Posted on

Detoxifiere si revitalizare in 3 pasi

cum sa fii sanatos

Detoxifiere si revitalizare in 3 pasi

 

E greu corpul nostru dupa o lunga iarna si trist sufletul de greutatea lui !

Dragi prieteni e atat de simplu sa fim sanatosi si fericiti incat daca veti sti o sa ramaneti mereu in aceasta stare.

1.Sufletului ii trebuie odihna spirituala pentru ai creste aripile si asta o putem realiza doar printr-o rugaciune permanenta:

Sănătos și fericit

,,Doamne Isuse milueste-ma!,, e bine doar atat spusa in gand cand lucrezi cand mergi cand te odihnesti.

2.Lucreaza cu mainile tale ceva ,nu lancezi 8 ore fii activ si la munca ta statica poti sa te ridici din cand in cand.

3. Mananca 3 mese pe zi iar farfuria sa contina jumatate din ea legume fierte si crude.

bea ceai intre mese.

Cu toata iubirea Iuliana Barbu

Ceai de detoxifiere ECODETOX 150g

Posted on Lasă un comentariu

Caracterul omului

Caracterul omului

Caracterul reprezintă totalitatea trăsăturilor individuale ale unui individ.caracter uman

Acesta se manifestă atât prin comportamentul său, cât şi prin atitudinea faţă de realitatea înconjurătoare. Caracterele se împart în patru tipuri, numite temperamente. Această departajare a fost făcută de Hipocrate (medic an­tic grec), care a stabilit că temperamentul individului depinde de calităţile lui psihice: el poate ti coleric, sangvin, flegmatic sau melancolic.

Caracterul omului

Coleric (din greacă chole – bilă) este individul cu reacţii spontane în orice acţiune; are senzaţii puternice, rapide şi îşi manifestă stările prin grai, gesturi şi mimică. Este agitat, impulsiv şi nu poate uita mult timp ofensele care i se aduc. Deşi se caracterizează prin acţiuni bruşte, mişcarea este cea mai bună odihnă pentru el.

Pentru el recomandam ceaiul ECORELAX

Caracterul omului

Sangvin (din latină sanguis – sânge, putere de viaţă) este individul care se excită rapid, se supără uşor, însă uită aproape imediat orice ofensă. Părerile celorlalţi îl influenţează puternic.

Pentru el recomandam ceaiul ECORITM

Melancolic (din greacă melas/melanos chole – bilă neagră) este individul cu predispoziţie pentru stări depresive, tristeţe şi deprimare. Este sensibil, dar îşi exteriorizează arareori senzaţiile. Mişcările melancolicului sunt line şi puţin lente.

Pentru el recomandam ceaiul DE ISOP

Caracterul omului

Flegmatic (din greacăphlegma flegmă, mucus) este individul cu reacţii calme la orice manifestare emoţională. Este lent şi preferă să nu se manifeste sau să aibă doar o reacţie limitată.

Pentru el recomandam ceaiul DE VIATA LUNGA

Există o corelaţie strânsă între temperamentul omului şi constituţia sa fizică

Trăsăturile de caracter influenţează puternic starea psihică a omului; la rândul său, aceasta provoacă numeroase schimbări în starea fizică a organismului.

Principalele trăsături pozitive ale caracterului sunt optimismul, bunătatea, capacitatea de a ierta greşelile celorlalţi şi de a-şi stăpâni supărarea (ura, irascibilitatea), altruismul, puterea de muncă, independenţa şi satisfacţia de sine, consumul moderat de mâncare şi băutură, credinţa în Dumnezeu şi în natura bună a omului, un spirit de economie fără exagerări, ospitalitatea,

curajul cu măsură, manifestarea voinţei, iniţiativa, curiozitatea faţă de tot ceea ce este nou.

Trăsăturile negative esenţiale sunt cruzimea, lăcomia, zgârcenia, setea de răzbunare, răutatea, egoismul, lenea, dorinţa de a-i condamna pe ceilalţi şi manifestările de furie şi ură faţă de ei, excesul de mâncare, senzualitatea excesivă, umilirea de sine, risipa, lipsa de voinţă, indiferenţa, trădarea prietenilor, pasivitatea, lipsa dorinţei de a se informa şi de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele.

Sănătatea unui individ este fundamental dependentă de trăsăturile de caracter ale acestuia. Trăsăturile negative îl pot împinge să comită fapte condamnabile, să adopte un mod nesănătos de viaţă şi o atitudine incorectă faţă de ceilalţi semeni ai săi sau faţă de natură, ceea ce se va răsfrânge şi asupra sănătăţii sale. Pe de altă parte, trăsăturile pozitive îi vor proteja sănătatea fizică şi psihică. Combaterea trăsături lor negative şi cultivarea celor pozitive ajută la purificarea corpului şi a biocâmpurilor energetice ale fiinţei umane.

