câteva variante. gandacul de maiAcum, fireşte, fiecăruia cum ii vine la indemna. Uitaţi ce am găsit eu cotrobăind printr-o veche colecţie de reviste dedicate grădinii:

1. Cel mai simplu remediu este acela prin care afânam cu sârg de jur-împrejurul pomilor / arbuştilor fructiferi. In cazul acesta, pentru ca NU săpam la adâncime, nici n-ar fi nevoie, putem culege larvele albicioase si grăsane, dar si gândacii maronii, ca pe cartofii noi.

2. Mult mai folositor, este sa semănam trifoi alb in jurul pomilor, sau prin preajma lor. Se spune ca 100 gr de sămânţă sunt suficiente pentru un pom/arbust.

3. Este cunoscut faptul ca acest gândac este un bandit nocturn. Activitatea sa începe la lăsarea serii. Aşa ca ii vom pregăti una sau mai multe curse :

– in preajma pomilor/arbuştilor, din loc in loc, daca livada este mare, montăm surse de lumină (becuri de 40 w sau făclii). Sub acestea, cate un recipient cu apa sărata, in care am picurat nişte gaz lampant (cam 10 picături). “Cărăbuşii” vor dănţui ce vor dănţui pe lângă sursa de lumina si vor cădea, răpuşi de osteneală, in recipientul cu lichid. Apoi nu ne rămâne decât să-i culegem si să-i distrugem.

– bunicii noştri întindeau cearceafuri albe, in spatele cărora montau surse de lumina. Pe suprafaţa luminata, se strâng mai ales gândacii masculi. Se culeg, şi se distrug. Fără ei femelele nu mai au cum depune ouăle.

– o alta capcana, de asta data întinsa gândacilor femele, este aceea de a plasa din loc in loc grămezi de bălegar sau de compost. Femelele se vor grăbi sa depună ouăle in aceste grămezi. Ce ne rămâne noua de făcut este ca toamna, sa împrăştiem stratul organic si sa culegem larvele dolofane cu care vom hrăni pasările cerului sau pe cele din ograda. Unde mai pui ca putem împuşca doi iepuri, pardon, dăunători, dintr-un foc, pentru că si coropişniţelor le place mult sa se cuibărească in astfel de grămezi.

Dar cel mai potrivit lucru este acela de a îmbia pe prietenii-sanitari înaripaţi in livezile si grădinile noastre, construindu-le căsuţe de tot felul.

In cazul momelilor, eficienţa folosirii lor este in strânsa legătura cu reţeta si momentul alese.

Astfel, când vorbim despre fluturele merilor (sămânţoaselor), femela, care apare cam pe la începutul verii, va trebui sa ştim ca ea alege noaptea ca moment prielnic de acţiune. Aşadar, ne vom înarma cu cutii si recipiente umplute cu licori fermentate, plăcut aromitoare si tare ademenitoare, pe care le vom atârna de crengile pomilor sau le vom instala pe la poalele arbuştilor fructiferi. Recipientele se instalează DOAR pe timpul nopţii. In zori de zi le vom îndepărta, ca in ele sa nu cada insectele binefăcătoare. Apoi, pana seara, le punem intr-un loc răcoros. Recipientele pot fi doze de la bere, găletuşe de la diverse produse alimentare, cărora le confecţionăm un mâner, in caz ca nu sunt dotate cu aşa ceva. Apoi, turnam in ele, cam pe trei sferturi, licoarea pregătită in acest scop. Dintre reţetele foarte eficiente vă amintesc câteva pe care, cu succes, le folosesc si eu si prietenii mei.

Reţeta 1- împotriva fluturelui mărului (pe numele lui de scena Carpocapsa / Laspeyresia pomella), viermele care este răspunzător de sfredelirea ramurilor, lăstarilor pomilor si arbuştilor fructiferi.

Pregătim din 500 gr de căzătura de mere (mere căzute, stricate, lovite) sau din dulceaţa veche de mere, acrită sau mucegăită si 2 l de apă un fel de fiertură (30 minute) in care, după răcire, adăugam 0,5 l zer, 250 ml oţet de mere(sau borş), 20 gr de drojdie de bere si 200 gr zahar. Toate acestea se pun la dospit, la loc călduţ. In momentul in care s-a pornit fermentaţia, minunea este gata de atac. O porţionam in mai multe recipiente, pe care le agăţam din loc in loc.

Pentru peri, pruni, gutui, caişi, etc., “braga” se pregăteşte la fel, cu singura deosebire ca locul merelor va fi luat de fructul pomului/arbustului in cauza.

