Posted on Lasă un comentariu

Eruptia dentara si tratamentul modificarilor de structura

eruptia dentaraParticularităţile dinţilor tineri permanenţi la om, secvenţa erupţiei ca şi ordinea mineralizării sunt supuse unui determinism genetic, iar viteza cu care apar grupele dentare ce completează numărul dinţilor caracteristic fiecarei grupe de vârstă, este strâns corelată cu dezvoltarea somatică ceea ce face ca accelerarea acestuia să fie însoţite de accelerarea erupţiei şi invers.

Vitezele de apariţie a grupelor dentare sunt în mai mare măsură corelate cu modificările din greutatea copiilor şi în mai mică măsură cu cele ale înălţimii. Aceasta presupune intervenţia unor hormoni şi vitamine care reglează atât dezvoltarea generală cât şi erupţia dentară.

Dintre hormonii cu importanţă în viteza erupţiei dentare se citează hormonul tiroidian şi hormonul de creştere din lobul anterior al hipofizei( somatotrop), iar dintre vitamine, în mod special, A,C şi D.

Dintre vitamine, rolul cel mai important îl are vitamina D cu rol în mineralizarea ţesuturilor dentare şi în lipsa căreia se produc întârzieri în erupţia dinţilor. Vitamina C produce accelerări sau întârzieri ale erupţiei dentare, după cum este administrată în exces sau aportul este deficitar.

Variaţiile patologice ale erupţiei dentare sunt dependente de o serie de factori deosebiţi care sunt factori generali şi factori locali.

Modificări de structură 

Modificările de structură sunt cele mai frecvente şi se instalează de-a lungul a două perioade formative.Toate modificările de structură prezintă caracteristici generale comune care le fac uşor de diagnosticat:

1. interesează în mod dominant dinţii permanenţi şi foarte rar pe cei temporari;

2. localizarea se face în mod selectiv numai pe anumite grupe dentare, dar cu o formă identică pe dinţii simetrici şi omologi;

3. defectele de formă, întindere şi localizare variabilă interesează întotdeauna parţial suprafaţa smalţului la un număr limitat de dinţi şi au o distribuţie liniară.

Aspectul smalţului din zona afectată este rugos, dar rezistent, iar după erupţie îşi poate modifica culoarea în galben – brun sau chiar negru, prin încărcarea cu pigmenţi din cavitatea bucală.

Etiologie: boli foarte grave din perioada prenatală cum sunt sifilisul congenital şi rubeola prenatală din primele 2 luni de sarcină.

Tratamentul modificărilor de structură, date fiind caracteristicile acestor anomalii este numai profilactic şi se referă la evitarea afecţiunilor amintite, iar cel curativ se restrânge la posibilităţile de reparare a defectelor, fie prin mijloace protetice, fie cu ajutorul materialelor de tipul compozitului.

Am dezvoltat mai pe larg despre formarea şi erupţia dinţilor temporari şi mai ales a dinţilor tineri permanenţi ce pot apărea pentru a arăta că aceste modificări de structură pot fi rezolvate nu numai protetic ci şi cu ajutorul fructului BOROJO.

Sunt medic dentist şi am 2 băieţi în vârstă de 11 ani şi respectiv 6 ani. Băiatul cel mare a suferit la vârsta de 3 ani şi 3 luni un traumatism cranian în urma căruia diagnosticul a fost – avulsia dinţilor temporari frontali superiori, fractură de proces alveolar, fractură de piramidă nazală cu înfundare. Avulsia constă în pierderea dinţilor (a unui grup de dinţi) cu tot cu rădăcină, de pe arcada dentară în urma unui traumatism. La momentul respectiv s-a putut rezolva fractura de piramidă nazală prin intervenţie chirurgicală, în schimb nu s-a putut soluţiona nimic în privinţa dinţilor permanenţi, aceştia erau modificaţi la culoare – gălbui accentuat, iar suprafaţa vestibulară a dinţilor (suprafaţa exterioară) avea aspect rugos, sfărâmicios, grad mic de mobilitate.

Singura terapie pe care am putut s-o adopt a fost reparaţia suprafeţelor vestibulare cu materiale compozite deoarece rădăcinile dinţilor nu sunt foarte bine dezvoltate datorită traumatismului. Menţionez că un dinte frontal superior ( 21) nu i-a erupt fiind cantonat în fosa nazală.