Răbdarea, voinţa, tendinţa de ameliorare a sănătăţii sunt trăsături care contribuie la alegerea metodei de curăţare şi tratare a organismului şi la aplicarea acesteia până la obţinerea rezultatului dorit. In timpul efectuării procedurilor de curăţare, stăpânirea de sine este esenţială; cura de însănătoşire programată trebuie dusă în mod obligatoriu până la capăt.

După curăţarea fizică a organismului este necesar să se treacă imediat la perfecţionarea caracterului, adică la o curăţare care o va susţine pe cea fizică, procesele devenind reciproc reversibile.

iNDICAM O CURATARE CU CEAI ECODETOX IAR PENTRU PSIHIC LECTURAREA CARTII SANATOS SI FERICIT

BIBLIOGRAFIE: ENCICLOPEDIA DEZINTOXICARII ORGANISMULUI UMAN,2005,Sanatos si fericit 2017

Posted on Lasă un comentariu

Dezintoxicarea intestinelor

Dezintoxicarea cu siminichie(Senna,Cassia)Cassia_senna

 

 

Există o excelentă modalitate de întărire a imunităţii celulelor prin dezintoxicarea intestinelor şi a stomacului cu siminichie. Dezintoxicarea cu siminichie se recomandă doar adulţilor, copii sub 16 ani nu trebuie să recurgă la ea.

Cura de dezintoxicare durează o săptămână. Siminichia se administrează seara.  În timpul adminstrării se poate întampla deşi rar ca temperatura corpului să crească.

Metoda de administrare a siminichiei

Dezintoxicarea cu siminichie(Senna,Cassia) se face in felul urmator :timp de o săptămână trebuie efectuată următoarea procedură:

-seara se pune într-o cratiţă o lingură de siminchie , se toarnă peste ea o cană de apă, se fierbe 5 minute la foc mic şi apoi se lasă 20 minute la răcit. Fiertura strecurată se bea ca ceai la 1,5-2 ore după masă. Nu mai consumaţi nimic după aceea.

În prima zi trebuie să beţi o treime de pahar de fiertură, restul se va păstra la frigider o zi şi se va administra în seara următoare. În dimineaţa următoare urmăriţi-vă organismul este posibil să aveţi dureri abdominale. După toate probabilităţile, în timpul defecaţiei matinale veţi avea un scaun diareic. Durerile trebuie sa fie in limitele suportabilului, iar scaunul diareic puternic doar o singură dată pe zi (dimineaţa). Este posibilă încă o defecaţie. Dacă aveţi dureri acute sau dacă scaunele devin mult prea frecvente trebuie să reduceţi doza. Dacă suportaţi bine doza de 1/3 de pahar începeţi să o măriţi treptat.

Dezintoxicarea cu siminichie(Senna,Cassia) -la sfârşitul procedurii(în cea de-a 7 a zi) trebuie să consumaţi un pahar întreg de fiertură de siminichie. Dacă suportaţi greu procedura, faceţi pauză de o zi. Continuaţi să vă administraţi fiertura timp de 10 zile. Vă puteţi orienta după următorul principiu: trebuie să aveţi 1-2 defecaţii cu scaun diareic şi o stare relativ bună a organismului. Procedura implică o asanare puternică , de aceea trebuie să o abordaţi cu maximă seriozitate şi să o efectuaţi cu precauţie. Această recomandare este oportună în special celor care suferă de ulcer gastric sau celor predispuşi spre el. E bine să consultaţi totodată, medicul naturist.

Prin această procedură se elimină chiar şi “depunerile”de materii fecale acumulate în intestin de-a lungul a zeci de ani. Siminichia curăţă eficient şi rinichii eliminând nisipul şi calculii. După această procedură, este posibil ca ochii să vă lăcrimeze şi să simţiţi nişte senzaţii stranii sub ei. Acestea sunt stări care pot să apară după curăţarea stomacului şi a intestinului dar nu durează mult şi în unele cazuri nici nu apar.

Dezintoxicarea cu siminichie(Senna,Cassia)-Această procedură de dezintoxicare poate fi efectuată o dată pe lună. Persoanele fizic ,bine antrenate o pot aplica timp de 1-2 zile. Dacă nu sunteţi sigur de necesitatea dezintoxicării sau dacă pe parcursul ei vă simţiţi în pericol întrerupeţi-o imediat şi începeţi un alt tip de dezintoxicare cu preparate mai slabe şi de durată mai lungă.