O alta procedura simpla: culegem fructele stricate, care, oricum trebuie îndepărtate de la pomul/arbustul fructifer in cauza, si facem grămezi din loc in loc, departe de pomii din care provin (in felul acesta, putem face o adunătură de prune sub mar, de mere sub cais, etc., aţi înţeles mesajul cifrat, sunt sigură). Bâzdâganiile se vor repezi la mormanul cu interes culinar lăsând in pace fructele curate. Cel ce mi-a destăinuit această şmecherie, m-a asigurat că în 3, maximum 4 sezoane scăpam de liota hămesită. Aşa o fi, au ba, vă voi spune peste vreo un an-doi.

Momeala universala, potrivită pentru majoritatea lepidopterelor nocturne, este folosită doar, fireşte, după ce s-a inserat, pentru că ar fi păcat să se prindă în capcană populaţia cumsecade a gângăniilor.

Braga asemănătoare cu cea deja descrisa mai sus, dar, cu o mică diferenţă: într-un borcan de 3-5l se pun 200-300 pâine de secară, 3-5 linguriţe de zahăr+20 gr, drojdie de bere, apă călduţă. Se lasă la dospit 1-2 zile, se strecoară, iar ce rămâne se refoloseşte pentru o altă serie. In locul zahărului se poate folosi melasă sau glucoză alimentară (0,5l la 1,5 l apa+3gr drojdie de bere.)

Dar cea mai bună momeală rămâne mierea fermentată: 0,5l bere + 1-2 linguri miere, puse la loc călduţ, lăsate la fermentat două-trei zile si momeala-i gata!

Şi, pentru că, trebuie să recunosc, sunt cazuri în care nu putem renunţa la zeama bordeleză, am să vă spun secretul preparării corecte (mă adresez celor afoni, ca şi mine, fireşte) a acestei arhicunoscute soluţii, pe care mi-a destăinuit-o un bătrân înţelept şi priceput într-ale pomăriei.

Îmi spuse cam aşa: „Domniţă, pui mata 100 gr de sulfat de cupru (piatră vânătă) şi puţină apă, într-un borcan, ca să se dizolve. Apoi borcanul se umple pana la buză. Separat, într-alt vas, dar nu din metal!, stingi cu 5 l de apă cam 100-150 gr de var. Laptele de var, îl strecori cu mare grijă să nu rămână resturi solide, că alea ard. Apoi, amestecând, cu multă băgare de seamă, torni soluţia de piatră vânătă in laptele de var. NU INVERS!!!!

Soluţia corect preparată trebuie să aibă o culoare azurie, ca albastrul de Voroneţ, şi să n-aibă solzi.

Reacţia musai să fie neutră (nici acidă dar nici alcalină). Pentru asta, iei mata o plăcuţă de metal şi o bagi în soluţie. Dacă plăcuţa iese curată, e bine. Dacă pe bucata de metal sunt depuneri de cupru, reacţia este acidă, iar dacă bucata de metal devine albastră, înseamnă că soluţia este alcalină. Aşa că, faci bine să pui exact cantităţile pe care ţi le-am zis.

Dar, cel mai sănătos, să ştii de la mine, îmi spuse bătrânul, este să încorporezi la rădăcina măriilor lor, că-s pomi sau tufe, an de an, cenuşă de tulpini de floarea soarelui. Sau de lemn, daca n-ai. Cenuşa asta, pentru că este plină de potasiu, iar potasiul, în cantitate însemnată (mai ales cea din tulpini de floarea soarelui) hrăneşte pe măriile lor (doamne ce-mi palce cum li se adresează!), dar este mortală pentru dăunători de tot felul. Pe lângă toate astea, le dă putere, le creşte imunitatea, şi atunci, dăunătorii nu mai au la ce poposi, pentru că, gângăniile astea rele nu vin la pomu’ sănătos. Şi să-ţi mai zic ceva de ce trebuie să ţii seamă. Când stropeşti, chiar şi cu soluţii din plante, nu uita să-ţi protejezi ochii, faţa, mâinile. Pentru că, îmi răspunse el la mirarea şi nedumerirea din ochi, şi plantele, la rândul lor, conţin substanţe mai mult sau mai puţin toxice. Gândeşte-te la toxicitatea aconitului, crizantemelor, beladonei, degeţelului, daturei.