Acum sunt în stare să afirm că după ce băiatul meu a consumat Pulpă de fruct Borojo – o lingură/zi timp de 3 luni consecutiv, dinţii tineri permanenţi afectaţi au căpătat o culoare mai deschisă, nu mai sunt atât de friabili şi sunt mai rezistenţi. Înainte de a consuma acest produs, dimineaţa îl mai durea capul, iar acum durerile de cap au dispărut. Efectele produsului sunt evidente şi în cazul dezvoltării dentiţiei tinere permanente ce suferă modificări de culoare şi rezistenţă deoarece şi băieţelul cel mic a luat Borojo Pulpă, iar un dinte frontal superior (21) ce îi erupea modificat de culoare – gălbui şi-a schimbat culoarea şi a devenit alb.

Medic stomatolog,
Mirela DOBRESCU

Posted on Lasă un comentariu

GLANDA TIROIDA – localizare, simptome, tratamente

Glanda tiroida – localizareGlanda tiroida

Glanda tiroidă este aşezată în loja tiroidiană, în partea antero-laterală a gâtului. Pe faţa anterioară a părţii superioare a traheii, pe laturile acesteia şi ale laringelui. Este formată din doi lobi- drept şi stâng- şi din istm.
Datorită aşezării lobilor şi istmului, tiroida are aspectul literei “H”. Ea are o culoare roz-cenuşiu. Mărimea glandei tiroide variază foarte mult cu sexul, vârsta, momentul fiziologic, trecutul patologic şi zona geografică. În general, la adult, ea are o greutate de 30-40 grame; la femeie este puţin mai mare decât la bărbat. La exterior este acoperită de o capsulă conjunctivă care trimite septuri spre interior şi care împart lobii în lobuli, iar pe aceştia în foliculi glandulari ce se prezintă ca nişte vezicule. Foliculii conţin coloidul tiroidian, format dintr-o substanţă proteică pe care se fixează tiroxina. Din colid, tiroxina poate fi eliberată la nevoie şi trecută în sânge.
Glanda tiroida are o irigaţie foarte bogată, fiind organul cel mai abundent vascularizat din organism. Debitul sanguin circulator este de 360-600 mL/100 grame organ/minut.

Tiroxina este principalul hormon tiroidian din sânge. Tiroida exercită şi o acţiune complexă asupra celorlalte glande endocrine. Ea influenţează funcţiile ovarului, testiculului, suprarenalelor, hipofizei, paratiroidelor etc. Acţiunea aceasta a tiroidei este influenţată de secreţiile celorlalte glande endocrine, stabilindu-se astfel o interrelatie tireoendocrină. Pentru ca să dirijeze funcţionarea normală a organismului, tiroida trebuie să producă cantităţi normale de hormoni.

Hormonii tiroidieni exercită efecte metabolice în diferite ţesuturi ale organismului prin creşterea consumului de oxigen şi a producţiei de căldură ca rol principal dar au şi efecte specifice pe diferite organe cum ar fi creşterea frecvenţei şi debitului cardiac, creşterea activităţii digestive, efecte scheletice ce contribuie la creşterea şi modelarea oaselor, controlul centrului respirator, efecte pe musculatură, sistem nervos. Toate aceste efecte sunt exacerbate în hipertiroidism şi diminuate în hipotiroidism, fiind direct răspunzătoare de tabloul clinic specific.

Glanda tiroida – cauze si simptome

Hipertiroidismul este consecinta excesului de hormoni tiroidieni eficace la nivelul ţesuturilor, hormoni sintetizaţi în exces la nivelul glandei. Simptomele sunt hiperactivitate, labilitate afectivă, insomnie, intoleranţă la căldură, palpitaţii, oboseală, “lipsă de aer” la efort, scădere ponderală cu poftă de mâncare crescută (la tineri) sau scăzută (la bătrâni), reducerea sau dispariţia sângerării menstruale, scăderea libidoului, tranzit intestinal accelerat, sete, poliurie, prurit. Semnele care apar sunt tahicardie, guşă, tegumente calde, catifelate, transpiraţii abundente, tremor fin al extremităţilor, hiperchinezie, hiperreflexie, eritem palmar, onicoliza, alopecie, retracţie palpebrală, exoftalmie. Guşa este reprezentată de creşterea de volum a glandei. Din punct de vedere al funcţiei glandei tiroide, pacienţii pot fi: eutiroidieni (funcţie normală), hipertiroidieni, hipotiroidieni. Doar o creştere asimetrică poate fi consecinţa unei formaţiuni tumorale benigne(adenom) sau maligne.