Comenzi si consultanta 0234537346,0728970915

Bibliografie:

“Enciclopedia dezintoxicării organismului uman”

                 Consultant ştiinţific : Dr. Al Jashi Cristina Glasdys

Posted on Lasă un comentariu

Ficatul – organ vital pentru miracolul vietii

Ficatul - organ vital pentru miracolul vietii

FICATUL – marele gardian şi totodată salvator al sănătăţii noastre

(sursa:yogaesoteric.net; republ: bistritanews.ro)

ficatul-bila-stomacul-pancreasul Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, este capabil să efectueze câteva sute de transformări chimice simultan. De functionarea acestuia depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile. Pe de altă parte, ficatul ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă toate substanţele care intră în corp, pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa. Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate sau insuficient asimilate, care ne vor încărca în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros, elimină excedentele şi reziduurile alimentare, interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. Va lăsa să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient „otrăvurile” datorate, pe de-o parte, activităţii celulare, cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6. Ficatul dozează armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot ficatul este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinele de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim: protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.

Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau roşii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate şi impotenţă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer.

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne, care pentru noi toti ar trebui să fie nişte semnale de alarmă, sunt următoarele:
– limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
– ameţeli dese sau chiar senzaţii de „sfârşeală”;
– balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
– migrene şi dureri de cap;
– insomnii, somn agitat;
– urină încărcată sau prea limpede;
– culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
– nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Pentru a evita urmările acestor semne de rău augur şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi, trebuie să acţionăm din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic, dar şi prin programul nostru. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, ar trebui să spunem cu hotărâre:

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);

NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nicio valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.

DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi pierzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. Nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Tag-uri asociate:

Posted on Lasă un comentariu

Dializa poate fi evitata ? Prof. dr. Kopp zice DA!

Adio Dializa ?

dializa-evitata-bicarbonatBicarbonatul ca alternativa la dializa in cazurile de insuficienta renala.

După un articol de Antje Bultmann, apărut în revista „raum&zeit”  Nr. 170 din Martie-Aprilie 2011

   Peste 65.000 de persoane, în Germania, sunt supuse procedurilor de dializă în mod regulat. Marea majoritate a lor este recunoscătoare acestei tehnici care le permite să-şi trăiască mai departe viaţa, chiar şi aşa, cu neajunsurile respective. Desigur, pacienţii care suportă dialize sunt îngădiţi în desfăşurarea normală a vieţii lor, iar costurile pentru aceste dialize sunt uriaşe.

    De peste 35 de ani însă există o alternativă spectaculos de simplă, [la dializa (n.n.)] care este cu mult mai puţin costisitoare şi care de asemenea este mult mai uşor de suportat pentru pacienţi. Din păcate nimeni nu vrea să audă ceva despre această metodă alternativă. Nimeni din cei implicaţi în medicina şcolastic-alopată.

    De ce oare? Sau mai bine zis… Qui bono? (Cine profită?)

Totul a început cu o fericită neglijenţă, care i-a atras atenţia şi deschis noi căi de cercetare Profesorului Dr. Med. em. Klaus Friedrich Kopp. Şi pentru ca să nu cumva le vină vreo idee adepţilor alopaţiei, şi să acuze din nou de „şarlatanie”, am sa va spun mai întâi, pe scurt, care sunt calificările şi competenţele Domnului Profesor Doctor Kopp.

Născut în 1935, este medic specialist în medicină internă, cu specializare în nefrologie. A studiat printre altele în Paris, Aberdeen şi la Universitatea Goethe din Frankfurt. Acolo a şi creat un centru de dializă cu aparatură creată de el însuşi. În 1970 primeşte o catedră de Profesor la Universitatea Utah din Salt Lake City (USA), unde şi-a continuat cercetările sub îndrumarea celebrului descoperitor al rinichiului artificial,  olandezul Willem Johan Kolff. În 1973 este chemat la Universitatea Tehnică din München unde devine directorul Centrului de nefrologie de la Clinica „rechts der Isar”, ocupându-se intensiv în continuare de dializă şi de transplantul de rinichi, pâna la pensionarea sa în anul 2000.

Deci nu este vorba de un medic naturist, alternativ, şarlatan, chinez, şaman, homeopat sau mai ştiu eu ce, stimaţi Domni Alopaţi.  Este unul de-ai Dumneavoastră. Dar în mod sigur unul care-şi iubeşte meseria cu adevărat, astfel încât se îngrijeşte de pacient, şi nu de plic.

O întîmplare „norocoasă”

Şeful Clinicii de urologie de la Clinica „rechts der Isar” l-a chemat pe Dr. Kopp pentru unul dintre pacienţii internaţi în Clinică, ai cărui rinichi se „blocaseră” în urma unei operaţii ample de litiază renală. Pacientul practic nu mai putea elimina urina. Colegii de la urologie încercaseră deja toate metodele cunoscute (lor), spre exemplu administrarea masivă de infuzii şi diuretice, în scopul de a debloca rinichii pacientului, de a-i aduce din nou în stare de funcţionare. Deseori aceste metode sunt folositoare. Dar atunci când aceste metode nu ajută, se crează un foarte mare pericol pentru pacient şi pentru viaţa acestuia.