Deci, mare atenţie când sunt preparate, pentru că, unii pot fi alergici la anumite părţi ale plantei / plantelor, care intră în componenţa soluţiilor respective. Este bine să se poarte mănuşi şi ochelari de protecţie. Şi nu uita, domniţă, tratamentele se fac, cel mai bine, pe inserat sau pe zi noroasă, dar fără ploaie şi vânt. Ca aderenţa să fie cât mai sigură, adăugăm săpun sau amidon, iar ultima stropire se va face neapărat cu cel puţin 2 săptămâni înainte de a culege recolta.”

În puţine cuvinte, acest bătrân priceput, practic, a extras esenţa înţelepciunii veacurilor de trudă.
Cred eu, că, anume cu asta ar fi trebuit sa încep toata expunerea de aici.
Şi acum, la treabă, ce staţi?!

Sursa: hobbygradina.ro

Posted on Lasă un comentariu

Urzica poate fi folosita ca ingrasamant dar si ca insecticid

urzica

De ce sa mai apelati la ingrasamantul chimic, care poate produce si efecte negative asupra fructelor, legumelor si florilor dumneavoastra, cand puteti crea propriul ingrasamant natural la fel de eficace, sau puteti folosi gunoiul de grajd care va produce si rezultate sanatoase?urzica

Cine sa stie ca urzicile – pe langa faptul ca sunt alimente sanatoase sau buruieni nedorite, dupa caz – pot fi utile si in gradinarit? Urzicile sunt bogate in minerale, vitamine si proteine.
Trebuie sa aveti grija insa sa nu le folositi ca si ingrasamant in cazul rosiilor sau trandafirilor, ori alte plante sensibile la fier, pentru ca urzicile contin mult fier si le pot dauna acestor plante.

Urzicile pot fi folosite drept ingrasamant natural prin doua metode: una de lunga durata, si una mult mai rapida, insa aproape la fel de eficienta.

Urzica proaspata maruntita sau strivita intr-un recipient trebuie lasata in apa timp de trei saptamani, intr-un loc ferit de razele soarelui, insa aerisit bine, pentru ca poate produce un miros neplacut.
O data la doua zile, urzicile din vas trebuie amestecate pentru a ajuta procesul de fermentare, insa atunci cand nu faceti acest lucru, ele trebuie acoperite bine.
Vasul in care se afla trebuie sa nu fie prea plin pentru ca, in timpul fermentarii, urzicile vor lasa spuma.

Dupa trei saptamani, fermentarea s-a incehiat, iar lichidul rezultat trebuie strecurat si folosit in gradina pentru a uda plantele cultivate.
Lichidul trebuie diluat insa: 1 litru de lichid spre exemplu trebuie amestecat cu 10 litri de apa pentru a fi efectiv.

Daca veti folosi acest lichid concentrat, il veti transforma intr-un pesticid care ucide buruienile.
Urzicile pot deveni ingrasamant natural si mult mai repede, in acest caz ele putand fi si uscate. 30 de grame de urzici uscate trebuie puse intr-un vas cu apa fierbinte si lasate maximum o ora.
Lichidul obtinut se
dilueaza cu o cantitate de apa de zece ori mai mare si se toarna imediat la radacina plantelor pentru a fi eficient.

Acestei metode de a obtine ingrasamant natural bogat in minerale i se pot adauga si alte plante, precum tataneasa si coada calului, care vor oferi si ele un plus de nutrienti plantelor pe care doriti sa le cultivati in mod natural.
De ce sa mai apelati la ingrasamantul chimic, care poate produce si efecte negative asupra fructelor, legumelor si florilor dumneavoastra, cand puteti crea propriul ingrasamant natural la fel de eficace, sau puteti folosi gunoiul de grajd care va produce si rezultate sanatoase?
Plantele uscate, vestejite, cojile de oua, frunzele, rumegusul sau fanul pot deveni ingrasamantul de care aveti nevoie pentru a va pune pe picioare propria „fabricuta” de fructe si legume sanatoase, lipsite de chimicale.