Nodulii tiroidieni pot fi maligni sau benigni. Se diagnostichează prin palpare sau ecografie. Factorii de risc pentru caracterul malign al unui nodul sunt: radioterapie externă în doze antiinflamatorii la nivelul capului sau gâtului în copilărie sau adolescenţă, antecedente familiale de carcinom tiroidian medular, vârsta sub 20 de ani sau peste 60 de ani, sexul masculin. Clinic, sugestive sunt următoarele semne: nodul dur, unic, cu contur neregulat, aderent (fixat). Dar absenţa factorilor de risc şi a semnelor caracteristice nu exclud caracterul malign al unui nodul astfel încât se impune puncţia cu ac subţire a nodulului.

Glanda tiroida – tratament naturist

Sunt mai multe remedii aduse de plantele medicinale benefice in echilibrarea functiilor glandei tiroide:

  • Ceai de tiroida ECOTIROID compus din: Sanziana (Galii herba), Salvie (Salviae herba), coaja de Salcie (Cortex salicilis), Busuioc (Basilici herba), Coada Calului (Equiseti herba), Melisa (Melissae herba), Isop (Hyssopi herba), Cimbrisor (Serpylli herba), Sunatoare (Hyperici herba). Se amestecă 1 linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită, se infuzează 2-3 minute, se strecoară, se beau 3 căni pe zi cu 1 linguriţă de Bitter suedez.
  • Suc de Orz verde, 3×50 ml pe zi;
  • infuzie din ceai de Drăgaică (sânziene), 2 ceşti pe zi;
  • infuzie de creţişoara şi coada calului, 2 ceşti pe zi (una dimineaţa şi una seara cu o oră înainte de culcare);
  • Masaj la gât cu alifie de drăgaică;
  • Comprese cu varză, alternante cu aplicaţii de argilă diluată într-un decoct de coajă de Stejar;
  • Cură cu suc de Lămâie;

DR.LAURENTIU CUSTURA

[prima_products_with_skus title=”Glanda tiroida – produse naturiste” skus=”CS041, CC015, SNC07, AL001, AL005, UT11-01, UT11-02, UT11-03″ numbers=”” columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

Posted on Lasă un comentariu

Deformările coloanei vertebrale

scoliozaPrevenirea şi depistarea precoce a deformărilor coloanei vertebrale

Părinţi, dascăli şi pediatri, vă invit să privim o clipă mai atent spre copii şi împreună să-i ajutăm să crească „drepţi” la propriu şi la figurat.

Meseria de părinte este una fascinantă ale cărei satisfacţii le veţi simţi din plin. Având în vedere numărul mic de medici în raport cu numărul de locuitori face ca timpul medicului să fie limitat. În acest context, principala responsabilitate de a monitoriza sănătatea şi dezvoltarea normală a copiilor revine părinţilor.
Părinţii bine informaţi din punct de vedere medical şi avertizaţi vor recunoaşte din timp semnalele de alarmă şi se vor adresa pediatrilor care vor stabili diagnosticul şi tratamentul.

Am ales acest subiect deoarece constat cu părere de rău că incidenţa deformărilor coloanei vertebrale creşte îngrijorător la copii în ultimii ani.
În mod normal coloana vertebrală prezintă curburi, numite curburi fiziologice, după cum urmează: dacă privim din profil (lateral) există trei curburi – cervicală, dorsală, lombară. Dacă privim din faţă, coloana este dreaptă.

Deformările coloanei vertebrale pot fi: în plan frontal (privind din faţă), coloana vertebrală poate prezenta o deformare spre stânga sau spre dreapta numită scolioză; în plan sagital, antero-posterior (din profil), coloana vertebrală poate prezenta cifoză – accentuarea curburii dorsale dincolo de limitele fiziologice sau lordoză – accentuarea curburii lombare dincolo de amplitudinea fiziologică.

Scolioza juvenilă -apare în plină perioadă de creştere (12-17 ani). Este mai des întâlnită la fete şi are drept cauză poziţia vicioasă a corpului în diverse momente.

