Posted on Lasă un comentariu

CHEMOENBOLIZARE-AJUTOR IN CANCER

CHEMOENBOLIZARE-AJUTOR IN CANCERinima

http://www.farmacianaturii.ro/…/sanatos-si-fericit-leacuri…/

AJUTOR PENTRU BOLNAVII DE CANCER CHEMOENBOLIZARE

Conf.dr. Bogdan Popa distruge tumorile, injectându-le cu milioane de microsfere încărcate cu chemioterapice, fără a lăsa nicio urmă în sângele periferic

http://www.farmacianaturii.ro/…/sanatos-si-fericit-leacuri…/
Primul Centru de excelenţă în chemoembolizarea hepatică cu microsfere pentru Europa Centrală şi de Sud-Est (al doilea centru de acest tip din Europa, primul fiind la Heidelberg) funcţionează la Bucureşti în cadrul unui spital privat. Această procedură se efectuează şi în alte centre europene, cu diferenţa că acestea nu au fost atestate. Centrul de la Bucureşti este atestat de CeloNova BioSciences USA, compania producătoare a microsferelor absorbabile. Centrul este coordoant de conf. dr. Bogdan Popa, medic primar de radiologie intervenţională, (foto), care face parte din bordul format din şapte experţi care au misiunea de elabora ghidurile de folosire a acestor microsfere absrobabile. Ceilalţi şase experţi sunt din SUA, Italia, Germania, Franţa şi Spania.

Domnule doctor, explicaţi-ne ce este, de fapt chemoembolizarea hepatică cu miscrosfere?

Este o intervenţie inovativă. Este un tratament endovascular de înaltă performanţă, prin care milioane de microsfere, cu diametre între 40 şi 100 de microni, încărcate cu o substanţă chimioterapică sunt introduse în interiorul vaselor tumorale.

De fapt, ce se întâmplă în timpul chemoembolizării?

Se foloseşte un microcateter, un instrument foarte subţire, cu diamentul interior de dimensiunea câtorva fire de păr. Acesta se introduce în tumorile ce urmează a fi distruse. După care, în aceste tumori se injectează milioane de microsfere încărcate cu un chemioterapic. Această substanţă va distruge tumora, iar microsferele vor bloca vasele de alimentare. Practic, tumora este distrusă printr-un dublu efect: efectul citotoxic al chemioterapicului şi efectul de blocadă, prin închiderea vaselor care alimentează tumora .

Cine dă indicaţia pentru acest timp de radiologie?

Este o comisie oncologică, din care fac parte radiologul intervenţionist, oncologul, gastroenterologul, chirurgul. Se discută cu pacientul şi, apoi, se ia decizia. Pentru că unii pacienţi folosesc chemioterapia sistemică, în paralel, cu chemoembolizarea hepatică. De cele mai multe ori, pacienţii sunt dirijaţi spre acest centru de medicul oncolog.

Ce categorii de pacienţi pot beneficia de chemoembolizare?

Sunt două grupe mari de pacienţi care pot beneficia de chemoembolizare hepatică: pacienţi cu tumori primitive sau secundare hepatice, inoperabile. Adică, pacienţi care au cancer hepatic sau pacienţi care au metastaze plecate de la alte tipuri de cancere primare, cum ar fi de colon, rect, stomac, sân, plămân etc.

Şi, concret, care sunt primii pacienţi, care, azi, au beneficiat de prima cură de chemoembolizare?

Sunt trei pacienţi cu patologii diferite: primul cu un cancer de colon operat cu câteva metastaze hepatice, pe care le voi distruge cu 2-3 cure de chemoembolizare, al doilea pacient (84 de ani) cu un hepatom, un cancer hepatic primitiv căreia i se vor face 2 cure, şi al treilea pacient cu tumoră neuro-endocrină cu metastaze la ficat.

Care sunt beneficiile pentru pacienţi?

Cei care vin aici ştiu că această tehnică este realizată la ultimele standarde, adică nu este nici o diferenţă între ceea ce se face aici sau în alte centre medicale din lume.

Într-o lună sau două, tumorile pe care s-a lucrat sunt necrozate. Totuşi, nu putem vorbi de vindecare. De fapt, nimeni în lume nu poate vorbi de vindecareîn cazul unui cancer în stadiile trei sau patru. Dar din momentul în care tumorile au fost distruse şi până în momentul reactivării lor trece timp. Este un timp câştigat, de luni sau ani, preţios pentru pacient. Este o prelungire a supravieţuirii, desigur, în funcţie de stadiul şi tipul bolii, cu o îmbunătăţire a calităţii vieţii pacientului. Marea majoritate a pacienţilor (90%) răspund foarte bine la această terapie.

Cât costă o cură?

Aproximativ 4.700 de lei, în funcţie stadiul cancerului, de microsfere şi de substanţa injectată, din care peste 50% este decontat de CNAS.

Domnule conferenţiar aţi spus că, prin această metodă, sunt atacate tumori inoperabile. Dar până acum ce se întâmpla cu acestea?

Până la inventarea procedeelor de chemoembolizare erau rezolvate prin chemioterapie sistemică. Pentru că în tumorile care nu pot fi operate, din cauza unor boli supraadăugate, cum este ciroza hepatică, nu ai cum să intervii: nu poţi să faci rezecţie şi să scoţi acel nodul, acea tumoră. Până acum, se dădea un chemioterapic pe cale generală despre ca ştim că atacă întregul organism. Apoi, a apărut chemoembolizarea convenţională cu acţiune localizată în regiunea ficatului şi a abdomenului. Acum, prin aceste microsfere, chemioterapicul injectat nu este lăsat să se împrăştie deloc în organism, adică rămâne doar în tumori. Toate cercetările experimentale efectuate au arătat că, la maximum şase ore după injectarea microsferelor cu chemioterapic în tumori, concentraţia de chemioterapic în sângele periferic este zero şi aşa rămâne. sursa http://miscareaderezistenta.ro
http://www.farmacianaturii.ro/…/pachet-pentru-slabire-deto…/
http://www.farmacianaturii.ro/…/extract-glicerinat-de-rost…/

Posted on Lasă un comentariu

Ce sunt produsele BIO

O Ce sunt produsele BIO

0rganic, bio, ecologic. Certificari.

Ce inseamna produse organice, bio sau ecologice?galbenele-culturi-ecologice
In sens general, produsele organice sunt acele produse realizate fara utilizarea substantelor chimice, fara intervenții genetice si in armonie cu natura si mediul inconjurator.
In mod uzual, se numesc produse bio/organice/ecologice acele produse certificate in acest sens de un organism de certificare.

Ce este certificarea organica/bio?
Din perspectiva legala, certificarea organica este procesul de certificare a produselor agricole sau a altor tipuri de produse care au legatura cu domeniul agricol: seminte, carne, mancare procesata, lactate etc. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un produs pentru a fi certificat organic difera de la o tara la alta, insa exista un set comun de reguli generale in toata lumea:
– Este interzisa, cu mici exceptii, utilizarea substantelor chimice artificiale, cum ar fi fertilizatori, pesticide, aditivi alimentari;
– Este interzisa utilizarea organismelor modificate genetic;
– Este interzisa utilizarea iradierilor;
– Pamantul utilizat trebuie sa fie ferit de substante chimice timp de mai multi ani inainte de a incepe productia organica;
– Producatorii certificati trebuie sa tina o evidenta scrisa a operatiunilor de zi cu zi;
– Oricand pot avea loc inspectii neanuntate ale organismelor de certificare sau ale autoritatilor.

Din perspectiva comerciala, certificarea organica poate fi acordata si de organisme de certificate private, care nu se supun niciunui control al autoritatilor statului si nici nu trebuie sa fie acreditate in vreun fel.

Ce produse se pot certifica organic?
Din punct de vedere legal, se pot certifica doar produsele agricole sau alte tipuri de produse care au legatura cu domeniul agricol: seminte, carne, mancare procesata, lactate etc. Din punct de vedere comercial, exista certificari ale unor organism private si pentru alte produse decat cele alimentare, cum ar fi cosmeticele organice, restaurantele, firmele de catering sau textilele.

Cosmeticele organice nu se certifica legal?
In ceea ce priveste cosmeticele, certificarea organica are doua componente:
1. Ingredientele sale provenite din exploatari agricole – acestea pot fi certificate legal;
2. Certificarea produsului din partea unui organism independent. Exista mai multe astfel de organisme in lume si in Uniunea Europeana. Detalii gasiti in sectiunea dedicata de mai jos.