Sursa: dli.ro

Posted on Lasă un comentariu

Astept o revolutie alim entara

astept-revolutie-alimentara-interviu-desteptarea

• interviu realizat de cotidianul „Desteptarea” în 05.08.2010 cu dr.ing. Iuliana Barbu, administrator „Farmacia Naturii” Bacău

– Doamna Barbu, de ce s-a trasat o granita intre medicina alopata si medicina naturista?astept-revolutie-alimentara-interviu-desteptarea
– Este o granita creata de oameni. Din pacate. Nu ar trebui sa fie, totul pleaca de la bani, de la câstig. In momentul in care medicina alopata a inceput sa imparta corpul uman, sa-si imparta terapiile pe organe, sa se specializeze: doctor de inima, de ficat, de plamâni etc., deja nu a mai existat o medicina, exista o medicina a organelor, de aceea nu mai are rezultate. In aceste conditii, interventia pe corpul uman pe bucatele nu a mai dat rezultate, sau rezultate foarte mici, oamenii au devenit tematori, atunci s-a creat granita, oamenii au cautat o salvare, o alternativa si au luat-o spre medicina traditionala, medicina poporului, a vindecatorilor naturali. …vezi întreg articolul pe desteptarea.ro
Au fugit catre acolo unde, in majoritatea cazurilor, exista un mod de abordare holistic. Un vindecator natural de la noi sau din alta parte, uitati-va la samani, te ia ca intreg si in primul rând pleaca de la gândurile tale, de la ce se intâmpla in mintea ta, de la relatia ta cu tot ce este in Univers. Si atunci s-a creat aceasta granita, care, deocamdata, nu poate fi trecuta. Exista doar câte o portita, câte o spartura in zid create de anumiti medici, care si-au dat seama de impasul in care este medicina si au creat punti de colaborare. Si asa, usor, usor nu vor mai exista granite de netrecut, cu soldati la poarta.

Ne intoarcem la natura asa cum am plecat

– Pledoaria dumneavoastra este justificata. Cum ne intoarcem la natura?
– Omul cauta, cauta cea mai inofensiva cale pentru propriul lui corp. El vede, simte ca este din ce in ce mai bulversat, mai singur si nu-si mai gaseste locul pe acest pamânt, este hartuit de gânduri, de probleme, de agresivitatea comertului, a comertului cu medicamente, dar si cu produse alimentare, cu produse false, modificate, el a ajuns la gura paharului, paharul s-a umplut, nu mai poate. Se va intoarce la natura asa cum a plecat.
– Si cu toate acestea, suntem printre primele tari la consumul de medicamente.
– Da, probabil trebuie sa cadem cu totul, ca sa avem de unde ne ridica. O sa ne treaca, deja este o tendinta accentuata dupa natural, oamenii incep sa caute, sa se informeze, informatia exista, trebuie sa faci minimul efort pentru a o cauta. Si am sa va dau un exemplu: cei mai multi clienti ai Farmaciei Naturii sunt tineri. Stiti care sunt explicatiile si argumentele lor? Parintii, chiar medicul de familie, ii forteaza sa foloseasca antibiotice pentru orice agresiune externa, iar ei refuza. El are informatia si cauta omul care il poate ajuta, tinerii nu au inca mintea stearsa, pervertita de zeci de ani de industrializare a interventiei pe corpul uman. Sunt convinsa ca vom reveni la ce ne-a dat Dumnezeu, la binefacerile puse in fiecare planta, ele exista, sunt la indemâna noastra, este absurd ca un om cu carte sa nu stie ce bogatie exista in fiecare planta, in fiecare radacina. Un exemplu banal este urzica, care poate trata sute de boli, ea poate fi hrana si medicament, dupa cum spunea si Hypocrate: hrana sa va fie medicament, iar medicamentul sa va fie hrana. Repede uitam.