În evoluţia unei scolioze juvenile se disting trei etape:

  • etapa prepuberală (până la apariţia pubertăţii), când evoluţia scoliazei este lentă;
  • etapa puberală (a pubertăţii) cu debut la 9-10 ani la fete şi 11-12 ani la băieţi, marcată de apariţia caracterelor secundare feminine (creşterea sânilor, pilozitate, apariţia menstrei) şi masculine (pilozitate, voce îngroşată, dezvoltarea organelor genitale); este caracterizată în principal de creşterea rapidă în înălţime atât la fete, cât şi la băieţi, ceea ce agravează rapid evoluţia scoliazei, motiv pentru care această perioadă se numeşte perioadă critică şi durează până în jurul vârstei de 16-17 ani;
  • etapa terminării creşterii – în jurul vârstei de 18 ani, când scolioza se poate opri din evoluţie odată cu maturizarea osoasă.

Există scolioza sugarului şi a copilului mic de 1-3 ani, care sunt forme particulare care pot fi secundare rahitismului, modificările de structură a corpurilor vertebrale sau pot asocia alte bolicum ar fi boli de inimă, retard psihic.

Scolioza trebuie diferenţiata de atitudinile scoliotice care nu au o semnificaţie patologică şi se pot uşor corecta.

Cauzele deformărilor de coloană vertebrală: poziţie vicioasă la staţionarea bipedă (statul pe un picior), scris, învăţat, citit, telefon, calcilator, masă(prânz) atât la şcoală cât şi acasă, ducerea ghiozdanului, genţii de mână numai într-o singură mână, frecvent aceeaşi, greutatea ghiozdanelor prea mare pentru vârsta şi greutatea copilului, înălţimea neadecvată a mesei, pupitrului pentru studiu atât la şcoală, cât şi acasă, ceea ce obligă copilul să adopte o poziţie vicioasă a coloanei vertebrale, ridicarea unei greutăţi prea mari pentru vârsta copilului.

Ce-i de făcut? Aplicaţi măsuri de prevenire:

  • ghiozdanul va fi purtat în spate, pe ambii umeri şi va avea o greutate decentă (atenţie educatori, învăţători, profesori, părinţi!),
  • folosirea unui mobilier (masă, birou, pupitru) adecvat studiului, astfel încât distanţa până la ochiul copilului să nu fie mai mică de 35 cm şi mai mare de 45 cm, linia umerilor să fie paralelă cu marginea mesei, ceea ce presupune că ambele coate stau pe masa de studiu, picioarele vor sta sub masă şi nu sub şezut, atât la scris, învăţat, televizor, calculator, dar şi la luarea prânzurilor,
  • se va evita statul pe un picior,
  • privitul la televizor se va face în faţa televizorului, cu privirea perpendicular pe ecran, nu din pat, culcat, se va evita ridicarea greutăţilor prea mari pentru vârsta copilului,
  • va dormi pe pat cât mai drept, cu saltea plană şi cu pernă cât mai mică,
  • se recomandă gimnastică la şcoală şi acasă, în pauzele dintre orele de studiu,
  • înnotul este sportul care fortifică cel mai bine musculatura spatelui,
  • băi de soare şi aer, dietă echilibrat, cu conţinut bogat de lactate, susţinerea creşterii rapide în înălţime cu preparate din calciu alternativ cu magneziu şi vitamina D pentru fortificarea oaselor.

Vitamina D nu se administrează vara în linile VI, VII, VIII la copii mari deoarece soarele verii activează vitamina D aflată în tegumentul nostru în stare inactivă şi acoperă necesarul de vitamina D cu condiţia sa exăpunem ţesutul la soare.

Supravegherea poziţiei corpului copilului şi corectarea ei trebuie aă fie o grijă permanentă a părinţilor care trebuie susţinuţi de educatori, învăţători, profesori, medicide familie şi specialişti. Orice schimbare persistentă a poziţiei corpului trebuie să-l determine pe părinte să se adreseze medicului, corectarea scoliozei uşoare sau a atitudinilor scoliotice sau cifotice fiind mai uşoară în faze incipiente. Părinţii vor ajuta copii să respecte îndicaţiile medicului, cu tact, diplomaţie, făcându-i să înţeleagă că limita dintre o coloană vertebrală dreaptă şi una cu deformări este foarte mică la vârsta pubertăţii, cu consecinţe pe viaţă.

Posted on Lasă un comentariu

Natura in ajutorul diabeticilor

diabetNatura in ajutorul diabeticilor

Extractul din mlădiţe de Afin este un produs al PlantExtrakt, se recomandă ca adjuvant în complicaţii vasculare în diabet sau hemoragii retiniene în diabet (în asociere cu Morus nigra), diminuarea capacităţii vizuale (miopie, cecitate nocturnă), cistite, enterite, colibaciloză intestinală.