Cum pot fi certificate cosmeticele organice?
Spre deosebire de produsele agricole, in cazul cosmeticelor nu exista reglementari legale privind certificarea lor. Din punct de vedere legal nu a fost stabilit nici un standard pe care cosmeticele trebuie sa il indeplineasca. Totul este la nivel privat.

Daca un produs se numeste organic, inseamna ca sigur este asa?
Doar in ceea ce priveste agricultura ecologica exista obligativitatea legala de a declara organice doar produsele certificate, la cosmetice nu, pentru ca certificarea nu este impusa de lege.

Care este diferenta intre organic, bio, eco si ecologic?
Niciuna. Termenul „organic” se utilizeaza in spatiul anglo-saxon (vorbitori de engleza): organic food, organic milk, organic expo etc. Termenul „bio” inseamna acelasi lucru, fiind folosit in special in spatiul franco-german: agriculture biologique. Si „eco” inseamna acelasi lucru. In Romania, pe sigla de certificare scrie Agricultura Ecologica.

 

Care este diferenta intre organic/bio, pe de-o parte si natural?
Din punct de vedere legal, „natural” nu inseamna nimic, este doar o denumire de marketing. Orice poate fi natural, fara constrangeri legale. Din punct de vedere al certificarilor private, „natural” se foloseste pentru unele cosmetice, care nu indeplinesc toate conditiile pentru a fi organice, este o stare de mijloc, intre cosmetice obisnuite si cosmetice organice.

 

Alimentele si produsele agricole ecologice

Ce inseamna mancare organica sau produse agricole ecologice?
Produsele agricole bio sunt realizate respectand standardele organice/bio/ecologice nationale sau europene.

Ce produse agricole si ce tipuri de mancare pot fi certificate organic?
Urmatoarele tipuri de produse pot fi certificate bio: legume, fructe, carne, lactate, mancare bebe, vinuri, bere, iaurt, prajituri, produse de patiserie, cereale, paine, biscuiti, mezeluri, sucuri, fructe conservate, ceai sau cafea.
In producerea lor este interzisa utilizarea substantelor chimice artificiale, a fertilizatorilor, pesticidelor, a aditivilor alimentari, a organismelor modificate genetic, a radiatilor cu raze X.
Pentru a fi comercializate ca produse ecologice, acestea trebuie certificate.

Cine produce mancare ecologica?
Oricine vrea acest lucru si obtine certificarea, inclusiv mici fermieri sau mari exploatatii agricole care vand in hyper-market-uri.

Care sunt reglementarile din Romania in ceea ce priveste certificarea produselor alimentare?
Se aplica aceleasi reglementari legale ca in Uniunea Europeana.

Cine controleaza procesul de certificare a producatorilor agricoli ecologici?
In Romania, procesul de certificare este supravegheat de autoritatile statului, prin intermediul Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

De ce este nevoie de certificare organica la mancarea bio?
Certificarea organica are rolul de a-i proteja pe consumatori, de a-i ajuta sa diferentieze usor produsele organice adevarate fata de cele care ar putea doar sa ii pacaleasca pe oameni.

Cine stabileste standardele de certificare organica pentru mancare si produse agricole?
In Uniunea Europeana, standardele produselor agricole bio sunt stabilite prin lege si este interzisa utilizarea abuziva a cuvintelor: „organic”, „bio” sau „ecologic”. Pentru produsele certificate bio au fost stabilite sigle distincte, usor de recunoscut de catre consumatori. Printre aceste sigle nationale se numara:

Exista si o sigla a Uniunii Europene pentru produsele agricole sau a altor tipuri de produse care au legatura cu domeniul agricol?
Da, a fost lansata si este obligatorie din iulie 2010. Deocamdata este utilizata impreuna cu cea a statelor nationale, intr-o perioada de tranzitie. Va inlocui siglele vechi complet din 2012.

Ce legi privind produsele bio exista in Romania?
Legislatia nationala in ceea ce priveste produsele agricole organice este disponibila pe website-ul Ministerului Agriculturii.

Ce rol au organismele de certificare a produselor agricole si a mancarii?
Organismele de certificare trebuie sa se asigure ca producatorii respecta regulile impuse privind certificarea. Unele dintre aceste organizatii, cum ar fi Soil Association au reglementari mai stricte chiar decat cele ale guvernului.

Cine certifica in mod concret produsele agricole si mancarea bio in Uniunea Europeana?
La nivelul fiecarei tari exista organisme de certificare, controlate de o autoritate guvernamentala (departamente din Ministerul Agriculturii, Agentii etc.). Aceste organisme au o traditie indelungata, de peste 50 de ani in Marea Britanie sau de peste 25 de ani in Franta. Printre aceste organizatii de certificare ecologica se numara:
– Soil Association si Organic Farmers and Growers – in Marea Britanie
– Agrocert, Ecocert, Qualite France – in Franta
– Biokreis, Bioland, Biopark, Ecoland – in Germania

Cine certifica produsele agricole si mancarea bio in Romania?
Lista organismelor de inspectie si certificare aprobate de Ministerul Agriculturii pentru efectuarea inspectiei si certificarii produselor agroalimentare ecologice pe teritoriul Romaniei este disponibila aici:.

Actualul sistem de certificare a produselor agricole ecologice este unanim apreciat in Europa?
Acest sistem de certificare este criticat chiar de unii dintre aparatorii produselor bio cu urmatoarele motive: certificarea este prea scumpa pentru puterea financiara a producatorilor mici, care ar putea fi exclusi de pe piata.

Exista produse organice necertificate?
Da, exista, dar legal nu pot fi numite asa. Este vorba de micii fermierii care produc natural, fara chimicale, dar care nu si-au certificat produsele. Sa cumperi de la acesti producatori este o decizie de incredere, daca ii cunosti si stii ca produc in conditii bune, atunci este in regula. Doar ca aceste produse nu pot fi comercializate cu denumirea „organic”, „bio” sau „ecologic”. Pentru unii producatori, certificarea inseamna doar birocratie, acte si cheltuieli.

Ce produse nu pot fi utilizate in fabricarea mancarii organice?
Pesticide, fertilizatori, hormoni de crestere, aditivi sau organisme modificate genetic.

Ce pozitie are Uniunea Europeana fata de agricultura ecologica?
In Uniunea Europeana, agricultura biologica este considerata un domeniu prioritar si incurajata logistic si financiar. Sloganul operational este „Agricultura ecologica. Buna pentru natura, buna pentru tine”, exista si un logo foarte clar si un website dedicat.

La baza sprijinului pentru agricultura ecologica stau urmatoarele principii: protectia resurselor naturale, biodiversitate, protectia animalelor, dezvoltarea comunitatilor locale, calitatea alimentelor. Valorile definitorii ale Uniunii Europene in ceea ce priveste agricultura organica sunt: utilizarea resurselor regenerabile, sanatatea animalelor, utilizarea metodelor naturale ale mediului pentru combaterea daunatorilor si a bolilor, utilizarea restrictiva a pesticidelor chimice de sinteza, a ingrasamintelor chimice, si deloc a hormonilor de crestere, a antibioticelor si a modificarilor genetice.

Mancarea organica procesata poate fi certificata bio?
Da, cu conditia ca ingredientele din care este facuta sa fie organice. Nu este nevoie ca 100% din ingrediente sa fie organice, ci un anumit procent care variaza de la tara la tara.

Cum se poate certifica un producator agricol bio?
In primul rand, producatorul trebuie sa se inregistreze la un organism sau autoritate de certificare. Intra apoi intr-o perioada de conversie de minimum doi ani, inainte sa inceapa productia de recolte agricole eco. Producatorul trebuie apoi sa respecte standardele de mediu in continuare si sa accepte controale periodice. Pentru a face acest lucru, producatorii pot beneficia de sprijin financiar de la Uniunea Europeana.

Cum interpretam codul de certificare trecut pe produsele agricole organice?
De fiecare data cand este utilizata pe un produs, sigla ecologica a UE este insoțita de numarul de cod al organismului sau al autoritații de control de care depinde operatorul care a efectuat cea mai recenta operație de producție sau de preparare.
Formatul general al numarului de cod este AB-CDE-999, unde AB este codul ISO al țarii in care se efectueaza controlul, CDE este un termen care face legatura cu producția ecologica, precum „bio” sau org” sau „eco”, iar 999 este un numar de referința.
Statele membre atribuie un numar de cod fiecarui organism si fiecarei autoritați de control al produselor ecologice, care au primit aprobarea de a-si desfasura activitatea pe teritoriul lor. Acest numar de cod ar trebui sa se regaseasca pe fiecare eticheta a unui produs ecologic. Codul este un semn ca produsul pe care il cumparati a fost inspectat de organismul sau autoritatea de control, care garanteaza ca a fost produs sau procesat in concordanta cu cerintele Regulamentului UE privind productia ecologica.

In ceea ce priveste produsele importate, menționarea numarului de cod al organismului sau al autoritații de control este obligatorie numai daca este utilizata sigla ecologica a UE. Comisia Europeana este responsabila de atribuirea numerelor de cod organismelor si autoritaților de control care efectueaza inspecții in afara UE.

Cosmeticele organice si cosmeticele naturale

Cine certifica cosmeticele organice?
Cosmeticele organice sunt certificate de catre organisme private. Pe raspunderea lor, aceste organisme verifica procesele de aprovizionare, productie si transport ale cosmeticelor si emit certificatul organic sau natural in cazul in care sunt indeplinite standardele necesare. In acest moment, la nivel european, o parte din organismele de certificare au definit un standard minim comun, numit COSMOS.

Cum „citim” certificarea unui produs cosmetic organic?
In lipsa reglementarilor legale, sunt organisme private care certifica aceste produse si pe cosmetice este trecut numele acelui organism. Cea mai importanta resursa a acestor organisme este reputatia lor, care se castiga greu. Asa ca nu isi permit sa nu fie stricti si corecti. Fiecare organism in parte si-a definit propriul standard de reguli.

Cum recunoastem un produs cosmetic organic sau natural certificat?
Pe ambalajul unui produs organic certificat apare sigla organismului care a efectuat certificarea. Iata siglele celor mai importante sase institutii de certificare din Europa, precum si principalele lor criterii urmarite:

Certificarea „Certified Natural Cosmetics” de la BDIH Germania se acorda cosmeticelor compuse din urmatoarele substante:
– ingrediente obtinute din plante – culturi ecologice;
– ingrediente obtinute din minerale;
– o parte din ingrediente pot fi obtinute prin procese chimice, insa lista acestora este strict controlata;
– substantele sintetice sunt interzise;
– sunt permisi conservanti, dar sunt strict marcati pe ambalaj;
– sunt interzise organismele iradiate.

Certificarea de la Soil Association Marea Britanie poate fi de mai multe tipuri:
– daca peste 95% din ingredientele produsului cosmetic sunt certificate organic, atunci produsul respectiv poate utiliza sigla Soil Association si poate introduce cuvantul „organic” in denumires
– daca 100% din ingredientele produsului cosmetic sunt certificate organic, atunci produsul respectiv poate utiliza sigla Soil Association si poate introduce cuvantul „100% organic” in denumires
– daca peste 70% din ingredientele produsului cosmetic sunt certificate organic, atunci produsul respectiv poate utiliza sigla Soil Association si poate introduce expresia „realizat cu ingrediente organice” in denumire.

Certificarea de la Ecocert – Franta se acorda cosmeticelor care indeplinesc urmatoarele conditii:
– peste 95% din ingredientele produsului sa fie certificate organic;
– peste 10% din produs, calculat din punctul de vedere al greutatii, sa fie organic;
– este permis ca pana la 5% din produs sa fie sintetic.

 

Certificarea de la Cosmebio – Franta se acorda cosmeticelor care indeplinesc urmatoarele conditii:
– peste 95% din ingredientele produsului sa fie certificate organic;
– peste 10% din produs, calculat din punctul de vedere al greutatii, sa fie organic;
– este permis ca pana la 5% din produs sa fie sintetic.

 

Certificarea de la Biogarantie – Belgia se acorda cosmeticelor care indeplinesc urmatoarele conditii:
– peste 95% din ingredientele produsului sa fie certificate organic;
– peste 10% din produs, calculat din punctul de vedere al greutatii, sa fie organic;
– este permis ca pana la 5% din produs sa fie sintetic.

 

Certificarea de la AIAB-ICEA – Italia  se acorda cosmeticelor produse din ingrediente aflate pe lista lor. In cazul acestei certificari nu exista un procent minim de ingrediente organice, dar trebuie respectata intocmai lista de ingrediente permise.

Alte certificari existente: NaTrue, Bioforum.

Ce sunt cosmeticele naturale?
La fel ca in cazul termenului „organic”, nici termenul „natural” trecut in denumirea unui produs cosmetic nu are nicio valoare legala. Poate fi utilizat fara nicio constrangere legala si nu garanteaza nimic. Doar certificarea unui organism de certificare este importanta.

Exista o certificare „buna” de produse organice, valabila la nivel european?
Valoarea unei certificari este data doar de reputatia organismului de certificare. Sase dintre cele mai cunoscute organisme de certificare din Germania, Belgia, Franta, Italia si Marea Britanie au lansat in anul 2010 un standard comun de certificare, numit COSMOS (Cosmetics organic and natural standard).

Care este scopul standardului COSMOS?
Sa impuna un standard minim si o definitie comuna pentru cosmeticele organice si naturale. Principiile lor sunt urmatoarele:
– promovarea utilizarii produselor din agricultura organica;
– respectarea biodiversitatii;
– utilizarea responsabila a resurselor naturale;
– utilizarea unor metode de productie curate si sigure, ce respecta sanatatea umana;
– dezvoltarea conceptului „Chimie verde” – Green Chemistry.

Care sunt ingredientele cosmeticelor acceptate de standardul COSMOS?
1. apa
2. ingrediente minerale prelucrate fizic, nu chimic
3. ingrediente din agricultura ecologica
4. ingrediente prelucrate chimic, obtinute din agricultura ecologica
5. alte ingrediente

Ce operatiuni privind cosmeticele organice vizeaza standardul european de certificare COSMOS?
Standardul de certificare COSMOS acopera urmatoarele procese din lantul de productie si distributie:
– originea ingredientelor;
– compozitia produselor;
– depozitarea, productia si impachetarea;
– problemele de mediu;
– etichetarea;
– promovarea.

Ce substante sunt considerate „contaminate” in standardul COSMOS?
Metale grele, hidrocarburi aromatice, pesticide, dioxini, Polychlorinated Biphenyl, substante radioactive, organisme modificate genetic, micotoxine, rezidiuri medicale, nitrati, nitrosamine.

Ce substante si procese nu pot fi utilizate in cosmeticele certificate COSMOS?
Nanomateriale, organisme modificate genetic, iradieri si testarea pe animale.

Ce fel de certificari pot exista in cadrul standardului european COSMOS?
– Pentru a putea utiliza certificarea Organic si pentru a scrie in denumire „produs organic”, cosmeticele trebuie sa aiba cel putin 95% ingrediente organice, iar 20% din produsul rezultat sa fie organic.
– Pentru a putea utiliza certificarea Natural si pentru a scrie in denumire „produs ce contine ingrediente organice”, cosmeticele pot avea sub  95% ingrediente organice.

Mineralele din produsele cosmetice pot fi considerate ingrediente organice?
Niciodata. Mineralele sunt produse anorganice si nu pot fi certificate drept produse bio. Poate exista un produs cosmetic realizat si din minerale, dar acesta nu poate fi organic 100%.

Exista vreo autoritate guvernamentala care sa supravegheze procesul de certificare a cosmeticelor?
Nu, doar organisme private.

De ce este nevoie de certificare organica la cosmetice?
Certificarea organica are rolul de a-i proteja pe consumatori, de a-i ajuta sa diferentieze usor produsele organice adevarate fata de cele care ar putea doar sa ii pacaleasca pe oameni. Problema este ca nu exista parghii legale pentru a face acest lucru.

Studiu de caz: cum se certifica un produs cosmetic organic in Australia
– Pentru a putea utiliza certificarea Australian Certified Organic si pentru a scrie in denumire produs organic, cosmeticele trebuie sa aiba cel putin 95% ingrediente organice, iar restul de 5% sa fie naturale, certificate si ele.
– Pentru a folosi logo-ul de baza al Australian Certified Organic si pentru a scrie pe ambalaj „realizat cu x% produse organice”, cosmeticele bio trebuie sa aiba minimum 70% ingrediente organice;

Cine poate utiliza cuvantul „organic” pe cosmetice?
Nu exista institutie care sa interzica utilizarea cuvantului „organic” pe produsele cosmetice. In cazul in care de pe ambalaj lipseste certificarea, simplul cuvant „organic” nu inseamna nimic si poate pacali doar o mica parte din consumatori. Pe etichetele de cosmetice, denumirile „organic”, „natural” sau „herbal” nu au definitie legala.

Surse si resurse bio

Surse pentru articol:
Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – http://www.madr.ro/
Website-ul Comisiei Europene dedicat Agriculturii Ecologice – http://ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro
Organismul de Certifcare BDIH (GE) –  http://www.bdih.de/
Organismul de Certifcare Soil Association (EN) – http://www.soilassociation.org/
Organismul de Certifcare Ecocert (FR) – http://www.ecocert.com/
Organismul de Certifcare Cosmebio (FR) – http://www.cosmebio.org/
Organismul de Certifcare Biogarantie (FR) – http://www.bioforum.be/
Organismul de Certifcare AIAB-ICEA (IT) – http://www.icea.info/
Website-ul creat de organismele de certificare din UE pentru implementarea unui standard comun (EN) – http://www.cosmos-standard.org/
Organic Monitor (EN) – http://www.organicmonitor.com/
Organismul de certificare din Australia (EN) – http://www.australianorganic.com.au/
My Organic Story (EN) – http://organicstory.wordpress.com/
The Hypocrisy of Organic Farmers (EN) – http://www.agbioworld.org/biotech-info/articles/biotech-art/hypocrisy.html

Resurse suplimentare:
Bio@gro, informare despre argicultura ecologica – http://www.bioagro.ro/
Natura Si, lant de magazine italienesc cu produse eco (IT) – http://www.naturasi.eu/
Organic Farma Zdrowia, lant de magazine polonez cu produse eco (PL) – http://www.organicmarket.pl/
Planet Organic, lant de magazine englezesc cu produse eco (EN) – http://www.planetorganic.com/
Articole interesante despre produsele organice: http://organicinromania.blogspot.com/search/label/Despre%20organic%20in%20general

Posted on Lasă un comentariu

Cultura plantelor medicinale, o afacere ecologica

cultura plantelor medicinale, o afacere ecologica

Cultura plantelor medicinale, o afacere ecologica – un articol publicat in Agro BUSINESS de Loredana Larissa SOFRON

De cele mai multe ori, când spunem plante medicinale ne gândim automat la ceaiuri şi avem tendinţa de a crede că nu pot fi altfel decât sănătoase pentru că provin din natură şi nu ne mai întrebăm dacă plantele folosite în prepararea lor provin din zone nepoluatecultura plantelor medicinale, o afacere ecologica sau dacă au fost uscate şi manipulate corespunzător, păstrându-se substanţele bioactive. Şi asta pentru că trăim într-o societate consumeristă în care calitatea stă de cele multe ori în umbra cantităţii, însă nu acelaşi raport se reflectă şi în cazul celor care cultivă plante medicinale în sistem ecologic.

Primul poligon de agricultură ecologică

Un bun exemplu despre ceea ce înseamnă activitatea în domeniul plantelor medicinale este Iuliana Barbu, o băcăuancă inginer agronom pasionată de natură şi beneficiile plantelor pentru sănătate.

Din dorinţa de a le oferi semenilor o alternativă viabilă în tratarea afecţiunilor, îşi începe activitatea în anii 2000, atunci când avea deja o vastă experienţă în domeniul agricol.

„Am pornit pe acest drum din pasiune. Am absolvit Facultatea de Horticultură la Cluj-Napoca, apoi am activat în acest domeniu în sistem IAS, iar următorul pas a fost accederea în consultanţa agricolă. Apoi am demarat propria afacere gândindu-mă că acest domeniu nu era acoperit suficient în 2001. De exemplu, în judeţul nostru era un singur plafar şi mă gândeam că oamenii care vor să se trateze natural sunt văduviţi de o alternativă viabilă de produse, dar mai ales de informaţie“, îşi aminteşte dr. ing. Iuliana Barbu.

Pasiune şi investiţie

Convinsă de faptul că această ramură a agriculturii nu este una uşoară şi că plantele medicinale reprezintă un domeniu vast, dar mai cu seamă interesant şi care are nevoie de pasiune pentru a putea fi dezvoltat, Iuliana începe să studieze mai în detaliu. Se înscrie într-un program doctoral, iar cu sprijinul specialiştilor de la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Bacău şi-a înfiinţat propriile culturi de plante medicinale. „Am început activitatea pe o suprafaţă mică, unde făceam cercetarea pentru doctorat cultivând 7 plante biblice care au şi efect de condiment: cimbru, cimbrişor, busuioc, mentă, melisă, salvie şi isop. Nu e bine să începi pe suprafeţe mari pentru că poţi claca deoarece nu poţi stăpâni tehnologiile. Apoi m-am certificat în acest sistem şi demersul nu a fost unul uşor, de aceea recomand tuturor celor care vor să se apuce de agricultura ecologică să se gândească că au nevoie de pasiune, dar şi de bani pentru că o certificare costă, iar firmele de certificare impun condiţii stricte“, susţine Barbu.

Pernuţe din plante medicinale

Acesta a fost doar începutul pentru că astăzi Farmacia Naturii, firma pe care o administrează, pune la dispoziţie o gamă variată de produse, nu doar ceaiuri. Fermierul Iuliana Barbu de azi cultivă plantele medicinale într-o zonă nepoluată la 40 km de Bacău – Pânceşti, Petreşti, Soci – o zonă, după cum susţine, propice dezvoltării plantelor medicinale pentru că nu este suficientă pasiunea pentru a reuşi în acest domeniu, ci contează şi locul în care alegi să plantezi.

„După ce am început să procesăm ceaiurile, a crescut şi cererea pentru că este suficient ca o dată să bei un ceai bio şi apoi îl vei alege doar pe acesta. Astfel a fost nevoie să diversificăm culturile, să introducem în cultură din flora spontană diverse specii, unele care tind să fie pe cale de dispariţie din cauza recoltării necontrolate. Produsul finit provine din cultură ecologică, iar prelucrarea şi ambalarea se fac prin muncă manuală tocmai pentru a nu afecta plantele“, punctează aceasta.

Chiar dacă suprafeţele pe care Iuliana Barbu cultivă plantele nu sunt unele impresionante, diversitatea nu lipseşte: ceaiuri ecologice, condimente, extracte din plante, tratamente naturiste, suplimente nutritive, dar mai ales pernuţele terapeutice cu plante Bio brevetate în anul 2004 sunt produsele cele mai căutate de către iubitorii produselor naturiste.

Odată brevetate, pernuţele cu plante au fost concepute pentru ameliorarea diverselor stări sau afecţiuni: anxietate, depresie, răceală, alergie sau pentru crearea unei atmosfere naturale în spaţiul locuibil. „Sunt un produs care lucrează pe principiul aromoterapiei şi se adresează celor care vor să facă prevenție. Ce sunt ele de fapt? Sunt amestecuri de plante, amestecuri puse în burduf care emană uleiuri volatile – adică hormonii plantelor – și prin receptorii mirosului ajung în corpul nostru unde fac minuni – penetrează virușii, bacteriile – este suficient să o punem în pat pentru a crea un mediu aseptic atât în exteriorul, cât și in interiorul corpului“, detaliază cu convingere Iuliana Barbu.

Sfaturi pentru începători

Despre cât de pasionată este de domeniul în care activează ne-am dat seama încă de când ne-a vorbit despre începutul său în ale plantelor medicinale. Vorbeşte cu mândrie despre produsele pe care le oferă semenilor, dar trage şi semnale de alarmă pentru cei care vor să activeze în acest domeniu. „Cine crede că poate cultiva plante medicinale doar pentru a face afaceri trebuie să ştie că nu va funcţiona. Pentru că ţine de sănătatea omului, cultura plantelor medicinale devine un domeniu sensibil şi nu poţi să îl abordezi decât dacă ai pasiune. Activitatea de fermier în agricultura ecologică este mai dificilă faţă de activitatea unui fermier obişnuit, dar nu este imposibilă. Sunt tot mai mulţi agricultori pe arealul unde lucrăm care ne cer sfatul, este un început şi am vrea ca tot mai mulți tineri să vină către sectorul de plante medicinale“, concluzionează Iuliana Barbu.

Produsele ecologice alimentare sunt compuse din ingrediente provenite din agricultură ecologică şi presupun:

– eliminarea oricărei tehnologii poluante într-o zonă nepoluată;

– utilizarea de soiuri şi specii cu rezistenţă sporită la condiţiile de mediu;

– ameliorarea şi menţinerea fertilităţii naturale a solului;

– utilizarea de fertilizatori şi amelioratori ai solului, pesticide, materii prime pentru prepararea furajelor, ingrediente pentru prepararea alimentelor permise în agricultura ecologică (fără îngrăşăminte şi pesticide chimice);

– absenţa organismelor modificate genetic (GMO) şi a iradierii plantelor;

– nu conţine aditivi chimici de sinteză (E-uri).

Loredana Larissa SOFRON

[prima_products_in_tag title=”Folositi remediile Naturii si cumparati produse ecologice:” tag=”aromaterapia” numbers=”40″ columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

Posted on Lasă un comentariu

Doctorul de pomi: curse si momeli

Doctorul de pomi: curse si momeli

Gândacul de mai, cine n-a auzit de el! Sau, mai bine spus, cui nu i-a dat bătăi de cap acest zgomotos si lacom vizitator nocturn al livezilor. Pentru a lupta împotriva lui exista câteva variante. gandacul de maiAcum, fireşte, fiecăruia cum ii vine la indemna. Uitaţi ce am găsit eu cotrobăind printr-o veche colecţie de reviste dedicate grădinii:

1. Cel mai simplu remediu este acela prin care afânam cu sârg de jur-împrejurul pomilor / arbuştilor fructiferi. In cazul acesta, pentru ca NU săpam la adâncime, nici n-ar fi nevoie, putem culege larvele albicioase si grăsane, dar si gândacii maronii, ca pe cartofii noi.

2. Mult mai folositor, este sa semănam trifoi alb in jurul pomilor, sau prin preajma lor. Se spune ca 100 gr de sămânţă sunt suficiente pentru un pom/arbust.

3. Este cunoscut faptul ca acest gândac este un bandit nocturn. Activitatea sa începe la lăsarea serii. Aşa ca ii vom pregăti una sau mai multe curse :

– in preajma pomilor/arbuştilor, din loc in loc, daca livada este mare, montăm surse de lumină (becuri de 40 w sau făclii). Sub acestea, cate un recipient cu apa sărata, in care am picurat nişte gaz lampant (cam 10 picături). “Cărăbuşii” vor dănţui ce vor dănţui pe lângă sursa de lumina si vor cădea, răpuşi de osteneală, in recipientul cu lichid. Apoi nu ne rămâne decât să-i culegem si să-i distrugem.

– bunicii noştri întindeau cearceafuri albe, in spatele cărora montau surse de lumina. Pe suprafaţa luminata, se strâng mai ales gândacii masculi. Se culeg, şi se distrug. Fără ei femelele nu mai au cum depune ouăle.

– o alta capcana, de asta data întinsa gândacilor femele, este aceea de a plasa din loc in loc grămezi de bălegar sau de compost. Femelele se vor grăbi sa depună ouăle in aceste grămezi. Ce ne rămâne noua de făcut este ca toamna, sa împrăştiem stratul organic si sa culegem larvele dolofane cu care vom hrăni pasările cerului sau pe cele din ograda. Unde mai pui ca putem împuşca doi iepuri, pardon, dăunători, dintr-un foc, pentru că si coropişniţelor le place mult sa se cuibărească in astfel de grămezi.

Dar cel mai potrivit lucru este acela de a îmbia pe prietenii-sanitari înaripaţi in livezile si grădinile noastre, construindu-le căsuţe de tot felul.

In cazul momelilor, eficienţa folosirii lor este in strânsa legătura cu reţeta si momentul alese.

Astfel, când vorbim despre fluturele merilor (sămânţoaselor), femela, care apare cam pe la începutul verii, va trebui sa ştim ca ea alege noaptea ca moment prielnic de acţiune. Aşadar, ne vom înarma cu cutii si recipiente umplute cu licori fermentate, plăcut aromitoare si tare ademenitoare, pe care le vom atârna de crengile pomilor sau le vom instala pe la poalele arbuştilor fructiferi. Recipientele se instalează DOAR pe timpul nopţii. In zori de zi le vom îndepărta, ca in ele sa nu cada insectele binefăcătoare. Apoi, pana seara, le punem intr-un loc răcoros. Recipientele pot fi doze de la bere, găletuşe de la diverse produse alimentare, cărora le confecţionăm un mâner, in caz ca nu sunt dotate cu aşa ceva. Apoi, turnam in ele, cam pe trei sferturi, licoarea pregătită in acest scop. Dintre reţetele foarte eficiente vă amintesc câteva pe care, cu succes, le folosesc si eu si prietenii mei.

Reţeta 1- împotriva fluturelui mărului (pe numele lui de scena Carpocapsa / Laspeyresia pomella), viermele care este răspunzător de sfredelirea ramurilor, lăstarilor pomilor si arbuştilor fructiferi.

Pregătim din 500 gr de căzătura de mere (mere căzute, stricate, lovite) sau din dulceaţa veche de mere, acrită sau mucegăită si 2 l de apă un fel de fiertură (30 minute) in care, după răcire, adăugam 0,5 l zer, 250 ml oţet de mere(sau borş), 20 gr de drojdie de bere si 200 gr zahar. Toate acestea se pun la dospit, la loc călduţ. In momentul in care s-a pornit fermentaţia, minunea este gata de atac. O porţionam in mai multe recipiente, pe care le agăţam din loc in loc.

Pentru peri, pruni, gutui, caişi, etc., “braga” se pregăteşte la fel, cu singura deosebire ca locul merelor va fi luat de fructul pomului/arbustului in cauza.

O alta procedura simpla: culegem fructele stricate, care, oricum trebuie îndepărtate de la pomul/arbustul fructifer in cauza, si facem grămezi din loc in loc, departe de pomii din care provin (in felul acesta, putem face o adunătură de prune sub mar, de mere sub cais, etc., aţi înţeles mesajul cifrat, sunt sigură). Bâzdâganiile se vor repezi la mormanul cu interes culinar lăsând in pace fructele curate. Cel ce mi-a destăinuit această şmecherie, m-a asigurat că în 3, maximum 4 sezoane scăpam de liota hămesită. Aşa o fi, au ba, vă voi spune peste vreo un an-doi.

Momeala universala, potrivită pentru majoritatea lepidopterelor nocturne, este folosită doar, fireşte, după ce s-a inserat, pentru că ar fi păcat să se prindă în capcană populaţia cumsecade a gângăniilor.

Braga asemănătoare cu cea deja descrisa mai sus, dar, cu o mică diferenţă: într-un borcan de 3-5l se pun 200-300 pâine de secară, 3-5 linguriţe de zahăr+20 gr, drojdie de bere, apă călduţă. Se lasă la dospit 1-2 zile, se strecoară, iar ce rămâne se refoloseşte pentru o altă serie. In locul zahărului se poate folosi melasă sau glucoză alimentară (0,5l la 1,5 l apa+3gr drojdie de bere.)

Dar cea mai bună momeală rămâne mierea fermentată: 0,5l bere + 1-2 linguri miere, puse la loc călduţ, lăsate la fermentat două-trei zile si momeala-i gata!

Şi, pentru că, trebuie să recunosc, sunt cazuri în care nu putem renunţa la zeama bordeleză, am să vă spun secretul preparării corecte (mă adresez celor afoni, ca şi mine, fireşte) a acestei arhicunoscute soluţii, pe care mi-a destăinuit-o un bătrân înţelept şi priceput într-ale pomăriei.

Îmi spuse cam aşa: „Domniţă, pui mata 100 gr de sulfat de cupru (piatră vânătă) şi puţină apă, într-un borcan, ca să se dizolve. Apoi borcanul se umple pana la buză. Separat, într-alt vas, dar nu din metal!, stingi cu 5 l de apă cam 100-150 gr de var. Laptele de var, îl strecori cu mare grijă să nu rămână resturi solide, că alea ard. Apoi, amestecând, cu multă băgare de seamă, torni soluţia de piatră vânătă in laptele de var. NU INVERS!!!!

Soluţia corect preparată trebuie să aibă o culoare azurie, ca albastrul de Voroneţ, şi să n-aibă solzi.

Reacţia musai să fie neutră (nici acidă dar nici alcalină). Pentru asta, iei mata o plăcuţă de metal şi o bagi în soluţie. Dacă plăcuţa iese curată, e bine. Dacă pe bucata de metal sunt depuneri de cupru, reacţia este acidă, iar dacă bucata de metal devine albastră, înseamnă că soluţia este alcalină. Aşa că, faci bine să pui exact cantităţile pe care ţi le-am zis.

Dar, cel mai sănătos, să ştii de la mine, îmi spuse bătrânul, este să încorporezi la rădăcina măriilor lor, că-s pomi sau tufe, an de an, cenuşă de tulpini de floarea soarelui. Sau de lemn, daca n-ai. Cenuşa asta, pentru că este plină de potasiu, iar potasiul, în cantitate însemnată (mai ales cea din tulpini de floarea soarelui) hrăneşte pe măriile lor (doamne ce-mi palce cum li se adresează!), dar este mortală pentru dăunători de tot felul. Pe lângă toate astea, le dă putere, le creşte imunitatea, şi atunci, dăunătorii nu mai au la ce poposi, pentru că, gângăniile astea rele nu vin la pomu’ sănătos. Şi să-ţi mai zic ceva de ce trebuie să ţii seamă. Când stropeşti, chiar şi cu soluţii din plante, nu uita să-ţi protejezi ochii, faţa, mâinile. Pentru că, îmi răspunse el la mirarea şi nedumerirea din ochi, şi plantele, la rândul lor, conţin substanţe mai mult sau mai puţin toxice. Gândeşte-te la toxicitatea aconitului, crizantemelor, beladonei, degeţelului, daturei.

Deci, mare atenţie când sunt preparate, pentru că, unii pot fi alergici la anumite părţi ale plantei / plantelor, care intră în componenţa soluţiilor respective. Este bine să se poarte mănuşi şi ochelari de protecţie. Şi nu uita, domniţă, tratamentele se fac, cel mai bine, pe inserat sau pe zi noroasă, dar fără ploaie şi vânt. Ca aderenţa să fie cât mai sigură, adăugăm săpun sau amidon, iar ultima stropire se va face neapărat cu cel puţin 2 săptămâni înainte de a culege recolta.”

În puţine cuvinte, acest bătrân priceput, practic, a extras esenţa înţelepciunii veacurilor de trudă.
Cred eu, că, anume cu asta ar fi trebuit sa încep toata expunerea de aici.
Şi acum, la treabă, ce staţi?!

Sursa: hobbygradina.ro

Posted on Lasă un comentariu

Urzica poate fi folosita ca ingrasamant dar si ca insecticid

urzica

De ce sa mai apelati la ingrasamantul chimic, care poate produce si efecte negative asupra fructelor, legumelor si florilor dumneavoastra, cand puteti crea propriul ingrasamant natural la fel de eficace, sau puteti folosi gunoiul de grajd care va produce si rezultate sanatoase?urzica

Cine sa stie ca urzicile – pe langa faptul ca sunt alimente sanatoase sau buruieni nedorite, dupa caz – pot fi utile si in gradinarit? Urzicile sunt bogate in minerale, vitamine si proteine.
Trebuie sa aveti grija insa sa nu le folositi ca si ingrasamant in cazul rosiilor sau trandafirilor, ori alte plante sensibile la fier, pentru ca urzicile contin mult fier si le pot dauna acestor plante.

Urzicile pot fi folosite drept ingrasamant natural prin doua metode: una de lunga durata, si una mult mai rapida, insa aproape la fel de eficienta.

Urzica proaspata maruntita sau strivita intr-un recipient trebuie lasata in apa timp de trei saptamani, intr-un loc ferit de razele soarelui, insa aerisit bine, pentru ca poate produce un miros neplacut.
O data la doua zile, urzicile din vas trebuie amestecate pentru a ajuta procesul de fermentare, insa atunci cand nu faceti acest lucru, ele trebuie acoperite bine.
Vasul in care se afla trebuie sa nu fie prea plin pentru ca, in timpul fermentarii, urzicile vor lasa spuma.

Dupa trei saptamani, fermentarea s-a incehiat, iar lichidul rezultat trebuie strecurat si folosit in gradina pentru a uda plantele cultivate.
Lichidul trebuie diluat insa: 1 litru de lichid spre exemplu trebuie amestecat cu 10 litri de apa pentru a fi efectiv.

Daca veti folosi acest lichid concentrat, il veti transforma intr-un pesticid care ucide buruienile.
Urzicile pot deveni ingrasamant natural si mult mai repede, in acest caz ele putand fi si uscate. 30 de grame de urzici uscate trebuie puse intr-un vas cu apa fierbinte si lasate maximum o ora.
Lichidul obtinut se
dilueaza cu o cantitate de apa de zece ori mai mare si se toarna imediat la radacina plantelor pentru a fi eficient.

Acestei metode de a obtine ingrasamant natural bogat in minerale i se pot adauga si alte plante, precum tataneasa si coada calului, care vor oferi si ele un plus de nutrienti plantelor pe care doriti sa le cultivati in mod natural.
De ce sa mai apelati la ingrasamantul chimic, care poate produce si efecte negative asupra fructelor, legumelor si florilor dumneavoastra, cand puteti crea propriul ingrasamant natural la fel de eficace, sau puteti folosi gunoiul de grajd care va produce si rezultate sanatoase?
Plantele uscate, vestejite, cojile de oua, frunzele, rumegusul sau fanul pot deveni ingrasamantul de care aveti nevoie pentru a va pune pe picioare propria „fabricuta” de fructe si legume sanatoase, lipsite de chimicale.

Sursa: dli.ro

Posted on Lasă un comentariu

INSECTE BENEFICE PENTRU GRADINA

INSECTE BENEFICE PENTRU GRADINA

Una din cele mai bune metode de a tine sub control insectele daunatoare pentru plante este sa fim „prieteni” cu inamicii lor naturali. Plantarea in gradina a Aunor speci de flori cu polen si nectar precum si protejarea insectelor sunt unele din principiile de baza ale gradinaritului organic si in acelasi timp un mod de a mari diversitatea ecologica din gradina dvs. Mai jos am adunat informatii referitoare la cele mai des intalnite insecte benefice, precum si cateva sfaturi pentru a le atrage in gradina.

Gargarita
Bine-cunoscuta insecta mica, rotunda, rosie sau portocalie si cu pete negre este numai una din cele mai mult de 400 de specii de coleoptere. Majoritatea gargaritelor adulte, dar si larvele, se hranesc cu afide sau alte insecte asemanatoare musculitelor. Adultii sunt atrasi de florile cu mult polen si nectar, pe care trebuie sa il consume pentru a se reproduce.

Chrysopa
Adultii de culoare verde-pal sau maronii au aripi deosebite, mari, cu vinisoare si se hranesc mai ales cu nectar de flori. Larvele insa sunt pradatori avizi ai afidelor, fluturilor, puricilor de plante, tripsului, oualelor de molii si omizilor mici.

Syrphida
Gaza adulta arata ca o albina mica, pentru ca abdomenul e negru cu dungi galbene; larva se aseamana cu limaxul si are capul ascutit. O caracteristica dupa care este foarte usor de recunoscut este ca ea pluteste in aer deasupra/in jurul plantelor sau florilor, pe care le cauta pentru nectar si polen. Larvele de Syrphida se hranesc cu afide. Odata ajunsa la maturitate, Syrphida ajuta la polenizarea soiurilor de capsuni.

DSCN2494.8001.250a
Aceste insecte coleoptere sunt destul de mari, au picioare lungi si culoare maro sau negru-albastruie; ca sa va dati seama despre care gandaci este vorba, va mai spun ca ei se ascund in timpul zilei sub pietre, lemne sau busteni  si, atunci cand sunt ”deranjati” fug repede in orice directie. Carabidele se hranesc cu limax, melci, omizi si larve de gandaci de
Colorado. Pentru a-i atrage in gradina, plantati un covor verde peren sau asezati pietre sau busteni.

Paianjenul
Toti paienjenii se hranesc cu insecte si din acest punct de vedere sunt ideali pentru a stapani o invazie de daunatori. Paienjenii care se gasesc in gradina nu sunt veninosi si nici nu se ”muta” in casa, asa ca nu trebuie sa ii alungati. Zonele cu flori perene si straturile de mulci (mai ales daca au si paie) ofera un adapost bun si acolo ii veti gasi, cel mai probabil.

Tachinide
Mustele din famia Tachinidae arata la fel ca mustele de casa, insa sunt arme foarte importante in lupta impotriva omizilor, viermelui verde de varza, etc. Sunt atrase de plantele cu polen si nectar.
Tachina fera

Posted on Lasă un comentariu

Lansarea cartii dr.ing.IULIANA BARBU

iulia-barbu-lansare-carte-bacauDna dr. ing. Iuliana Barbu, în calitate de autor, a lansat cartea „SĂNĂTATE ŞI ARGINŢI prin folosirea şi cultivarea a 7 plante binecuvântate” (comanda acum!) în 22 iulie 2011.
„Plantele sunt, ca şi noi, o parte de viaţă, ele ne pot dărui sănătate, bunăstare materială şi spirituală, atunci când dorim. Vă invit să cunoaşteţi 7 plante medicinale ce pot constitui atât o veritabilă TRUSĂ DE PRIM AJUTOR  pentru sănătate, dar şi o sursă de câştig bănesc. Sfaturile privind aplicarea tehnologiilor nepoluante (biologice), pot ajuta mult iubitorii de natură şi pe cei care doresc să înceapă o afacere în domeniul cultivării plantelor medicinale” mărturiseşte autoarea.

        Recenzia cărţii a fost făcută de binecunoscutul dr.farm.Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale precum şi de dr.ing.Stoian Lucian, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România. (citeşte articolul).

Opinii despre carte

Doresc să vă mulţumesc din inimă pentru satisfacţia pe care mi-aţi prilejuit-o prin faptul că am avut ocazia să ţin în mână şi să studiez cartea Domneavoastră: “Sănătate şi arginţi – prin folosirea şi cultivarea a 7 plante binecuvântate”.
Lucrarea este scrisă cu pasiune, cu mult suflet şi este evident opera unui om implicat efectiv în activităţi legate de plantele aromatice şi medicinale, dar şi preocupat de ecologie şi agricultura ecologică (biologică), de sănătatea fizică şi spirituală a oamenilor.
Este o lucrare amplă, dacă ne gândim la volum – 534 pagini -, la problematica abordată – 7 specii aromatice şi medicinale (pentru fiecare informaţia, foarte bogată, merge de la aspecte cu caracter general – “Denumiri populare”…, la “Tehnologia de cultivare” şi până la “Prelucrarea materiei prime”), şi la prezentarea foarte în detaliu a unor “Sfaturi utile pentru bioagricultori”.
Lucrarea este scrisă cu mult har, nu are ariditatea lucărilor strict ştiinţifice care apar în domeniu. Astfel, devine mai accesibilă persoanelor active în domeniu, dar şi publicului larg, doritor de un mediu mai curat, de o hrană mai curată şi mai apropiată de natură. Cartea este scrisă de un om credincios – aşa cum sunt foarte adesea locuitorii Moldovei, şi are multă poezie. Redarea unor titluri din lucrare, care caracterizează inspirat plantele descrise, ilustrează convingător afirmaţia noastră: Satureja hortensis – “Iarba fericirii”; Thymus vulgaris – “Antibioticul săracului”; Ocimum basilicum – “Regele plantelor”; Salvia officinalis – “Cea care salvează vieţi”; Mentha piperita – “Planta cu o sută de vertuţi”; Melissa officinalis – “Leac pentru memorie şi întinerire”; Hyssopus officinalis – “Iarba sfântă”.
Informaţia ştiinţifică este corectă. Mărturie stau, pe de o parte experienţa proprie a autoarei, bine cunoscută, de altfel, prin implicarea în cultivarea plantelor aromatice şi medicinale şi în mişcarea ecologistă, precum şi sursele bibliografice la care a apelat – nume de referinţă în ştiinţele agricole româneşti, în general, dar cu deosebire în problemele de ecologie, agricultură ecologică (biologică), plante medicinale şi aromatice. În acest sens, ne gândim la personalităţile respective, printre care menţionăm (în ordine alfabetică): M. Alexan, O. Bojor, Evdochia Coiciu, Fl. Crăciun, Viorica Istudor, A. Laza, L.S. Muntean, T. Opriş, I. Puia, G. Racz, V. Soran, R. Stoioanov, B. Stugren, D. Teaci, I. Toncea.
Subliniind încă o dată mulţumirea pe care mi-a produs-o această lucrare de ţinută ştiinţifică şi frumos tipărită,
Doresc să Vă felicit şi să Vă urez mult succes în ceea ce veţi întreprinde în viitor !
Cu deosebit respect,
 Prof. univ. emerit dr. Gheorghe Valentin ROMAN
Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Vice-Preşedinte al Secţiei Cultura plantelor de câmp

„Am primit cu bucurie invitaţia prietenei mele întru ale plantelor şi întru ale vieţii să îi citesc cartea pregătită pentru tipar. O ştiu demult pe Iulia, ca o persoană sensibilă şi dornică să aducă lumina în jurul ei prin tot ceea ce înfăptuieşte. Şi totuşi, nu mă aşteptam ca această carte să fie altceva decât cartea care să mărturisescă despre experienţa în domeniul agriculturii ecologice (sau organice) a unui inginer horticultor. Am descoperit de fapt un crez de viaţă pe care Iulia Barbu l-a descoperit în miracolul plantelor şi pe care îl transmite celor care se vor putea conecta la modelul ei de înţelegere a lumii şi a vieţii.
Sunt cărţi a căror citire însemnă ceva în devenirea noastră şi altele sunt doar …. cărţi din cărţi. Cartea Iuliei se încadrează în cea dintâi categorie şi va bucura pe mulţi. Mai mult decât atât, vom şti acum că plantele ecologice de la “Farmacia Naturii” sunt încărcate de dragostea pentru natură a unor oameni, dezvăluindu-şi astfel potenţialul terapeutic maxim.
Totodată, autoarea ne invită, pe cei mai curajoşi dintre noi să trecem la acţiune: să ne apropiem de Natură, să îi simţim binefacerile şi să cultivăm şi noi la scară mai mică sau mai mare plantele. Am vrut să spun plantele medicinale, dar mi-a rămas în minte o vorbă auzită de curând şi pe care o consider foarte adevărată: potenţialul terapeutic al plantelor este imens, iar atributul de medicinal acordat plantelor devine restrictiv din perspectiva puţinei noastre cunoaşteri. Apropiindu-ne de Natură, cu timpul, alte şi alte plante îşi vor dezvălui calităţile terapeutice. Aşadar, bucuraţi-vă de lectura acestei cărţi, umpleţi-vă de adevărurile ei spirituale şi ştiinţifice şi dăruiţi şi voi mai departe!”
FARMACIST Carmen Ponoran

In toate timpurile, sanatatea a fost cel mai bun dar ce i-a fost dat omului, cea mai mare bogatie, care nu poate fi cumparata cu bani si nici dobandita prin frauda. Cu toate acestea, omul nu se prea gandeste la mentinerea sanatatii sale dacat atunci cand incepe agravarea starii de sanatate, intr-un corp slabit si epuizat de boala. Un vechi proverb arab sublinia ca „omul isi bate joc de doua lucruri, atunci cand le are: tineretea si sanatatea”.
Acesta este un adevar de necontestat pentru ca marea majoritate a oamenilor isi neglijeaza sanatatea, fie din necunoastere, fie din superficialitatea cu care actioneaza in diferite etape ale vietii.
Cunoscutul scriitor si moralist francez LA BROUYERE spunea ca „Nu exista pentru om decat trei evenimente: nasterea, viata si moartea. El nu simte cand se naste; uita sa traiasca si sa-si intretina viata, dar sufera cand trebuie sa moara”.
Omul care se cunoaste pe sine din punct de vedere al starii de sanatate, poate actiona direct pentru a-si intretine armonia in corp si pentru a asigura remediile cele mai eficace impotriva unor boli posibile. Unul dintre aceste remedii il constituie plantele din Natura, la care omul a apelat permanent, cu speranta ca acestea vor putea sa-l scuteasca de suferinte.
Cartea „Sanatate si Arginti prin folosirea si cultivarea a 7 plante binecuvantate” vine in intampinarea omului modern care se pare ca a pierdut legatura cu natura in mijlocul careia a aparut ca specie, care i-a fost hrana si medicament pentru mii de ani. Autoarea prin lucrarea de fata ne indeamna sa restabilim legatura, sa restabilim echilibrul natural al organismului nostru si sa eliminam substantele chimice ingerate odata cu medicamentele.
Lucrarea este structurata in cinci capitole cu numeroase subcapitole aferente fiecarui capitol.
Capitolul 1 – Intregirea omului, autoarea incepe incursiunea in carte prezentand starea de sanatate ca un dar de la Dumnezeu, iar boala ca plata a pacatului, mai bine zis consecinta a pacatului, dand numeroase sfaturi care sa foloseasca cititorilor la imbunatatirea starii de sanatate sau la dobandirea ei.
Capitolul 2 – Plante medicinale – sursa de hrana si sanatate, prezinta informatii si date utile despre importanta plantelor medicinale si a uleiurilor eterice extrase din plante medicinale in alimentatia si terapia umana, plecand de la precizarea ca „Atunci cand Dumnezeu a lasat boala, a lasat si leacul pentru a o vindeca”.
Capitolul 3 – Sanatate si bani prin cultivarea si folosirea a 7 plante medicinale aromatice si condimentare, daruite sa vindece trupul si sufletul, face referire la cunoasterea a 7 specii care poarta denumiri salvatoare si anume: „Iarba fericirii” (Cimbrul – Satureja hortensis L.), „Antibioticul saracului” (cimbrisorul – Tymus vulgaris L.), „Regele planelor” (Busuiocul – Ocimum basilicum L.), „Cea care salveaza viata” (Salvia – Salvia officinalis L.), „Planta cu o suta de virtuti” (Menta – Mentha piperita L.), „Leac pentru memorie si reintinerire” (Melisa – Melisa officinalis L.) si „Iarba sfanta” (Isopul – Hyssopus officinalis L.) prezentand pentru fiecare specie date stiintifice cu privire la particularitatile botanice si biologice, descrierea speciei si soiurilor, a proprietatilor terapeutice si a formelor de utilizare in terapeutica, precum si tehnologiile de cultivare in sistem de agricultura biologica.
Capitolul 4 – Consideratii generale privind agricultura biologica, prezinta importanta, obiectul, caile de realizare a agriculturii biologice ca o alternativa la tehnologiile agricole moderne. O atentie deosebita acorda autoarea in acest capitol descrierii cadrului institutional si actelor normative privind conversia la agricultura biologica si a procedurii de certificare a culturilor biologice, informatii deosebit de utile pentru toti cultivatorii de plante medicinale, aromatice si condimentare.
Capitolul 5 – Sfaturi utile pentru bioagricultori in aplicarea tehnologiilor de cultivare a plantelor medicinale aromatice si condimentare, constituie un adevarat ghid pentru toti iubitorii si cultivatorii de plante in care sunt prezentate informatii stiintifice cu privire la cerintele plantelor fata de factorii de mediu (temperatura, umiditatea, lumina, sol si elemente nutritive) si fata de tehnologiile de cultura biologica.
Autoarea incheie cartea cu un cuvant adresat din inima pentru noi cititorii si ne indeamna sa abandonam plimbarea zilnica a noastra printre zidurile „cetatii”, sa ne intoarcem la natura, la pamantul strabun, la locul copilariei, la lucratul pamantului unde vom gasi libertatea pe care o cautam.
Lucrarea de fata este un indemn la meditatie penru toti cititorii ei, dar si un indrumator util tuturor cultivatorilor si utilizatorilor de plante medicinale aromatice si condimentare, care inmanuncheaza date stiintifice obtinute de autoare in urma cercetarilor proprii, dar si preluate dintr-o vasta bibliografie de specialitate care a stat la baza documentarii.
Admir si respect autoarea pentru pasiunea, efortul, daruirea pe care o manifesta pentru cultivarea plantelor medicinale aromatice si condimentare, pentu dorinta de cunoastere pentru sine si semenii sai si sunt convinsa ca se incadreaza perfect in parerile academicianului Valeriu D. Cotea despre munca, care spunea: „Am avut intotdeauna convingerea pozitiva, normala ca menirea omului este de a construi, de a lasa pe pamant semnele bune ale trecerii sale”.
Cartea de fata este unul din semnele bune ale d-nei dr.ing. Iuliana Barbu. Felicit autoarea, o imbratisez, ii doresc multa sanatate, putere de munca, viata sa-i fie plina de impliniri ca acest moment generat de lansarea cartii.
Cu pretuire
Dr.ing. Elena Trotus
Director al Statiunii de Cercetare – Dezvoltare Agricola Secuieni – Neamt

Alte ecouri publicistice:
“Sanatate si arginti prin folosirea si cultivarea a 7 plante binecuvintate”, o “viziune holistica a ceea ce reprezinta medicina viitorului” (Ziarul de Bacau)
Lansarea cartii “Sanatate si arginti prin folosirea si cultivarea a 7 plante binecuvintate” de catre dr. ing Iulia Barbu, “mama” retelei Farmacia Naturii Bacau, eveniment petrecut vineri 22 iulie a adunat in sala de spectacol a Teatrului Municipal…
Filmari de la Targul Eco Bacau, organizat de FARMACIA NATURII SRL la aniversarea a 10 ani de activitate (1TV Bacau)
Alimente, medicamente si produse cosmetice eco, la targ. Timp de trei zile, intre 22 si 24 iulie 2011 bacauanii pot achizitiona produse naturale de la Targul din fata Casei de Cultura organizat de Farmacia Naturii in parteneriat cu Primaria Mun.Bacau avand tema SANATATE DIN NATURA PENTRU TOATE VARSTELE

Posted on Lasă un comentariu

Plante bioindicatoare

plante bioindicatoareGradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive este numit troficitate (T) şi este foarte variabil deosebindu-se mai multe categorii de soluri. Pe aceste soluri cresc o varietate de plante bioindicatoare care s-au adaptat la capacitatea mai ridicată sau mai scăzută de aprovizionare cu ioni nutritivi.

Specii extrem oligotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate foarte scăzută (T < 10). Ex.: Polytrichum commune (muşchi de pământ), Lycopodium clavatum (Pedicuţă), Genistella sagittalis (Grozamă), Vaccinium vitis-idaea (Merişorul).

Specii oligotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate scăzută (T = 10–30). Ex.: Dicranum scoparium (Muşchi de pământ), Rhytidiadelphus triquetrus (Rogozuri), Lycopodium selago (Brădişor), Bruckenthalia spiculifolia (Coacăz), Deschampsia flexuosa (Târsa), Homogyne alpina (rotunjioare), Luzula luzuloides (Horatiul), Soldanella hungarica (Degetăruţ), Vaccinium myrtillus (Afin).

Specii oligomezotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate scăzută până la mijlocie (T = 30–50). Ex.: Campanula abietina (clopoţei), Corallorhiza trifida (trânji), Deschampsia caespitosa (târsă mare), Melampyrum bihariense (sor cu frate), Moneses uniflora (perişor), Polystichum lonchitis (şarpe).

Specii mezotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate mijlocie (T = 50–80). Ex.: Athyrium filix-femina (Feriga femeiască), Carex remota (Rogoz îndepărtat), Dentaria bulbifera (Colţişor bulbifer), Dryopteris filix-mas (Feriga comună), Equisetum sylvaticum (Coada calului de pădure), Euphorbia amygdaloides (Alior), Galium aparine (Turiţa), Geranium robertianum (Năpraznic), Petasites albus (Cucuruz), Polygonatum multiflorum (Pecetea lui Solomon multifloră), Pulmonaria rubra (Mierea ursului), Ranunculus carpaticus (Gălbenele de munte), Salvia glutinosa (Salvie cleioasă), Sanicula europaea (Sănişoara), Scrophularia nodosa (Buberic), Stellaria nemorum (Steluţe de dumbravă), Symphytum cordatum (Brustur negru).

Specii eutrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate ridicată (T = 80–140). Ex.: Alliaria petiolata (usturoiţa), Circaea lutetiana (Iarba vrăjitoarei), Festuca gigantea (Păiuş mare), Mercurialis perennis (Trepădătoare), Muscari comosum (Ceapă ciorească), Potentilla recta (Scrântitoare), Polygonatum latifolium (creasta cocoşului), Solanum dulcamara (Lăsnicior), Valeriana officinalis (Valeriană).

Specii megatrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate foarte ridicată (T = peste 14). Ex.: Eupatorium cannabinum (Cânepa codrului), Geranium phaeum (Pălăria cucului), Lamium maculatum (Urzică moartă).

Specii euritrofe de plante bioindicatoare – prezintă mare amplitudine ecologică faţă de troficitatea solului. Ex.: Dactylis glomerata (Golomăţ), Fagus sylvatica (Fag), Galium schultesii (Sânziene de pădure), Hieracium transsilvanicum (Vulturica), Leucanthemum waldsteinii (Aurata), Maianthemum bifolium (Lăcrămiţă), Oxalis acetosella (Măcriş iepuresc), Poa nemoralis (Iarba deasă).

În funcţie de tipul de săruri din sol sau din apă se deosebesc specii de de plante bioindicatoare ca:

Specii nitrofile – preferă mediile bogate în azot; s-au adaptat la conţinutul mare de cationi de amoniu (NH4+) al unor soluri, pe care se dezvoltă luxuriant. Ex.: Alnus glutinosa (Arin negru), Atropa belladonna (Mătrăgună), Chelidonium majus (Rostopască), Datura stramonium (Ciumafaie), Hyoscyamus niger (Măselariţă), Rubus idaeus (Zmeur), Urtica dioica (Urzică).

Specii calcifile (calcicole, calcifitele) – s-au adaptat să se dezvolte pe soluri care au o mare cantitate de cationi de Ca2+. Ex.: Campanula carpatica (Clopoţei), Eritrichium nanum (Ochiul şarpelui), Leontopodium alpinum (Floare de colţ), Linaria alpina (Linariţă de munte).

Specii halofile – preferă mediile slab, mediu sau puternic salinizate.

În opoziţie se disting specii nitrofobe, calcifobe/calcifuge (Genistella sagittalis – Groazma, Lycopodium clavatum – Pedicuţă).

Iuliana BARBU