In toate trebuie sa fie un echilibru

– De ce ar intra un pacient, un om, intr-o farmacie cu produse naturale, in conditiile in care medicul nu-i recomanda asemenea tratament?
– Cred ca ingerul lui pazitor, spiritul lui. Este o chemare când vezi ca te tratezi cu antibiotice, cu tot felul de medicamente si esti din ce in ce mai bolnav, dupa ce ai fost la medicul de inima care ti-a recomandat un pumn de medicamente, mergi apoi la medicul care se pricepe la ficat, iti mai da si el o sacosa de pilule, ajungi, poate, la cel cu stomacul si mai adauga si acela alt tratament, fara sa faca corelatii intre ele, fara sa se consulte intre ei, iar bietul om abia mai merge sau sufla. Vin la noi, la farmacie, oameni slabiti, aproape terminati. Medicamentele intra in interactiune in organismul omului, se produc procese chimice pe care nimeni nu le mai poate stapâni si urmari. Vine cu mormanul de retete, de medicamente si imi trebuie câte doua-trei zile sa le citesc, sa le deslusesc. Le pun cap la cap, ma uit pe toate contraindicatiile si pornesc o grea lupta de convingere cu pacientul, de lamurire, apoi incep sa-i mai scot din medicamente si sa-i recomand câte un ceai simplu sau alte produse naturiste. Devine dupa un timp alt om, dupa ce i-am scos din organism tonele de chimicale care produc intoleranta masiva si o bulversare a intregului organism. In toate trebuie sa fie un echilibru, o limita a bunului simt. Nu exclud antibioticele, medicina alopata, insa cu masura.
– Si atunci, care este solutia?
– Eu o vad asa, cum se procedeaza in numeroase tari: dupa ce ai fost la medicii specialisti, dupa ce ai fost diagnosticat, mergi la medicul de familie, care te cunoaste, are fisa ta de când te-ai nascut, le pune cap la cap, le analizeaza si iti recomanda tratamentul. Insa si noi suntem speriati, alergam de la medic la medic, de la farmacie la farmacie si apoi intram intr-un tunel din care cu greu mai iesim, am cheltuit timp, bani, am distrus organismul si dam vina pe viata, pe Dumnezeu, pe soarta. Medicul de familie ar trebui sa fie mama si tatal nostru, el ne recomanda un medicament cheie, el ne poate recomanda un ceai, un polen, o cura de ape. Sunt medici care au pus deoparte mândria, orgoliile fara rost si merg la cursuri de fitoterapie, participa la seminarii pe tema, deschid internetul. Sunt medici care cauta solutii din respect pentru bolnav, pentru organismul uman, in interesul pacientului.

Meditatie pentru sanatate

– Doamna Barbu, sunt pregatite farmaciile de profil, farmaciile cu produse naturiste pentru consilierea bolnavului? Au specialisti sau sunt pe post de bunica?
– Din pacate inca nu s-a dat o lege foarte clara in România ca in aceste farmacii sa fie numai specialisti. La noi este un caz fericit, eu am tinut foarte mult sa am numai specialisti la raft. In Farmacia Naturii sunt biochisti, biologi, ingineri agronomi, cei care sunt doxa in plante, ei sunt capabili sa consilieze orice medic, orice pacient, avem nevoie doar de diagnostic. Este nevoie de specialisti. In natura gasim remedii pentru orice boala. Mai sunt oameni cu darul de la Dumnezeu de a vindeca alti oameni, mai sunt la tara, mai sunt chiar si in orase. Eu am alergat dupa acesti oameni, in sate, la manastiri, i-am intrebat, am pregatit impreuna diferite «leacuri». Avem si noi samanii nostri. La batrânii satului, la acei daruiti de Dumnezeu cu acest har ar trebui sa ne ducem cu onoruri, cu plecaciuni.
– Apelul tot mai des la produsele naturiste din farmacii, cresterea cererii, nu atrage pericolul industrializarii «naturismului»?
– Da si nu. Nu cred. Pericolul mai mare este la substantele chimice. Produsele naturale nu prezinta pericol. Daca in China 80 la suta din populatie se trateaza pe baze naturale, acest lucru ar trebui sa ne spuna multe. In India 90 la suta se trateaza cu ierburi. Sunt magazine peste tot. Sa fie si la noi peste tot. Este un semn ca oamenii vor sa fie inlocuite produsele de sinteza. Astept o revolutie alimentara, asa cum se produce acum o revolutie in medicina naturista. Alimentatia, la noi, deschide calea spre consumul de medicamente chimice, pentru ca mâncând mult si prost, oamenii ajung bolnavi si consumatori de droguri, de substante chimice. Eu sunt vegetariana de mai multi ani si ma simt foarte bine, de aceea recomand si altora sa reduca substantial carnea si produsele din carne. Domnule, sa va zic ceva: am ajuns sa nu mai stim sa ne facem un ceai, sa ne tratam un guturai, o bubita. Alergam la medic, stam la cozi infernale, ne imbolnavim acolo, suntem speriati de virusi, de microbi, de gripa aviara. Asa am ajuns sa traim in frica, in nesiguranta. Oamenii ar trebui sa studieze, sa citeasca, sa mediteze, sa observe.
– Dumneavoastra aveti pregatire stiintifica, sunteti inginer agronom, viticultor, ati turnat tone de substante chimice peste pomi.
– Astept o revolutie alim entara