Extractul din muguri de dud este un extract hidro-glicero-alcoolic, se recomandă ca adjuvant în diabet noninsulinodependent (tip II) în asociere cu Acer campestre, Olea europaea sau Juglans regia; complicaţii vasculare în diabet sau hemoragii retiniene în diabet (în asociere cu Vaccinium myrtillus).

Fasole teci – capsule – produsul are un conţinut ridicat în: hemiceluloză (50%), aminoacizi, vitamina C, săruri minerale, ceea ce determină apariţia efectelor: diuretic, nutritiv, energizant, remineralizant, antiseptic renal; adjuvant în diabetul zaharat de tip I şi II.
Diabetin – conţine fructul de momordica, teci de fasole, ginseng alb, se recomandă ca adjuvant în diabetul zaharat de tip I si II, pancreatite cronice, convalescenţă, stres prelungit.

Fitodiab – principiile active cu acţiune hipoglicemiantă din acest produs sunt mirtilina şi neomirtilina care stimulează secreţia de insulină şi creşte în mod substanţial utilizarea periferică a glucozei. Ele sunt prezente atât în fructul, cât şi în frunzele de afin; unii compuşi guanidinici prezenţi în păstăile uscate de fasole şi în dudul alb, stimulează utilizarea periferică a glucozei şi împiedică producţia hepatică de glucoză (neuglucogeneză). Principiile bioactive din care fac parte antocianii, flavonele şi flavonoizii, acidul retinoic, vitaminele C şi B, precum şi numeroase oligoelemente conferă produsului o puternică acţiune antioxidantă şi hipolipemiantă, explicând acţiunile favorabile ale preparatului în prevenirea complicaţiilor cronice diabetice. Este indicat în diabetul zaharat de tip II cu sau fără exces ponderal. Prin acţiunea sa preponderent periferică, produsul poate fi asociat insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip I, inducând o mai bună echilibrare a bolii. În aceste cazuri însă, insulinoterapia nu va fi sub nici o formă întreruptă.

Momordica charantia – se recomandă pentru reglarea nivelului glicemiei în special la persoanele cu diabet zaharat tip I şi II, acţiune realizată prin intermediul polipeptidei-p cu activitate asemănătoare insulinei şi care stimulează celulele pancreatice, determinând şi creşterea secreţiei de insulină proprie. Capsulele cu momordica reglează în acelaşi timp nivelul sangvin al trigliceridelor şi colesterolului, normalizarea raportului LDH/LDL. Acţiunile sunt în principal hipoglicemiante şi hipocolesterolemiante; alte acţiuni: imunomodulatoare, stomahică, vermifugă, antibacteriană şi chiar antitumorală.

Normodiab – are ca acţiune terapeutică scăderea glicemiei prin creşterea utilizării periferice a glucozei şi inhibarea producţiei hepatice de glucoză, acţiune datorată sinergismului dintre acidul mirtilic din frunzele de afin şi compuşi de tip guanidinic din tecile de fasole şi din frunzele de dud. Acţiunea antioxidantă şi hipolipemiantă este favorabilă în prevenirea complicaţiilor cronice ale diabetului, datorită prezenţei în produs a antocianilor, flavonelor şi flavonoizilor, oligoelementelor.

Este indicat în diabet zaharat de tip II (insulino-independent) cu sau fără exces ponderal. Prin acţiunea sa preponderent periferică, produsul poate fi asociat insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip I (insulino-dependent) inducând o mai bună echilibrare a bolii.

Sirop de Coacăz negru (fără zahăr) – poate fi folosit de către diabeticii care au şi alte complicaţii, precum: tonic general, vitaminizant, depurativ, adjuvant în: anemie, reumatism cronic şi gută, creşterea acuităţii vizuale, afecţiuni febrile, tuse, angină, ulcer gastro-duodenal, gastrite, colite, afecţiuni hepato-biliare, nefrite, pielonefrite, insuficienţă cardiacă şi respiratorie, ateroscleroză, circulaţie periferică slabă, stres.

Sirop de afine (fără zahăr) – diabet (datorită mirtilinei numită şi insulină vegetală), diaree, gută, reumatism, infecţii urinare, uremie, enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie.