Posted on Lasă un comentariu

BARBA URSULUI-COADA CALULUI

Kneipp, marele nostru medic naturist popular, a declarat COADA CALULUI, drept „unica, de neinlocuit si inapreciabila” in cazul :Barba Ursului Coada-Calului

  • hemoragiilor, al varsaturilor de singe,
  • al afectiunilor vezicale si renale,
  • eliminarea pietrei si nisipului.

Barba Ursului este denumirea populară pentru Coada Calului şi e foarte utilă, după spusele preotului elvetian Kunzle: „În o mie de afectiuni, in rani necrozate, chiar in abcese canceroase sau osteoporoza, coada-calului obtine performante iesite din comun. Ea spala, curata, dizova, arde, indeparteaza tot ce este stricat. Adesea, planta umeda, calda este invelita in cirpe ude si pusa pe locul care trebuie sa vindece.

Preotul elvetian Kunzle afirma ca toti oemenii incepind de la o oarecare virsta ar trebui sa ia zilnic ca bautura permanenta o ceasca de ceai de coada-calului. Atunci toate durerile reumatice, artritice si nevralgice ar disparea, fiecare om ar avea un apus de viata sanatos.

Batrinii care deodata nu mai pot urina si se zvircolesc de durere, intrucit urina nu iese deloc sau doar picatura cu picatura. Sunt eliberati de chin gratie acestor aburi fierbinti de Coada-Calului, fara ca medicul sa-i sondeze.

In cazul nisipului la rinichi, al calcului renal si vezical (pietre la rinichi si la vezica) se fac bai de sezut fierbinti cu coada-calului, bindu-se in acelasi timp ceai cald de coada-calului in inghitituri mici si tinindu-se urina, pentru a o goli in cele din urma cu presiune.

In acest fel, piatra se elimina de cele mai multe ori. In legatura cu aceste indrumari am primit scrisori care nu fac decit sa confirme cele de mai sus. Metoda a dus la eliminarea calcului renal, respectivii oameni se simt mai bine si nu-i mai jeneaza nimic.

In situatii in care alte mijloace diuretice nu au avut efect, Coada-Calului a ajutat, ca de exemplu in retentiile de apa in pericard, in pleura sau in tulburarile renale de dupa scarlatina si alte boli infectioase grele cu dereglari in eliminarea apei.

Dupa ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atit intern cit si extern pentru a ajuta functionarea normala a rinichilor si a vezicii urinare.

DE CE ESTE ATAT DE BUNA ACEASTA MINUNATA PLANTA … BARBA URSULUI?

Coada-Calului, sau Baba-Ursului, (Equisetum arvense L.) conţine:

oxid salicic (5-7%), gluteolină, nicotină, palustrină și palustridină, fitosterină, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, săruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenți în fracțiunea lipidică (sursa: v. legături externe).

Principiile active din Coada-Calului au acțiune antimicrobiană, antiseptică, antiinflamatoare, măresc rezistența țesutului conjunctiv, activează circulația locală. Planta este indicată pentru uzul intern, sub formă de ceai cu acțiune diuretică, sau extern, sub formă de comprese și băi.

Căutaţi mau multe:

Posted on Lasă un comentariu

RETETA SIBERIANA MAGNIFICA

RETETA SIBERIANA MAGNIFICA

 -ASIMILARE CALCIUBUCURIE

-TUBERCULOZA

-INTINERIRE

-VIGOARE LA SUPERLATIV


Ingrediente: 10 lamai, 6 oua, 150 g miere, 50 ml coniac.

 

Metoda de preparare RETETA SIBERIANA MAGNIFICA:

 6 oua crude (INTREGI DE TARA), proaspete si cu coaja alba, se pun intr-un borcan.

 Peste ele se toarna sucul de la 10 lamai proaspete.

Borcanul se acopera cu o hartie neagra si se pastreaza la loc rece, intunecos, pana cand coaja oualor se dizolva (de obicei in 5-8 zile).

 Borcanul nu trebuie inchis ermetic.

 Un tifon impaturit este foarte bun.

 RETETA SIBERIANA MAGNIFICA

Imediat ce coaja oualor se dizolva, se adauga mierea si coniacul.

 

 Preparatul trebuie pastrat intr-un borcan de culoare cat mai inchisa (neagra, daca se poate), la loc intunecos si rece.RETETA SIBERIANA MAGNIFICA

 Lumina distruge efectul terapeutic.

 

 Doza: 3 linguri pe zi, de trei ori, dupa mese.

Preparatul se strica dupa 2-3 saptamani, de aceea, reteta trebuie repetata.

Posted on Lasă un comentariu

Deformările coloanei vertebrale

scoliozaPrevenirea şi depistarea precoce a deformărilor coloanei vertebrale

Părinţi, dascăli şi pediatri, vă invit să privim o clipă mai atent spre copii şi împreună să-i ajutăm să crească „drepţi” la propriu şi la figurat.

Meseria de părinte este una fascinantă ale cărei satisfacţii le veţi simţi din plin. Având în vedere numărul mic de medici în raport cu numărul de locuitori face ca timpul medicului să fie limitat. În acest context, principala responsabilitate de a monitoriza sănătatea şi dezvoltarea normală a copiilor revine părinţilor.
Părinţii bine informaţi din punct de vedere medical şi avertizaţi vor recunoaşte din timp semnalele de alarmă şi se vor adresa pediatrilor care vor stabili diagnosticul şi tratamentul.

Am ales acest subiect deoarece constat cu părere de rău că incidenţa deformărilor coloanei vertebrale creşte îngrijorător la copii în ultimii ani.
În mod normal coloana vertebrală prezintă curburi, numite curburi fiziologice, după cum urmează: dacă privim din profil (lateral) există trei curburi – cervicală, dorsală, lombară. Dacă privim din faţă, coloana este dreaptă.

Deformările coloanei vertebrale pot fi: în plan frontal (privind din faţă), coloana vertebrală poate prezenta o deformare spre stânga sau spre dreapta numită scolioză; în plan sagital, antero-posterior (din profil), coloana vertebrală poate prezenta cifoză – accentuarea curburii dorsale dincolo de limitele fiziologice sau lordoză – accentuarea curburii lombare dincolo de amplitudinea fiziologică.