Da, am turnat. Am fost chiar seful unui sector de chimizare. Intre timp am studiat flora, plantele si am devenit purtatorul lor de cuvânt. Inca din facultate am studiat tot ce este in natura. Sunt crescuta la tara, am fost tratata cu produse naturale. Asta este marele avantaj al unui specialist. Apoi am facut un doctorat in fitoterapie, insa, de data aceasta in domeniul ecologiei. Surprinzator, acum mor de sute de ori mai multi oameni din cauza chimizarii. De ce, o sa ma intrebati. Din cauza folosirii fara discernamânt a substantelor chimice. Dupa revolutie, omul a avut libertatea de a-si cumpara singur substantele chimice, se cumpara in prostie si se administreaza fara stiinta, au invatat unii de la altii, rosiile cresc mai mari daca se pun stimulatori, ca sa va dau doar un exemplu. Daca va inchipuiti ca te duci la piata si cumperi de la tarani produse curate, vreau sa va spun ca el foloseste mult mai multe substante, decât o ferma specializata. Aceste produse ar trebui supravegheate, doar specialistii sa aiba acces la ele.
– Care specialisti, ca au fost toti dati afara, scosi de la tara.
– Este o crima. O crima, sa lasi asemenea otravuri pe mâna nespecialistilor, iar rezultatele se vad.

Astept o revolutie alim entara

Cine suntem si unde mergem

– Societatea dumneavoastra face si cercetare, este cuprinsa intr-un program national. Despre ce este vorba?
– Bacauanii ar putea avea un motiv de mândrie. In judetul Bacau s-a infiintat primul poligon de agricultura biologica din România, si nu se stie asta, ar trebui sa se scrie peste tot cu litere mari. El se afla la Statiunea de Cercetari Legumicole Bacau, condusa multi ani de mentorul meu, caruia ii datorez foarte mult din ceea ce stiu, marele doctor inginer Lucian Stoian, un geniu al agriculturii biologice din România, care, din pacate, nu prea este cunoscut, isi aroga altii meritele. Datorita dumnealui, am fost si eu implicata, cu Farmacia Naturii, in cercetare, ocazie de a aprofunda cercetarea, am fost initiatorii a cinci proiecte de cercetare. Putine firme private se ocupa de cercetare in domeniul ecologiei plantelor medicinale. Acum suntem atestati in BIO, producem plante medicinale in sistem bio, pe o suprafata de patru hectare, mii de varietati, producem ceaiuri, detinem un brevet de inventie din anul 2004, pe un produs care se numeste Perna terapeutica din plante medicinale, foarte cautata in tara, insa mai putin in Bacau. Noi lucram totul manual, in ecologie trebuie sa facem totul manual, sa nu agresam plantele, le tratam cu solutii tot din plante, nu folosim nicio substanta chimica.

autor: Gheorghe BaltatescuDesteptarea

Posted on Lasă un comentariu

De ce becurile “ecologice” sunt toxice ?

De ce becurile “ecologice” pe care ni le impune UE cu forţa sunt toxice ?

sursa: – Financiarul.ro

becuri-ecologice-impuse-UE-sunt-toxiceDe ce becurile “ecologice” sunt toxice ?

Uniunea Europeană a interzis din 2010 vânzarea becurilor normale incandescente cu putere mai mare de 75 de Watti, iar începand cu anul 2013 a tuturor acestor tipuri de becuri, sub pretextul “reducerii emisiilor de carbon”. În locul acestora sunt promovate becurile fluorescente compacte cunoscute sub mai multe denumiri: becuri CFL(Compact fluorescent lamp), becuri economice (datorită consumului de energie mai redus) şi chiar becuri “ecologice”.

De ce becurile “ecologice” sunt toxice ?

Dar oare aceste becuri sunt chiar “ecologice” sau este vorba doar de o altă pacaleală de marketing la fel ca în cazul “pielii ecologice” si a “parchetului ecologic” care emana substante toxice? Se ştie deja că, dacă un bec “ecologic” este spart, împrăştie cantităţi periculoase de mercur, fluor şi metale grele, care, odată ajunse în natură şi în apa freatică, ne pot îmbolnăvi.De ce becurile “ecologice” pe care ni le impune UE cu forţa sunt toxice, emană substanţe cancerigene, produc smog electric şi provoacă migrene?

Specialiştii spun că aceste substante afectează grav sistemul renal şi creierul. În cazul în care un bec economic se sparge, comisia franceză pentru protecţia consumatorilor recomandă aerisirea îndelungată a încăperii. De asemenea, se recomandă folosirea mănuşilor şi a unei hârtii absorbante. În niciun caz nu se va utiliza aspiratorul, pentru că acesta împraştie particulele de mercur în toată încăperea.

În plus, când aceste becuri funcţionează, emit şi alte substanţe cancerigene.

 De ce becurile “ecologice” sunt toxice ?

Becurile economice de tip CFL emană substanţe chimice care cauzează cancer, au anunţat oameni de ştiinţă germani, în contextul în care siguranţa acestor becuri este pusă la îndoială. Cercetătorii au precizat că aceste becuri nu trebuie lăsate aprinse pentru perioade lungi de timp sau amplasate lângă capul unei persoane, întrucât emană substanţe toxice.becuri-ecologice-impuse-UE-sunt-toxice-3

Becurile economice nu trebuie folosite de adulţi la citit sau ţinute lângă capul copiilor, mai spus experţii. Cercetarea germanilor arată că substanţele chimice sunt degajate sub formă de abur. Printre ele se numără fenolul, o otravă injectată de nazişti pentru a omorî victimele din lagărele de concentrare, dar şi naftalină şi stiren. Testele arată că materialele folosite la fabricarea becurilor sunt probabil responsabile pentru efectele lor secundare dăunătoare.

“De ce becurile “ecologice” sunt toxice ?

Un smog electric apare în jurul acestor becuri. De aceea, trebuie folosite cât mai puţin posibil. Nu trebuie folosite în zone neaerisite şi în niciun caz în apropierea capului”, spune Andreas Kirchner, de la Federaţia Inginerilor Germani. În plus folosirea becurilor economice de tip CFL nu face decât să crească şi mai mult riscul de cancer mamar, susţin oamenii de ştiinţa israelieni.

Explicaţia este aceea că noile becurile emit un spectru luminos ceva mai apropiat de cel al luminii naturale (în comparaţie cu cel “gălbui” al becurilor clasice), ce păcăleşte corpul uman, inhibând astfel producţia nocturnă a hormonului numit melatonină, relatează The Telegraph. Melatonina ne protejează de câteva tipuri de cancer, printre care cel mamar şi de prostată. Acest hormon este influenţat decisiv de ceasul biologic.De ce becurile “ecologice” pe care ni le impune UE cu forţa sunt toxice, emană substanţe cancerigene, produc smog electric şi provoacă migrene?

Din aceste motive, pentru un consum optim de energie electrică, este recomandată varianta folosirii becurilor economice de tip LED.De ce becurile “ecologice” sunt toxice ?

 

  • Dezavantajele becurilor “ecologice” de tip CFL:

sunt extrem de periculoase dacă se sparg: conţin aproximativ 4 mg de mercur care se pulverizează în ambianţă, iar mercurul este un element cu puternice efecte asupra sistemului nervos, mai ales la copii şi femeile gravide;

– după ce se defectează nu pot fi aruncate la gunoi, trebuie reciclate în containere separate;

– în unele cazuri apar erupţii pe piele din cauza anumitor lungimi de undă ale luminii degajate de becurile fluorescente, în plus grăbesc apariţia cancerului de piele;

– trebuie să se afle la cel puţin 2 m distanţă de cap, în acest caz neputând fi folosite la lămpile de birou;

De ce becurile “ecologice” pe care ni le impune UE cu forţa sunt toxice, emană substanţe cancerigene, produc smog electric şi provoacă migrene?

emană substanţe chimice care cauzează cancer printre care se numără fenolul, o otravă injectată de nazişti pentru a omorî victimele din lagărele de concentrare, dar şi naftalină şi stiren;

– poluează cu emisii electromagentice periculoase spaţiul ambiant (case si birouri) cauzând efecte devastatoare asupra sănătăţii; provoacă migrene, neurologii constatând  tot mai multe acuze de dureri de cap şi migrene din partea persoanelor expuse la becurile fluorescente compacte;

supun întreaga populaţie la radiaţii electromagnetice nenaturale ce pot produce boli organice, celulare, la nivelul organitelor celulare;

– unele becuri folosesc o tehnologie similară luminilor fluorescente, iar o parte dintre utilizatori s-au plâns din cauza efectelor “de pâlpâire”;

– nu pot fi folosite cu întrerupatoare cu leduri sau cu variator, se pot arde foarte uşor în acest mod şi chiar pot provoca incendii.

Adina Nistor, “Lohanul nr. 18
sursa: – Financiarul.ro

Posted on Lasă un comentariu

Plante bioindicatoare

plante bioindicatoareGradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive este numit troficitate (T) şi este foarte variabil deosebindu-se mai multe categorii de soluri. Pe aceste soluri cresc o varietate de plante bioindicatoare care s-au adaptat la capacitatea mai ridicată sau mai scăzută de aprovizionare cu ioni nutritivi.

Specii extrem oligotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate foarte scăzută (T < 10). Ex.: Polytrichum commune (muşchi de pământ), Lycopodium clavatum (Pedicuţă), Genistella sagittalis (Grozamă), Vaccinium vitis-idaea (Merişorul).

Specii oligotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate scăzută (T = 10–30). Ex.: Dicranum scoparium (Muşchi de pământ), Rhytidiadelphus triquetrus (Rogozuri), Lycopodium selago (Brădişor), Bruckenthalia spiculifolia (Coacăz), Deschampsia flexuosa (Târsa), Homogyne alpina (rotunjioare), Luzula luzuloides (Horatiul), Soldanella hungarica (Degetăruţ), Vaccinium myrtillus (Afin).

Specii oligomezotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate scăzută până la mijlocie (T = 30–50). Ex.: Campanula abietina (clopoţei), Corallorhiza trifida (trânji), Deschampsia caespitosa (târsă mare), Melampyrum bihariense (sor cu frate), Moneses uniflora (perişor), Polystichum lonchitis (şarpe).

Specii mezotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate mijlocie (T = 50–80). Ex.: Athyrium filix-femina (Feriga femeiască), Carex remota (Rogoz îndepărtat), Dentaria bulbifera (Colţişor bulbifer), Dryopteris filix-mas (Feriga comună), Equisetum sylvaticum (Coada calului de pădure), Euphorbia amygdaloides (Alior), Galium aparine (Turiţa), Geranium robertianum (Năpraznic), Petasites albus (Cucuruz), Polygonatum multiflorum (Pecetea lui Solomon multifloră), Pulmonaria rubra (Mierea ursului), Ranunculus carpaticus (Gălbenele de munte), Salvia glutinosa (Salvie cleioasă), Sanicula europaea (Sănişoara), Scrophularia nodosa (Buberic), Stellaria nemorum (Steluţe de dumbravă), Symphytum cordatum (Brustur negru).

Specii eutrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate ridicată (T = 80–140). Ex.: Alliaria petiolata (usturoiţa), Circaea lutetiana (Iarba vrăjitoarei), Festuca gigantea (Păiuş mare), Mercurialis perennis (Trepădătoare), Muscari comosum (Ceapă ciorească), Potentilla recta (Scrântitoare), Polygonatum latifolium (creasta cocoşului), Solanum dulcamara (Lăsnicior), Valeriana officinalis (Valeriană).

Specii megatrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate foarte ridicată (T = peste 14). Ex.: Eupatorium cannabinum (Cânepa codrului), Geranium phaeum (Pălăria cucului), Lamium maculatum (Urzică moartă).

Specii euritrofe de plante bioindicatoare – prezintă mare amplitudine ecologică faţă de troficitatea solului. Ex.: Dactylis glomerata (Golomăţ), Fagus sylvatica (Fag), Galium schultesii (Sânziene de pădure), Hieracium transsilvanicum (Vulturica), Leucanthemum waldsteinii (Aurata), Maianthemum bifolium (Lăcrămiţă), Oxalis acetosella (Măcriş iepuresc), Poa nemoralis (Iarba deasă).

În funcţie de tipul de săruri din sol sau din apă se deosebesc specii de de plante bioindicatoare ca:

Specii nitrofile – preferă mediile bogate în azot; s-au adaptat la conţinutul mare de cationi de amoniu (NH4+) al unor soluri, pe care se dezvoltă luxuriant. Ex.: Alnus glutinosa (Arin negru), Atropa belladonna (Mătrăgună), Chelidonium majus (Rostopască), Datura stramonium (Ciumafaie), Hyoscyamus niger (Măselariţă), Rubus idaeus (Zmeur), Urtica dioica (Urzică).

Specii calcifile (calcicole, calcifitele) – s-au adaptat să se dezvolte pe soluri care au o mare cantitate de cationi de Ca2+. Ex.: Campanula carpatica (Clopoţei), Eritrichium nanum (Ochiul şarpelui), Leontopodium alpinum (Floare de colţ), Linaria alpina (Linariţă de munte).

Specii halofile – preferă mediile slab, mediu sau puternic salinizate.

În opoziţie se disting specii nitrofobe, calcifobe/calcifuge (Genistella sagittalis – Groazma, Lycopodium clavatum – Pedicuţă).

Iuliana BARBU