Scolioza juvenilă -apare în plină perioadă de creştere (12-17 ani). Este mai des întâlnită la fete şi are drept cauză poziţia vicioasă a corpului în diverse momente.

În evoluţia unei scolioze juvenile se disting trei etape:

  • etapa prepuberală (până la apariţia pubertăţii), când evoluţia scoliazei este lentă;
  • etapa puberală (a pubertăţii) cu debut la 9-10 ani la fete şi 11-12 ani la băieţi, marcată de apariţia caracterelor secundare feminine (creşterea sânilor, pilozitate, apariţia menstrei) şi masculine (pilozitate, voce îngroşată, dezvoltarea organelor genitale); este caracterizată în principal de creşterea rapidă în înălţime atât la fete, cât şi la băieţi, ceea ce agravează rapid evoluţia scoliazei, motiv pentru care această perioadă se numeşte perioadă critică şi durează până în jurul vârstei de 16-17 ani;
  • etapa terminării creşterii – în jurul vârstei de 18 ani, când scolioza se poate opri din evoluţie odată cu maturizarea osoasă.

Există scolioza sugarului şi a copilului mic de 1-3 ani, care sunt forme particulare care pot fi secundare rahitismului, modificările de structură a corpurilor vertebrale sau pot asocia alte bolicum ar fi boli de inimă, retard psihic.

Scolioza trebuie diferenţiata de atitudinile scoliotice care nu au o semnificaţie patologică şi se pot uşor corecta.

Cauzele deformărilor de coloană vertebrală: poziţie vicioasă la staţionarea bipedă (statul pe un picior), scris, învăţat, citit, telefon, calcilator, masă(prânz) atât la şcoală cât şi acasă, ducerea ghiozdanului, genţii de mână numai într-o singură mână, frecvent aceeaşi, greutatea ghiozdanelor prea mare pentru vârsta şi greutatea copilului, înălţimea neadecvată a mesei, pupitrului pentru studiu atât la şcoală, cât şi acasă, ceea ce obligă copilul să adopte o poziţie vicioasă a coloanei vertebrale, ridicarea unei greutăţi prea mari pentru vârsta copilului.

Ce-i de făcut? Aplicaţi măsuri de prevenire:

  • ghiozdanul va fi purtat în spate, pe ambii umeri şi va avea o greutate decentă (atenţie educatori, învăţători, profesori, părinţi!),
  • folosirea unui mobilier (masă, birou, pupitru) adecvat studiului, astfel încât distanţa până la ochiul copilului să nu fie mai mică de 35 cm şi mai mare de 45 cm, linia umerilor să fie paralelă cu marginea mesei, ceea ce presupune că ambele coate stau pe masa de studiu, picioarele vor sta sub masă şi nu sub şezut, atât la scris, învăţat, televizor, calculator, dar şi la luarea prânzurilor,
  • se va evita statul pe un picior,
  • privitul la televizor se va face în faţa televizorului, cu privirea perpendicular pe ecran, nu din pat, culcat, se va evita ridicarea greutăţilor prea mari pentru vârsta copilului,
  • va dormi pe pat cât mai drept, cu saltea plană şi cu pernă cât mai mică,
  • se recomandă gimnastică la şcoală şi acasă, în pauzele dintre orele de studiu,
  • înnotul este sportul care fortifică cel mai bine musculatura spatelui,
  • băi de soare şi aer, dietă echilibrat, cu conţinut bogat de lactate, susţinerea creşterii rapide în înălţime cu preparate din calciu alternativ cu magneziu şi vitamina D pentru fortificarea oaselor.

Vitamina D nu se administrează vara în linile VI, VII, VIII la copii mari deoarece soarele verii activează vitamina D aflată în tegumentul nostru în stare inactivă şi acoperă necesarul de vitamina D cu condiţia sa exăpunem ţesutul la soare.

Supravegherea poziţiei corpului copilului şi corectarea ei trebuie aă fie o grijă permanentă a părinţilor care trebuie susţinuţi de educatori, învăţători, profesori, medicide familie şi specialişti. Orice schimbare persistentă a poziţiei corpului trebuie să-l determine pe părinte să se adreseze medicului, corectarea scoliozei uşoare sau a atitudinilor scoliotice sau cifotice fiind mai uşoară în faze incipiente. Părinţii vor ajuta copii să respecte îndicaţiile medicului, cu tact, diplomaţie, făcându-i să înţeleagă că limita dintre o coloană vertebrală dreaptă şi una cu deformări este foarte mică la vârsta pubertăţii, cu consecinţe pe viaţă.

Posted on Lasă un comentariu

Vara şi farmecul ei

varaVara se deschid ochii inimilor noastre

Numai prin iubire omul se uită pe sine, îşi uită egoismul, renunţă la limitele individualităţii sale pentru a se topi în sufletul celuilalt. Iată de ce experienţa vieţii religioase, se întemeiază tocmai pe capacitatea omului de a iubi pe Dumnezeu, fiind trăirea concretă a prezenţei Lui în suflet. Orice experienţă a acestei vieţi religioase este exprimată firesc, printr-o sete contina de cunoaştere şi armonizare cu toată Creaţia.

Dintre toate anotimpurile, vara a fost aleasă pentru a simboliza cele mai adânci taine ale Firei. Vara simbolizează rodnicia universală, miracolul veşnic al contopirii în iubire. Transformarea din interior spre exterior pune în noi dorinţa de a face ceea ce vrea Dumnezeu, ne dă libertate, făcându-ne fruct al înţelepciunii. Vara se deschid ochii inimilor noastre spre înţelegere, preţuire şi slavă.

Vara schimbă impulsurile noastre interioare, dorinţele şi aspiraţiile noastre, astfel încât ne lăsăm purtaţi de sentimente înălţătoare către devenire.

Vara este anotimpul eliberării. Bobul de grâu este eliberat din spic pentru a se dărui pământuli, pentru a muri şi a renaşte, revenind de fiecare dată la starea primordială. Simbol al darului vieţii, al belşugului şi al renaşterii, grâul constituie hrana esenţială şi primordială. Bobul de grâu, cel mai minunat fruct din lume, ne este dăruit de divinitate pentru a ne evoca perenitatea anotimpurilor şi pentru a fi un semn al nemuririi.

Întreaga Creaţie este zidire a Lui Dumnezeu existând în aceasta un sens tainic. Cine ştie să vadă cu ochii înţelepciunii şi cu sufletul sfinţeniei, ghiceşte pretutindeni în Natură voinţa şi prezenţa Creatorului. Asemeni bobului de grâu care simbolizează prin germinaţie ieşirea din somnul teluric, mântuirea omului, simbolizează ieşirea din ignoranţă şi păcat. Întocmai lui care suferă murind pentru a renaşte şi a se dărui în plină vară, suferinţa omului creştin are un sens, are o justificare: mântuirea.

Natura şi vara îşi regăsesc ritmurile transfigurate în dragoste. Încă există un văl între minţile unor oameni şi adevărata semnificaţie a legilor cosmice şi asta pentru că ei percep aceste legi ca pe o sclavie. Antidotul pentru acest fel de sclavie este puterea internă, transformarea într-un om bun, iertător, darnic şi mai ales iubitor pentru aproapele sau.

Dragi cititori, vara aceasta puteţi vedea mai mult, puteţi ajuta şi pe alţii să vadă dincolo de văl şi asta pentru că întreaga natură ne invită la dragoste.

Iuliana Barbu

Posted on Lasă un comentariu

Natura in ajutorul diabeticilor

diabetNatura in ajutorul diabeticilor

Extractul din mlădiţe de Afin este un produs al PlantExtrakt, se recomandă ca adjuvant în complicaţii vasculare în diabet sau hemoragii retiniene în diabet (în asociere cu Morus nigra), diminuarea capacităţii vizuale (miopie, cecitate nocturnă), cistite, enterite, colibaciloză intestinală.

Extractul din muguri de dud este un extract hidro-glicero-alcoolic, se recomandă ca adjuvant în diabet noninsulinodependent (tip II) în asociere cu Acer campestre, Olea europaea sau Juglans regia; complicaţii vasculare în diabet sau hemoragii retiniene în diabet (în asociere cu Vaccinium myrtillus).

Fasole teci – capsule – produsul are un conţinut ridicat în: hemiceluloză (50%), aminoacizi, vitamina C, săruri minerale, ceea ce determină apariţia efectelor: diuretic, nutritiv, energizant, remineralizant, antiseptic renal; adjuvant în diabetul zaharat de tip I şi II.
Diabetin – conţine fructul de momordica, teci de fasole, ginseng alb, se recomandă ca adjuvant în diabetul zaharat de tip I si II, pancreatite cronice, convalescenţă, stres prelungit.

Fitodiab – principiile active cu acţiune hipoglicemiantă din acest produs sunt mirtilina şi neomirtilina care stimulează secreţia de insulină şi creşte în mod substanţial utilizarea periferică a glucozei. Ele sunt prezente atât în fructul, cât şi în frunzele de afin; unii compuşi guanidinici prezenţi în păstăile uscate de fasole şi în dudul alb, stimulează utilizarea periferică a glucozei şi împiedică producţia hepatică de glucoză (neuglucogeneză). Principiile bioactive din care fac parte antocianii, flavonele şi flavonoizii, acidul retinoic, vitaminele C şi B, precum şi numeroase oligoelemente conferă produsului o puternică acţiune antioxidantă şi hipolipemiantă, explicând acţiunile favorabile ale preparatului în prevenirea complicaţiilor cronice diabetice. Este indicat în diabetul zaharat de tip II cu sau fără exces ponderal. Prin acţiunea sa preponderent periferică, produsul poate fi asociat insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip I, inducând o mai bună echilibrare a bolii. În aceste cazuri însă, insulinoterapia nu va fi sub nici o formă întreruptă.

Momordica charantia – se recomandă pentru reglarea nivelului glicemiei în special la persoanele cu diabet zaharat tip I şi II, acţiune realizată prin intermediul polipeptidei-p cu activitate asemănătoare insulinei şi care stimulează celulele pancreatice, determinând şi creşterea secreţiei de insulină proprie. Capsulele cu momordica reglează în acelaşi timp nivelul sangvin al trigliceridelor şi colesterolului, normalizarea raportului LDH/LDL. Acţiunile sunt în principal hipoglicemiante şi hipocolesterolemiante; alte acţiuni: imunomodulatoare, stomahică, vermifugă, antibacteriană şi chiar antitumorală.

Normodiab – are ca acţiune terapeutică scăderea glicemiei prin creşterea utilizării periferice a glucozei şi inhibarea producţiei hepatice de glucoză, acţiune datorată sinergismului dintre acidul mirtilic din frunzele de afin şi compuşi de tip guanidinic din tecile de fasole şi din frunzele de dud. Acţiunea antioxidantă şi hipolipemiantă este favorabilă în prevenirea complicaţiilor cronice ale diabetului, datorită prezenţei în produs a antocianilor, flavonelor şi flavonoizilor, oligoelementelor.

Este indicat în diabet zaharat de tip II (insulino-independent) cu sau fără exces ponderal. Prin acţiunea sa preponderent periferică, produsul poate fi asociat insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip I (insulino-dependent) inducând o mai bună echilibrare a bolii.

Sirop de Coacăz negru (fără zahăr) – poate fi folosit de către diabeticii care au şi alte complicaţii, precum: tonic general, vitaminizant, depurativ, adjuvant în: anemie, reumatism cronic şi gută, creşterea acuităţii vizuale, afecţiuni febrile, tuse, angină, ulcer gastro-duodenal, gastrite, colite, afecţiuni hepato-biliare, nefrite, pielonefrite, insuficienţă cardiacă şi respiratorie, ateroscleroză, circulaţie periferică slabă, stres.

Sirop de afine (fără zahăr) – diabet (datorită mirtilinei numită şi insulină vegetală), diaree, gută, reumatism, infecţii urinare, uremie, enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie.

Posted on Lasă un comentariu

Globulele albe si leucemia

sangeGlobulele albe
Globulele albe din sânge, leucocitele, au dimensiuni mari şi sunt diferite de cele roşii. Spre deosebire de globulele roşii, cele albe nu au toate acelaşi aspect şi sunt capabile de mişcare. Ele sunt implicate în apărarea organismului împotriva bolilor şi sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare, limfocite şi monocite.

Polimorfonuclearele, care reprezintă 50-75% din globulele albe, sunt subdivizate în trei tipuri. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile.

Când organismul este afectat de o boală produsă de bacterii, acestea intră în acţiune. Atrase de produşii chimici eliberaţi de bacterii, ele se deplasează până la locul infecţiei şi încep să înglobeze bacteriile. Pe măsura desfăşurării acestui proces, granulele din interiorul neutrofilelor încep să producă substanţe chimice ce distrug bacteriile capturate. Puroiul ce apare la locul infecţiei este rezultatul acţiunii polimorfonuclearelor şi este constituit, în cea mai mare parte, din celule sparte.

Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil, deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozină. Reprezentând doar unu până la patru la sută din globulele albe, eozinefilele combat agresiunea bacteriană, dar au şi un alt rol vital.

Atunci când orice proteină străină sau antigen pătrund în sânge, are loc producerea anticorpilor care se combină cu antigenul şi le neutralizează efectul. În acelaşi timp, se eliberează compusul chimic histamina. Eozinofilele inhibă efectele histaminei deoarece, dacă este produsă în cantitate mare, rezultatul poate fi o reacţie alergică. Odată format complexul antigen-anticorp, eozinofilele îndepărtează compuşii chimici rezultaţi.

Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. Ele reprezintă mai puţin de unu la sută din toate globulele albe, dar sunt esenţiale pentru viaţă, deoarece granulaţiile lor produc şi eliberează heparina, care are funcţia de a împiedica coagularea intravasculară a sângelui.

Leucemia

Veselia poate vindeca multe!

Leucemia este o boală a sângelui, manifestată prin creşterea haotică a numărului de leucocite. Din această cauză ea este considerată ca fiind un cancer al sângelui, deşi nu ar trebui să fie aşa. Are cele trei forme: leucemia mieloidă cronică, leucemia limfatică cronică şi, forma mai gravă, leucemia acută.

Ca şi cauză subtilă, având în vedere că sângele reprezintă emoţiile şi sentimentele, cauza clară a leucemiei este suferinţa sufletească. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l rezolve cel care doreşte să se vindece de leucemie! Fără rezolvarea problemelor sufleteşti, leucemia este dificil de vindecat. Ori, de multe ori, chiar aflarea veştii, a diagnosticului, poate bloca rezolvarea problemelor sufleteşti.

Ce trebuie făcut pentru vindecarea leucemiei: rezolvarea problemelor sufleteşti prin orice metodă; din casă să fie eliminate naftalina şi orice substanţe împotriva insectelor, iar din alimentaţie să se elimine mâncărurile reîncălzite; folosirea unuia din cele două tratamente descrise mai jos (sau chiar amândouă, pentru că nu se exclud).

Metoda Vanga

Bolnavul va bea un decoct (fiertură) din boabe de grâu, porumb, ovăz, secară şi mei. Obligatoriu, ele trebuie să fie procurate din surse curate, netratate chimic. Din fiecare soi de grăunţe se ia câte o lingură şi se pune la fiert în circa 2 litri de apă, astfel ca la final, când cerealele s-au înmuiat, să rămână 1 litru de lichid. Se strecoară şi se beau câte 2-3 pahare pe zi (nu neapărat înainte sau după mese), dimineaţa, la prânz şi seara.

De asemenea, suplimentar, bolnavul va bea suc (nu ceai) din rădăcină de Nalbă de pădure (Malva silvestri). La copii se poate adăuga în alimente fructe de nalbă de pădure uscate şi pisate.

Metoda Breuss

Să se bea 1/4 litri/zi timp de 42 de zile sucurile de legume din cura totală de cancer (dar fără să se postească). Să amintim reţeta: 300g sfeclă roşie, 100g morcov, 100g bulb de ţelină, 50g ridiche neagră, un cartof mic cât un ou sau, dacă nu este suportat, un ceai de coajă de cartofi băut rece.Se va mai consuma, suplimentar, ceai de salvie.

Posted on Lasă un comentariu

Alimente energizante

energieTopul alimentelor energizante

    Cereale
Cerealele eliberează zahărul într-un ritm lent, aşa că vă conferă un nivel constant de energie, în locul unei creşteri bruşte urmate de o scădere semnificativă. În acelaşi timp reprezintă o sursă bogată de vitamine B, necesare la funcţionarea splinei, bateria dumneavoastră de energie. Fără ajutorul vitaminelor B, cu siguranţă aveţi nevoie de un „ajutor” pentru a porni la drum.

    Ovăz
Ovăzul nu este doar plin de substanţe nutritive, dătătoare de energie, dar în acelaşi timp ajută la menţinerea constantă a nivelului de glucoză din sânge, ceea ce înseamnă o bună concentrare şi atenţie. Savuraţi o porţie de fiertură de ovăz la prima oră, pentru a beneficia de maximum de energie pe tot parcursul dimineţii.

   Pătrunjel
Pătrunjelul este o uzină de substanţe nutritive. Conţine cantităţi mari de vitamina B12, mai multă vitamina C decât citricele şi aproape toate substanţele nutritive pe care le cunoaştem.

Alge marine
Ierburile de mare sau algele reprezintă cea mai importantă sursă digerabilă de minerale, precum şi un rezervor al vitaminelor B, generatoare de energie şi vitamina C.

    Legume
Întregul complex de vitamine B, precum şi magneziul şi fierul pot fi găsite în legumele proaspete verzi ( de preferat crude), cum sunt brocoli, sparanghelul şi spanacul. Brocoli este şi o excelentă sursa de coenzima Q10, o substanţă nutritivă de o importanţă crucială în producerea de energie la nivel celular.

    Piersici
Piersicile au un conţinut ridicat de apă şi un efect laxativ. Sunt foarte bune pentru alcalinizarea sângelui şi pot fi folosite pentru a regla funcţionarea intestinelor şi a îmbunătăţi compoziţia sângelui. Piersicile sunt unele dintre cele mai energizante fructe, pentru că sunt asimilate uşor de organism, generând o revigorare instantanee. Sunt folosite adesea la piureurile de fructe. De asemenea, ajută la eliminarea toxinelor din organism şi sunt foarte bune în programele de slăbire.

    Seminţe de in
Seminţele de in conţin cantităţi mari de acizi graşi esenţiali omega-3 şi omega-6, prezenţi într-un echilibru perfect. Acizii graşi esenţiali sunt implicaţi în producerea de energie şi transportul de oxigen.

    Seminţe de floarea-soarelui
Seminţele de floarea-soarelui sunt pline de magneziu, fier, cupru, complexul de vitamine B, acizi graşi esenţiali, zinc şi fier şi reprezintă o excelentă sursă de proteine. Obişnuiţi-vă să purtaţi cu dumneavoastră seminţe de floarea-soarelui, pentru momente în care aveţi nevoie de un impuls rapid de energie.

    Struguri
Se crede că valoarea terapeutică a strugurilor  se datorează conţinutului lor ridicat de magneziu. Acest element este implicat în primul stadiu al procesului de transformare a energiei din glugoză.

    Igname şi dovlecei
Ignamele au un conţinut ridicat de minerale şi de vitamina C. De asemenea, au un efect detoxifiant, de echilibrare a nivelului hormonilor şi al zahărului din organism, asigurând o rezervă constantă de energie. Dovleceii pun în mişcare meridianele energetice, fortificând în special funcţia digestivă.

    Pir
Pirul este un aliment bogat în substanţe nutritive, care seamănă cu iarba şi conţine una dintre cele mai prolifice combinaţii de vitamine, minerale principale şi secundare. Conţine de 25 de ori mai multe substanţe nutritive decât oricare dintre legumele preferate de dumneavoastră.

    Fasolea Mung
Dacă veţi consuma din plin fasole, veţi deborda de energie. Tocmai asta vă furnizează fasolea Mung: cantităţi imense de energie.

 Iulia Barbu

Posted on Lasă un comentariu

Întărirea sistemului imunitar pe cale naturală

imunitate    Întărirea sistemului imunitar pe cale naturală

Unul dintre cele mai clare semne de îmbătrânire este slăbirea puterii sistemului imunitar. Bătrânii sunt mai puţin capabili să lupte cu afecţiunile minore, cum ar fi o simplă răceală, la fel ca subnutriţii sau cei care suferă de imunitate deficienţă, cauzată de îmbolnăvire sau de agenţi infecţioşi.

Ceea ce pentru o persoană cu un sistem imunitar sănătos este gripa, pentru cei în vârstă se poate transforma în pneumonie şi poate aduce după sine chiar moartea. Funcţiunile lor imunologice se determină odată cu înaintarea în vârstă până într-un asemenea punct din care nu se mai pot lupta bolile şi cu infecţiile.
Deşi antibioticele şi medicamentele virale pot ajuta puterea diminuată a sistemului imunitar, nu-i pot vindeca deficientele. Aceste medicamente acţionează ca întăritoare în lupta imunologică, dar nu pot constitui un ajutor biologic care să ajute organismul să-şi fabrice imunitate suplimentară, care să-i apere de atacurile viitoare. Mai mult, în sistemul imunitar nu pot fi injectate decât anumite cantităţi de întăritoare, iar dacă rezervele sunt deja prea scăzute, nu se mai poate face nimic – invadatorul îşi va cuceri zona.

   Întărirea sistemului imunitar pe cale naturală

Dacă de-a lungul anilor reuşim să menţinem sistemul imunitar pe o culme a performanţelor, oare nu reuşim să îmbunătăţim nu numai calitatea, dar  şi cantitatea vieţii?

Răspunsul dat în urma experimentelor de zeci de ani în laboratoarele de fitoterapie din lumea întreagă este că da, totuşi procesul poate fi accelerat de folosirea plantelor medicinale şi a produselor apicole.

În acest sens natura vine în întâmpinarea dumneavoastră  cu următoarele produse naturale pentru imunitate:

  • Imunofort – produsul se recomandă ca un excelent imunostimulator în infecţii bacteriene şi virale ale căilor respiratorii superioare şi sfera ORL, infecţii ale aparatului urogenital, afecţiuni hepatice, prevenirea infarctului miocardic, ateroscleroză, convalescenţă, adjuvant în terapia cu citostatice.
  • Ro-phas – creşte capacitatea de apărare a organismului cu imunitate normală sau deprimată.
  • Phyto-imun – previne şi combate infecţiile virale, stări infecţioase ale sistemului respirator şi din sfera ORL, cistite, prostatite, pielonefrite.
  • Imunogrip – creşte rezistenţa organismului în diverse stări cu imunitate scăzută. Tratamentul preventiv al infecţiilor gripale, inflamaţii ale mucoaselor, mai ales în cazul infecţiilor respiratorii, susţinerea tratamentului infecţiilor recidivante ale aparatului respirator; cistite, prostatite, anexite, enterocolite; boli infectocontagioase, stări toxicoseptice, în asociere cu antibiotice.
  • Imunostim – imunostimulator natural deosebit de eficient, asigură o protecţie şi o rezistenţă crescută a organismului la îmbolnăviri, grăbeşte vindecarea. Are acţiune antiiflamatoare, antireumatică, antimicrobiană şi antivirală (asemănătoare interferonului). Stimulează activitatea imunitară, reglează activitatea hormonală, prezintă rol antioxidant şi antitumoral. La nivelul sistemului digestiv are acţiune antiinflamatoare, neutralizează hipersecreţia gastrică şi îmbunătăţeşte calitatea procesului de digestie.
  • Imunorezistan – se administrează de la primele semne de gripă sau infecţii respiratorii: curbătura febrilă de tip gripal, asociată cu globi oculari dureroşi. Creşte rezistenţa organismului la boală, are efect antiastenic şi antiinflamator.
  • Echinaceea C – produsul se recomandă în prevenirea infecţiilor virale şi microbiene (respiratorii, ORL, cistite, metroanexite), îndeosebi la persoanele cu imunitate scazută.
  • Imuno Royal Junior – stimulează capacitatea de apărare nespecifică, în cazurile de deficit imun cu diverse exprimări clinice;în infecţii gripale; inflamaţii ale mucoaselor, mai ales în cazul infecţiilor respiratorii şi din sfera ORL.

 Iulia Barbu

Posted on Lasă un comentariu

Lansarea cartii dr.ing.IULIANA BARBU

iulia-barbu-lansare-carte-bacauDna dr. ing. Iuliana Barbu, în calitate de autor, a lansat cartea „SĂNĂTATE ŞI ARGINŢI prin folosirea şi cultivarea a 7 plante binecuvântate” (comanda acum!) în 22 iulie 2011.
„Plantele sunt, ca şi noi, o parte de viaţă, ele ne pot dărui sănătate, bunăstare materială şi spirituală, atunci când dorim. Vă invit să cunoaşteţi 7 plante medicinale ce pot constitui atât o veritabilă TRUSĂ DE PRIM AJUTOR  pentru sănătate, dar şi o sursă de câştig bănesc. Sfaturile privind aplicarea tehnologiilor nepoluante (biologice), pot ajuta mult iubitorii de natură şi pe cei care doresc să înceapă o afacere în domeniul cultivării plantelor medicinale” mărturiseşte autoarea.

        Recenzia cărţii a fost făcută de binecunoscutul dr.farm.Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale precum şi de dr.ing.Stoian Lucian, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România. (citeşte articolul).

Opinii despre carte

Doresc să vă mulţumesc din inimă pentru satisfacţia pe care mi-aţi prilejuit-o prin faptul că am avut ocazia să ţin în mână şi să studiez cartea Domneavoastră: “Sănătate şi arginţi – prin folosirea şi cultivarea a 7 plante binecuvântate”.
Lucrarea este scrisă cu pasiune, cu mult suflet şi este evident opera unui om implicat efectiv în activităţi legate de plantele aromatice şi medicinale, dar şi preocupat de ecologie şi agricultura ecologică (biologică), de sănătatea fizică şi spirituală a oamenilor.
Este o lucrare amplă, dacă ne gândim la volum – 534 pagini -, la problematica abordată – 7 specii aromatice şi medicinale (pentru fiecare informaţia, foarte bogată, merge de la aspecte cu caracter general – “Denumiri populare”…, la “Tehnologia de cultivare” şi până la “Prelucrarea materiei prime”), şi la prezentarea foarte în detaliu a unor “Sfaturi utile pentru bioagricultori”.
Lucrarea este scrisă cu mult har, nu are ariditatea lucărilor strict ştiinţifice care apar în domeniu. Astfel, devine mai accesibilă persoanelor active în domeniu, dar şi publicului larg, doritor de un mediu mai curat, de o hrană mai curată şi mai apropiată de natură. Cartea este scrisă de un om credincios – aşa cum sunt foarte adesea locuitorii Moldovei, şi are multă poezie. Redarea unor titluri din lucrare, care caracterizează inspirat plantele descrise, ilustrează convingător afirmaţia noastră: Satureja hortensis – “Iarba fericirii”; Thymus vulgaris – “Antibioticul săracului”; Ocimum basilicum – “Regele plantelor”; Salvia officinalis – “Cea care salvează vieţi”; Mentha piperita – “Planta cu o sută de vertuţi”; Melissa officinalis – “Leac pentru memorie şi întinerire”; Hyssopus officinalis – “Iarba sfântă”.
Informaţia ştiinţifică este corectă. Mărturie stau, pe de o parte experienţa proprie a autoarei, bine cunoscută, de altfel, prin implicarea în cultivarea plantelor aromatice şi medicinale şi în mişcarea ecologistă, precum şi sursele bibliografice la care a apelat – nume de referinţă în ştiinţele agricole româneşti, în general, dar cu deosebire în problemele de ecologie, agricultură ecologică (biologică), plante medicinale şi aromatice. În acest sens, ne gândim la personalităţile respective, printre care menţionăm (în ordine alfabetică): M. Alexan, O. Bojor, Evdochia Coiciu, Fl. Crăciun, Viorica Istudor, A. Laza, L.S. Muntean, T. Opriş, I. Puia, G. Racz, V. Soran, R. Stoioanov, B. Stugren, D. Teaci, I. Toncea.
Subliniind încă o dată mulţumirea pe care mi-a produs-o această lucrare de ţinută ştiinţifică şi frumos tipărită,
Doresc să Vă felicit şi să Vă urez mult succes în ceea ce veţi întreprinde în viitor !
Cu deosebit respect,
 Prof. univ. emerit dr. Gheorghe Valentin ROMAN
Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Vice-Preşedinte al Secţiei Cultura plantelor de câmp

„Am primit cu bucurie invitaţia prietenei mele întru ale plantelor şi întru ale vieţii să îi citesc cartea pregătită pentru tipar. O ştiu demult pe Iulia, ca o persoană sensibilă şi dornică să aducă lumina în jurul ei prin tot ceea ce înfăptuieşte. Şi totuşi, nu mă aşteptam ca această carte să fie altceva decât cartea care să mărturisescă despre experienţa în domeniul agriculturii ecologice (sau organice) a unui inginer horticultor. Am descoperit de fapt un crez de viaţă pe care Iulia Barbu l-a descoperit în miracolul plantelor şi pe care îl transmite celor care se vor putea conecta la modelul ei de înţelegere a lumii şi a vieţii.
Sunt cărţi a căror citire însemnă ceva în devenirea noastră şi altele sunt doar …. cărţi din cărţi. Cartea Iuliei se încadrează în cea dintâi categorie şi va bucura pe mulţi. Mai mult decât atât, vom şti acum că plantele ecologice de la “Farmacia Naturii” sunt încărcate de dragostea pentru natură a unor oameni, dezvăluindu-şi astfel potenţialul terapeutic maxim.
Totodată, autoarea ne invită, pe cei mai curajoşi dintre noi să trecem la acţiune: să ne apropiem de Natură, să îi simţim binefacerile şi să cultivăm şi noi la scară mai mică sau mai mare plantele. Am vrut să spun plantele medicinale, dar mi-a rămas în minte o vorbă auzită de curând şi pe care o consider foarte adevărată: potenţialul terapeutic al plantelor este imens, iar atributul de medicinal acordat plantelor devine restrictiv din perspectiva puţinei noastre cunoaşteri. Apropiindu-ne de Natură, cu timpul, alte şi alte plante îşi vor dezvălui calităţile terapeutice. Aşadar, bucuraţi-vă de lectura acestei cărţi, umpleţi-vă de adevărurile ei spirituale şi ştiinţifice şi dăruiţi şi voi mai departe!”
FARMACIST Carmen Ponoran

In toate timpurile, sanatatea a fost cel mai bun dar ce i-a fost dat omului, cea mai mare bogatie, care nu poate fi cumparata cu bani si nici dobandita prin frauda. Cu toate acestea, omul nu se prea gandeste la mentinerea sanatatii sale dacat atunci cand incepe agravarea starii de sanatate, intr-un corp slabit si epuizat de boala. Un vechi proverb arab sublinia ca „omul isi bate joc de doua lucruri, atunci cand le are: tineretea si sanatatea”.
Acesta este un adevar de necontestat pentru ca marea majoritate a oamenilor isi neglijeaza sanatatea, fie din necunoastere, fie din superficialitatea cu care actioneaza in diferite etape ale vietii.
Cunoscutul scriitor si moralist francez LA BROUYERE spunea ca „Nu exista pentru om decat trei evenimente: nasterea, viata si moartea. El nu simte cand se naste; uita sa traiasca si sa-si intretina viata, dar sufera cand trebuie sa moara”.
Omul care se cunoaste pe sine din punct de vedere al starii de sanatate, poate actiona direct pentru a-si intretine armonia in corp si pentru a asigura remediile cele mai eficace impotriva unor boli posibile. Unul dintre aceste remedii il constituie plantele din Natura, la care omul a apelat permanent, cu speranta ca acestea vor putea sa-l scuteasca de suferinte.
Cartea „Sanatate si Arginti prin folosirea si cultivarea a 7 plante binecuvantate” vine in intampinarea omului modern care se pare ca a pierdut legatura cu natura in mijlocul careia a aparut ca specie, care i-a fost hrana si medicament pentru mii de ani. Autoarea prin lucrarea de fata ne indeamna sa restabilim legatura, sa restabilim echilibrul natural al organismului nostru si sa eliminam substantele chimice ingerate odata cu medicamentele.
Lucrarea este structurata in cinci capitole cu numeroase subcapitole aferente fiecarui capitol.
Capitolul 1 – Intregirea omului, autoarea incepe incursiunea in carte prezentand starea de sanatate ca un dar de la Dumnezeu, iar boala ca plata a pacatului, mai bine zis consecinta a pacatului, dand numeroase sfaturi care sa foloseasca cititorilor la imbunatatirea starii de sanatate sau la dobandirea ei.
Capitolul 2 – Plante medicinale – sursa de hrana si sanatate, prezinta informatii si date utile despre importanta plantelor medicinale si a uleiurilor eterice extrase din plante medicinale in alimentatia si terapia umana, plecand de la precizarea ca „Atunci cand Dumnezeu a lasat boala, a lasat si leacul pentru a o vindeca”.
Capitolul 3 – Sanatate si bani prin cultivarea si folosirea a 7 plante medicinale aromatice si condimentare, daruite sa vindece trupul si sufletul, face referire la cunoasterea a 7 specii care poarta denumiri salvatoare si anume: „Iarba fericirii” (Cimbrul – Satureja hortensis L.), „Antibioticul saracului” (cimbrisorul – Tymus vulgaris L.), „Regele planelor” (Busuiocul – Ocimum basilicum L.), „Cea care salveaza viata” (Salvia – Salvia officinalis L.), „Planta cu o suta de virtuti” (Menta – Mentha piperita L.), „Leac pentru memorie si reintinerire” (Melisa – Melisa officinalis L.) si „Iarba sfanta” (Isopul – Hyssopus officinalis L.) prezentand pentru fiecare specie date stiintifice cu privire la particularitatile botanice si biologice, descrierea speciei si soiurilor, a proprietatilor terapeutice si a formelor de utilizare in terapeutica, precum si tehnologiile de cultivare in sistem de agricultura biologica.
Capitolul 4 – Consideratii generale privind agricultura biologica, prezinta importanta, obiectul, caile de realizare a agriculturii biologice ca o alternativa la tehnologiile agricole moderne. O atentie deosebita acorda autoarea in acest capitol descrierii cadrului institutional si actelor normative privind conversia la agricultura biologica si a procedurii de certificare a culturilor biologice, informatii deosebit de utile pentru toti cultivatorii de plante medicinale, aromatice si condimentare.
Capitolul 5 – Sfaturi utile pentru bioagricultori in aplicarea tehnologiilor de cultivare a plantelor medicinale aromatice si condimentare, constituie un adevarat ghid pentru toti iubitorii si cultivatorii de plante in care sunt prezentate informatii stiintifice cu privire la cerintele plantelor fata de factorii de mediu (temperatura, umiditatea, lumina, sol si elemente nutritive) si fata de tehnologiile de cultura biologica.
Autoarea incheie cartea cu un cuvant adresat din inima pentru noi cititorii si ne indeamna sa abandonam plimbarea zilnica a noastra printre zidurile „cetatii”, sa ne intoarcem la natura, la pamantul strabun, la locul copilariei, la lucratul pamantului unde vom gasi libertatea pe care o cautam.
Lucrarea de fata este un indemn la meditatie penru toti cititorii ei, dar si un indrumator util tuturor cultivatorilor si utilizatorilor de plante medicinale aromatice si condimentare, care inmanuncheaza date stiintifice obtinute de autoare in urma cercetarilor proprii, dar si preluate dintr-o vasta bibliografie de specialitate care a stat la baza documentarii.
Admir si respect autoarea pentru pasiunea, efortul, daruirea pe care o manifesta pentru cultivarea plantelor medicinale aromatice si condimentare, pentu dorinta de cunoastere pentru sine si semenii sai si sunt convinsa ca se incadreaza perfect in parerile academicianului Valeriu D. Cotea despre munca, care spunea: „Am avut intotdeauna convingerea pozitiva, normala ca menirea omului este de a construi, de a lasa pe pamant semnele bune ale trecerii sale”.
Cartea de fata este unul din semnele bune ale d-nei dr.ing. Iuliana Barbu. Felicit autoarea, o imbratisez, ii doresc multa sanatate, putere de munca, viata sa-i fie plina de impliniri ca acest moment generat de lansarea cartii.
Cu pretuire
Dr.ing. Elena Trotus
Director al Statiunii de Cercetare – Dezvoltare Agricola Secuieni – Neamt

Alte ecouri publicistice:
“Sanatate si arginti prin folosirea si cultivarea a 7 plante binecuvintate”, o “viziune holistica a ceea ce reprezinta medicina viitorului” (Ziarul de Bacau)
Lansarea cartii “Sanatate si arginti prin folosirea si cultivarea a 7 plante binecuvintate” de catre dr. ing Iulia Barbu, “mama” retelei Farmacia Naturii Bacau, eveniment petrecut vineri 22 iulie a adunat in sala de spectacol a Teatrului Municipal…
Filmari de la Targul Eco Bacau, organizat de FARMACIA NATURII SRL la aniversarea a 10 ani de activitate (1TV Bacau)
Alimente, medicamente si produse cosmetice eco, la targ. Timp de trei zile, intre 22 si 24 iulie 2011 bacauanii pot achizitiona produse naturale de la Targul din fata Casei de Cultura organizat de Farmacia Naturii in parteneriat cu Primaria Mun.Bacau avand tema SANATATE DIN NATURA PENTRU TOATE VARSTELE

Posted on Lasă un comentariu

Plante bioindicatoare

plante bioindicatoareGradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive este numit troficitate (T) şi este foarte variabil deosebindu-se mai multe categorii de soluri. Pe aceste soluri cresc o varietate de plante bioindicatoare care s-au adaptat la capacitatea mai ridicată sau mai scăzută de aprovizionare cu ioni nutritivi.

Specii extrem oligotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate foarte scăzută (T < 10). Ex.: Polytrichum commune (muşchi de pământ), Lycopodium clavatum (Pedicuţă), Genistella sagittalis (Grozamă), Vaccinium vitis-idaea (Merişorul).

Specii oligotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate scăzută (T = 10–30). Ex.: Dicranum scoparium (Muşchi de pământ), Rhytidiadelphus triquetrus (Rogozuri), Lycopodium selago (Brădişor), Bruckenthalia spiculifolia (Coacăz), Deschampsia flexuosa (Târsa), Homogyne alpina (rotunjioare), Luzula luzuloides (Horatiul), Soldanella hungarica (Degetăruţ), Vaccinium myrtillus (Afin).

Specii oligomezotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate scăzută până la mijlocie (T = 30–50). Ex.: Campanula abietina (clopoţei), Corallorhiza trifida (trânji), Deschampsia caespitosa (târsă mare), Melampyrum bihariense (sor cu frate), Moneses uniflora (perişor), Polystichum lonchitis (şarpe).

Specii mezotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate mijlocie (T = 50–80). Ex.: Athyrium filix-femina (Feriga femeiască), Carex remota (Rogoz îndepărtat), Dentaria bulbifera (Colţişor bulbifer), Dryopteris filix-mas (Feriga comună), Equisetum sylvaticum (Coada calului de pădure), Euphorbia amygdaloides (Alior), Galium aparine (Turiţa), Geranium robertianum (Năpraznic), Petasites albus (Cucuruz), Polygonatum multiflorum (Pecetea lui Solomon multifloră), Pulmonaria rubra (Mierea ursului), Ranunculus carpaticus (Gălbenele de munte), Salvia glutinosa (Salvie cleioasă), Sanicula europaea (Sănişoara), Scrophularia nodosa (Buberic), Stellaria nemorum (Steluţe de dumbravă), Symphytum cordatum (Brustur negru).

Specii eutrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate ridicată (T = 80–140). Ex.: Alliaria petiolata (usturoiţa), Circaea lutetiana (Iarba vrăjitoarei), Festuca gigantea (Păiuş mare), Mercurialis perennis (Trepădătoare), Muscari comosum (Ceapă ciorească), Potentilla recta (Scrântitoare), Polygonatum latifolium (creasta cocoşului), Solanum dulcamara (Lăsnicior), Valeriana officinalis (Valeriană).

Specii megatrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate foarte ridicată (T = peste 14). Ex.: Eupatorium cannabinum (Cânepa codrului), Geranium phaeum (Pălăria cucului), Lamium maculatum (Urzică moartă).

Specii euritrofe de plante bioindicatoare – prezintă mare amplitudine ecologică faţă de troficitatea solului. Ex.: Dactylis glomerata (Golomăţ), Fagus sylvatica (Fag), Galium schultesii (Sânziene de pădure), Hieracium transsilvanicum (Vulturica), Leucanthemum waldsteinii (Aurata), Maianthemum bifolium (Lăcrămiţă), Oxalis acetosella (Măcriş iepuresc), Poa nemoralis (Iarba deasă).

În funcţie de tipul de săruri din sol sau din apă se deosebesc specii de de plante bioindicatoare ca:

Specii nitrofile – preferă mediile bogate în azot; s-au adaptat la conţinutul mare de cationi de amoniu (NH4+) al unor soluri, pe care se dezvoltă luxuriant. Ex.: Alnus glutinosa (Arin negru), Atropa belladonna (Mătrăgună), Chelidonium majus (Rostopască), Datura stramonium (Ciumafaie), Hyoscyamus niger (Măselariţă), Rubus idaeus (Zmeur), Urtica dioica (Urzică).

Specii calcifile (calcicole, calcifitele) – s-au adaptat să se dezvolte pe soluri care au o mare cantitate de cationi de Ca2+. Ex.: Campanula carpatica (Clopoţei), Eritrichium nanum (Ochiul şarpelui), Leontopodium alpinum (Floare de colţ), Linaria alpina (Linariţă de munte).

Specii halofile – preferă mediile slab, mediu sau puternic salinizate.

În opoziţie se disting specii nitrofobe, calcifobe/calcifuge (Genistella sagittalis – Groazma, Lycopodium clavatum – Pedicuţă).

Iuliana BARBU