Lichidul (care nu poate fi eliminat) se adun mai întâi în picioare şi de acolo treptat creşte nivelul „apei” până la plămâni, putând astfel provoca sufocarea pacientului. De asemenea substanţele conţinute în mod normal în urină (ca de exemplu Creatinul) şi care tot în mod normal sunt eliminate din organism odată cu acest lichid, rămân în organism, provocând în cele din urmă o otrăvire a acestuia. Şi aceasta încă nu este totul: simulta cu această acumulare de apă şi substanţe toxice se produce si acidoză, deci ţesuturile şi sângele devin din bazice, acide, deoarece ştim că urina este acidă, nu? Ori această acidoză pune în pericol foarte serios viaţa pacientului. Toate aceste lucruri îi erau foarte clare Profesorului Kopp, astfel încât în cazul la care facem referire, el a încercat mai întâi neturalizarea acidozei.

Mecanismul de „revărsare” (overflow) al rinichilor

Kopp i-a aplicat deci pacientului o perfuzie cu o soluţie ce conţinea 8,4% natriu-hidrogencarbonat (sinonim cu natriu bicarbonat), aşa cum se obişnuieşte în medicina intensivă. Natru-hidrogencarbonatul este o substanţă care se găseşte în mod natural în sânge şi cu ajutorul căreia organismul menţine în echilibru balanţa bază-acid.  Între timp Kopp a început să studieze valorile analizelor de sânge sosite de la laborator şi a uitat să închidă clama de la tubul pungii cu perfuzie. Rezultatul a fost că în pacient au fost introduse suplimentar, prin perfuzie, 200 ml de soluţie de bicarbonat mai mult decât este permis în teoria şi manualul de urologie.

Acest lucru era considerat ca fiind foarte periculos (creşterea nivelului de bicarbonat peste o anumită valoare) astfel încât Kopp, evident stânjenit şi cu un sentiment clar de „penibil”, a efectuat imediat o măsurătoare a pH-ului urinei pacientului. Spre surprinderea sa, Kopp a constatat că urina pacientuluii, care până la acel moment era acidă, devenise subit bazică (alcalină), cu o valoare pH de 8,0. Aceasta însemna că urina pacientului trebuia să conţină acuma şi bicarbonat.

   „Am încercat, cu ajutorul unui diuretic, să elimin surplusul de bicarbonat din sânge” relatează Kopp. „Spre marea mea surprindere, rinichii şi-au „deschis porţile” (în sensul că s-au deblocat, şi-au dat drumul) iar pacientul a început să urineze ca un campion mondial, ajungînd la circa 20 de litri în 24 de ore”.

Astfel pacientul a fost eliberat nu numai de pericolul acumulării apei, dar şi de cel al intoxicării prin substanţele conţinute în urină. Toate substanţele toxice au fost eliminate. Iar dializa a devenit inutilă! Desigur că Profesorul Kopp a urmat şi cercetat această „cale” deschisă întâmplător, printr-o neglijenţă, astfel confirmându-se faptul că în cazul unei depăşiri a cantităţii de natru-bicarbonat din sânge se declanşează un mecanism de „revărsare” al rinichilor, mecanism care fusese de fapt deja din anul 1949 semnalat şi descris de către Robert F. Pitts, medic american celebru pentru cunoştinţele sale asupra rinichilor şi a metabolismului acestora, mai ales în ceea ce priveşte aciditatea , alcalinitatea, electroliza şi administrarea apei. Doar că aceste foarte preţioase cunoştinţe ale lui Pitts fuseseră date uitării până când Kopp nu a uitat el însuşi să închidă la timp clama aparatului de perfuzie.

Kopp a ajutat peste 300 de pacienţi

Din 1974 şi până în 2000 Profesorul Kopp a putut prin metoda sa să ajute peste 300 de pacienţi pe care i-a scutit de neplăcerile cauzate de dializa. Prin aceasta au fost economisite şi costurile foarte ridicate ale dializelor respective, iar pacienţii au scăpat şi de neplăcerile sociale şi psihice pe care le aduce cu sine dializa.

Chiar şi un tigru de la Circul Barum, grav rănit şi care drept urmare suferea de o insuficienţă renală acută a putut fi eficient ajutat prin această metodă. Un tigru desigur că nu poate fi suspus unei dialize! Acest tigru este până în prezent singura felină mare care a supravieţuit unei insuficienţe renale acute, iar animalul trăieşte şi astăzi în Parcul Serengeti de lângă Hanovra.

Kopp a efectuat şi o serie de experienţe cu şoareci cărora li se provocase artificial o insuficienţă renală acută. În grupul de animale terapiat după schema cu bicarbonat a lui Kopp aproape toate animalele au supravieţuit, în timp ce din grupul de control (neterapiat) nu a supravieţuit nici un animal.

Şi cu toate acestea, descoperirea şi metoda terapeutică a lui Kopp a fost şi este în continuare ignorată, şi nu există nici un medic (referire se face aici la situaţia din Germania) care să fi preluat şi aplicat metoda terapeutică a lui Kopp.

După pensionarea mea în anul 2000, totul a fost complect şters cu buretele” ne spune Profesorul Kopp. Succesorul său la Clinica de urologie nu cunoaşte altă metodă decât dializa care a fost pentru prima oară introdusă ca terapie de către Willem J. Kolff în 1945.

La vremea respectivă desigur că această metodă, dializa, a reprezentat un mare progres şi o şansă de supravieţuire pentru foarte mulţi pacienţi. Dar totuşi şi până în ziua de astăzi au rămas pe mai departe riscurile pe care această metodă le aduce cu sine, respectiv relativ marea rată de deces, precum şi permanentul risc de contaminare a sângelui care este reintrodus în organism.

Dializa

Dar să vedem acuma un pic mai îndeaproape ce este cu această dializa. Dializa este aplicată atunci când rinichii, ca urmare a unei insuficienţe renale acute sau cronice, nu mai pot elimina din corp apa (urina) şi produsele reziduale rezultate în urma metabolismului. Acest lucru poate avea urmări deosebit de grave, ce pot conduce la decesul pacientului. Astfel de situaţii de „cădere a rinichilor” pot apare în diferite cazuri, ca urmare a unor alte afecţiuni (diabet, afecţiuni cardiace, după operaţii foarte grave, grele sau complicate) sau ca urmare a unor traume (accidente grave, situaţii de şoc, infarct cardiac, arsuri sau otrăviri grave). De multe ori o astfel de „cădere” a rinichilor este relativ târziu remarcată.

În cadrul dializei, un „rinichi artificial” efectuează necesara curăţire a sângelui. Desigur însă că această procedură afectează calitatea vieţii persoanei respective. Un pacient cu insuficienţă renală cronică trebuie să efectueze 3-4 dialize săptămânal, în cadrul cărura trebuie să fie conectat pentru timp de mai multe ore la tuburile care preiau şi apoi reintroduc sângele în organism. Această „spălare a sângelui” [prin dializa (n.n.)] desigur că împovărează organismul în întregul său şi aduce cu sine complicaţii cum ar fi durerile de cap, ameţelile, căderile de tensiune sangvină sau dereglările de ritm cardiac. Pe deasupra pacientul respectiv trebuie să se supună unui ritm de viaţă şi unui regim alimentar deosebit de sever. Asta pe de o parte.

Pe partea cealaltă avem însă o categorie de indivizi care este foarte mulţumită şi satisfăcută de metoda dializei. Sper că nu este cazul să vă spun la cine anume mă refer, nu? La cei care….. QUI BONO! [au de castigat din dializa (n.n.)]  Căci dializa este una dintre terapiile cele mai scumpe şi care este recunoscută şi plătită de către Casele de Asigurări de Sănătate.

Pro pacient cronic (aici vă descriu desigur situaţia din Germania)  dializa costă 1.000 de Euro lunar, ceea ce pentru Germania înseamnă anual circa 3,5 miliarde de Euro. MILIARDE! În Germania există circa 65.000 de pacienţi care necesită o permanentî curăţare a sângelui [prin dializa (n.n.)], iar tendinţa este în greştere.

Pe deasupra mai trebuie aici să calculăm şi pacienţii cu insuficienţă renală acută, pentru care este necesar, timp de două până la patru săptămâni, în funcţie de necesităţile medicale intensive, dializa şi terapii de circa 1.000 de Euro zilnic!

Revoluţionara metodă a Profesorului Kopp ar face ca această împovărătoare şi scumpa dializa să nu mai fie necesară în foarte multe cazuri. În ciuda nenumăratelor articole publicate de către Profesorul Kopp în jurnalele medicale de specialitate, această metodă alternativă este pur şi simplu ignorată de către medicina clinică. Şi este de asemenea de neînţeles de ce nici Casele de Asigurări de Sănătate nu iau această metodă în considerare, atâta timp cât dializa este o metodă foarte costisitoare iar aceaste Case se vaită în permanenţă că nu au destui bani. Păi cu asemenea sistem medical, nici n-au cum să aibă destui bani! Casele ar putea economisii enorme sume de bani iar pacienţii ar putea avea un standard de viaţă cu mult mai bun decât cel care rezultă ca urmare a dializei. De asemenea rata de mortalitate în rândul pacienţilor dializaţi ar scădea simţitor.

De ce nu există nici un interes…..

a)     Din partea corpului medical

Metoda terapeutică a Profesorului Kopp presupune o destul de mare diferenţiere. Nu este suficient să administrezi oareşce tablete sau infuzii şi perfuzii şi apoi să aştepţi liniştit. În mod deosebit la pacienţii cu insuficienţă renală acută este necesară o continuă supraveghere şi un continuu control din partea medicului. Balanţa acid-bază joacă în cadrul insuficienţei renale un rol hotărâtor. Conform metodei dezvoltate de Kopp trebuiesc controlate permanent valorile de laborator ale sângelui şi urinei, în coordonare cu greutatea corporală a pacientului. Apoi trebuieşte individual exact calculat, ce cantitate şi în ce modalitate (oral sau intravenos) trebuieşte administrată (deci, de la caz la caz, de la individ la individ!). În cazul insuficienţei renale cronice de regulă este suficientă administrarea orală de bicarbonat. În consecinţă deci, o terapie care implică activ şi de durată prezenţa,atenţia şi efortul medicului.

Deci, astfel stând lucrurile, iată părerea Doctorului Q.B. (personaj imaginar Qui foarte bono ales):

„Acuma, o astfel de metodă presupune ce eu să stau câteva ore, să-mi bat capul cu fiecare individ, să-l cântăresc, să-i verific valorile de sânge şi urină, adică să mă ţin după el cu borcănaşul până face pipi, nu? După aia să calculez cât bicarbonat trebuie pus în… prăjitură, nu? Şi dacă greşesc socoteala şi pacientul dă ortul popii, cine mă acoperă? Atâta timp cât nu-i terapie standard recomandată de la Minister, nu-mi bag capul în laţ pentru 2-3 care nu pot urina. Ca doar nu d-aia am facut şcoală 6 ani, şi practică şi specializare, ca să calculez bicarbonatul unuia sau altuia. Dializa este de bază, domle. Îl legi la furtun şi după 2 ore o trimiţi pe soră să-i scoată ţeapa şi să-l trimită acasă. Şi p-ormă, cu câte procente mă aleg eu din bicarbonatul ăsta? Păi aşa dau faliment şi închid cabinetul, domle! Pentru mine şi pentru clinica unde lucrez, dializa este mult mai rentabilă, aşa că mai scutiţi-mă cu bicarbonatul vostru, bine?”

b)     Din partea industriei farmaceutice

Industria farmaceutică realizează câştiguri enorme de pe urma dializei. Şi tocmai de aceea se îngrijeşte ca lucrurile să rămână şi pe mai departe tot aşa de „dializo-rentabile”. Pe pagina de Internet a firmei „Fresenius Medical Care”, una dintre cele mai mari firme în domeniul dializei se poate citi: „În indicele de bursă DAX firma Fresenius a obţinut un beneficiu de 9 procente, deci de 10,6 miliarde US-dolari pentru anul 2008, iar la închiderea anului acest beneficiu s-a mărit până la 14 procente, deci cu încă 818 milioane de dolari.”

Profesorul Kopp remarca: „Industria nu este deloc interesată în terapiile ieftine, căci nu are nimic de profitat de pe urma lor. Iar rata mare de mortalitate nu cade în sarcina şi responsabilitatea concernelor farmaceutice”.

Deci, astfel stând lucrurile, iată părerea Managerului q.b. (tot imaginar Qui este frate geamăn cu bono-ul ales mai sus):

„Păi, staţi un pic, ce-i cu prostia asta. Firma noastră de renume mondial vinde tehnologie de ultimă generaţie, pentru terapii moderne, pe bani frumoşi, nu? Sau ce credeţi, că sunt vânzător la Alimentara să mă ocup de … bicarbonat, auzi. Cum o să arate DAX-ul nostru anul viitor, dacă ne apucăm de vândut bicarbonat?  Primitivilor, şarlatanilor, ALTERNATIVILOR…. să vă fie ruşine! Auzi ce prostie, bicarbonat!”

Metodele noi, simple şi ieftine, nu au nici o şansă

Iar acest lucru îl ştim şi îl simţim pe propria noastră piele cu toţii. Că pentru medici, clinici şi spitale, manageri şi concerne farma metoda lui Kopp nici nu intră în discuţie, nu este cazul să ne mire. Deşi, sincer vorbind, ar cam fi cazul să se mai schimbe un pic politica asta de făcut bani pe pielea noastră, nu?

Dar de fapt vroiam să vă mai prezint încă un ultim aspect interesant, la care cred că foarte puţini dintre Dumneavoastră s-au gândit. Şi anume, la poluarea mediului înconjurător provocată de dializa. Probabil că o să căscaţi ochii mari de tot, nu? Ei bine, aparatele de dializa trebuiesc curăţate permanent. În Germania există circa 1.100 de centre de dializa, ale căror aparate sunt curăţate permanent, frecvent, şi astfel ajunge în apa de canal clor în concentraţie extrem de periculoasă. Atunci când aparatele de dializa sunt curăţate, se formează un gaz otrăvitor de culoare galben-verzuie. Asociaţia de purificare a apei din Germania a semnalat de nenumărate ori că prin deversarea la canal a acestor substanţe, este pusă în pericol chiar sănătatea personalului din staţiile de purificare. Ori bicarbonatul nu este otrăvitor! Da, dar nici costisitor, şi deci nu aduce profit!

Metoda terapeutică a Profesorului Kopp este publicată în germană şi engleză, a fost prezentată la nenumărate congrese internaţionale precum şi în publicaţiile acestor congrese, a fost prezentată în conferinţe şi în publicaţiile de specialitate, deci este cunoascută! Ei şi, ce dacă!

Nu ne rămâne decât speranţa că poate, într-o bună zi, ea va fi aplicată spre folosul nostru. Deşi…  Qui bono?

                                                                                                                                    Traducere: Qui bono

În următorul număr al revistei „raum&zeit” (Numărul 171 din Mai-Iunie 2011) a apărut  următoarea complectare din partea redacţiei, respectiv a Profesolului Kopp:

„La redacţie am primit o avalanşă de scrisori cu foarte multe întrebări din partea cititorilor, întrebări referitoare la articolul „ Adio dializa ”. Deoarece din articol nu reiese destul de clar faptul că procedura respectivă poate fi aplicată doar în cazul pacienţilor care NU au început încă procedurile de dializa, dorim în cele ce urmează să publicăm complectările şi precizările Profesorului Kopp cu privire la acest aspect:

„Procedura Kopp trebuieşte desigur aplicată ÎNAINTEA începerii terapierii prin dializa. Dar în zilele de astăzi predomină tendinţa de a se începe cu dializa foarte timpuriu. După părerea mea personală, chiar prea devreme. Cu 10-15 ani în urmă nu se gândea nimeni să înceapă dializa atât de timpuriu, asta poate şi datorită faptului că la vremea respectivă nu existau încă atît de multe locuri unde se putea face dializa. Astăzi se argumentează prin aceea că începând foarte devreme procedura de dializa se evită eventualele ulterioare complicaţii. Ceea ce nu este tocmai incorect.

De aceea desigur că există o serie de pacienţi la care, după o relativ timpurie dializa şi o relativ bună eliminare a „reziduurilor”, rinichii sunt din nou stimulaţi, asta desigur şi în funcţie de respectiva afecţiunea specifică. Iar în aceste cazuri este necesară terapierea afecţiunii primare a rinichilor, cum ar fi o pielo-nefrită prin terapiere antibiotică sau afecţiuni imunologice la care trebuie aplicată terapia imunologică indicată.

Conform experienţei de până acum aceste terapii au însă un mult mai mare succes în cazul în care se aplică metoda prezentată de mine, aceea de administrare a unei supradoze de bicarbonat, deoarece alimentarea cu sânge a rinichilor este în acest caz optimală.

Rămân cu speranţa că a sosit timpul ca această metode (prin supradozare de bicarbonat) să fie probată, testată şi analizată în studii clinice serioase, care să-i confirme eficacitatea şi multiplele posibilităţi de aplicare.”

(sursa: http://quibono.net)

Căutaţi mau multe:

Posted on Lasă un comentariu

Menopauza

menopauzaDeşi menopauza nu este considerată o afecţiune, prezintă consecinţe clinice importante.

În trecut menopauza era trecută sub tăcere, fiind privită ca un aspect negativ, exclusiv ca o trecere de la viaţa fertilă la sterilitate, ca un fel de „antecamera către bătrâneţe”. Femeia de astăzi simte nevoia să reabiliteze semnificaţia negativă a termenului de menopauză, încercând să pună în valoare anumite aspecte pozitive, dar mai ales încercând să prevină inconvenientele ce pot surveni în aceste condiţii. Informaţiile şi sfaturile provin în cea mai mare parte din mass-media sau de la alte femei. Nu este mai puţin important ca femeile să înţeleagă faptul că dacă vor conştientiza modificările induse de menopauză vor putea diminua riscurile ce apar în această etapă a vieţii. În mod sigur, cu cât se cunosc mai multe amănunte, se poate aprecia mai bine când este necesară iniţierea terapiei menopauzale.

Factorii care pot influenţa vârsta instalării menopauzei:

  • factori genetici: deţin rolul principal; în general, femeile din aceeaşi familie intră la menopauză în jurul aceleasi vârste;
  • fumatul : accelerează cu 1-2 ani instalarea menopauzei;
  • numărul de sarcini: femeile care nu au născut intră la menopauză mai devreme decât cele care au avut copii;
  • afecţiunile cronice: accelerează instalarea menopauzei;
  • nivelul socio-economic ridicat creşte vârsta instalării menopauzei;
  • statusul marital: la femeile căsătorite menopauza survine mai târziu.

Două simptome sunt dominante: modificările ciclului menstrual (alternanţa între cicluri normale şi cicluri scurte sau lungi, cu menstre abundente sau reduse cantitativ, mărirea intervalelor dintre cicluri); manifestări vaso-motorii (bufeurile de căldură ce sunt resimţite ca “valuri de căldură” care încep cu o senzaţie de presiune la nivelul capului, urmată de senzaţia de căldură la nivelul toracelui, gâtului şi capului ce se intinde “ în pânză” în întregul organism, cu apariţia transpiraţiei abundente şi creşterea discretă a frecvenţei pulsului). Alte manifestări neplăcute ale menopauzei includ: tulburări neuropsihice (depresie, insomnie, astenie fizică, nervozitate, tulburări de memorie, anxietate, senzaţie de lipsă de aer), scăderea apetitului sexual, dureri articulare difuze cu risc crescut de osteoporoză, creşteri în greutate, palpitaţii, tulburări urinare ş.a.

Ca tratament alternativ în menopauză, terapia naturală are rezultate bune, imediate şi pe termen lung. Medicaţia naturală include:

  • fitoestrogeni-compuşi de origine vegetală cu efecte pozitive la nivel osos, cerebral şi cardiovascular;
  • estrogenii pe bază de soia au efecte benefice şi asupra bufeurilor de căldura;
  • produse naturale cu CEAI DE SALVIE DIN CULTURA ECOLOGICA, BUSUIOC, LAVANDA, CIMBRISOR ce reduc inflamaţiile, durerile, refac structura osoasă, întăresc unghiile şi dinţii, scad tensiunea arterială, scad inflamaţia căilor urinare şi au efecte în litiaza urinară;
  • FOLOSITA ZILNIC, PERNUTA ANTISTRES SI ANTIINSOMNIE diminueaza stările de anxietate, insomnii, cefalee, stări depresive, iritabilitate şi bufeuri; preparate apicole care conţin lăptişor de matcă, polen, propolis şi miere cu efecte de întărire a sistemului de autoapărare al organismului, de încetinire a procesului de îmbătrânire, de creştere a apetitului sexual.

[prima_products_with_skus title=”” skus=”CC001,CC020,CC021,CC015″ numbers=”” columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

[prima_products_with_skus title=”” skus=”CS007,CS021,CS024,CS040″ numbers=”” columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

[prima_products_with_skus title=”” skus=”PT01-01,PT01-011,PT01-02,PT01-03,PT01-04,ST01-01,ST02-01,CC001″ numbers=”” columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

Aceste plante sunt incluse în tablete, capsule sau extracte şi se comercializează în farmacii, sub denuniri ca: Phyto-soya, Geriforte, suc de orz verde, azinc menopauza, vitamina E, Calciu Sedivitax ş.a. Sunt necesare anumite intervenţii terapeutice cu efect asupra simptomatologiei specifice menopauzei sau/şi asupra factorilor de risc. Rolul medicilor este deosebit de important în procesul de educare şi pregătire a femeilor aflate în perioada de trecere spre menopauză, astfel încât acestea să poată avea în continuare un stil de viaţă sănătos, activ, normal. Pornind de la constatarea că vârsta medie a femeii este de 80 de ani, mesajul care trebuie oferit este acela de a merge la medicul ginecolog sau de alte specialităţi pentru a trăi mai bine, evaluând riscurile de îmbolnavire care se asociază cu menopauza.

[prima_products_with_skus title=”” skus=”SNK003,SNH05,SNH06,SNF04″ numbers=”” columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

[prima_products_with_skus title=”” skus=”SNN01,SNN02,SNC09,SNN03,SNN04,SNN05,SNN06,SNI09″ numbers=”” columns=”4″ image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

Posted on Lasă un comentariu

Pancreas, un organ indispensabil vietii

pancreas-localizareFiinţele umane au pancreas care cântăreşte mai puţin de 100 g şi elimină aproximativ 1litru de suc pancreatic pe zi, adică aproximativ de 10 ori mai mult decât masa sa. Este un organ glandular de cca 15cm situat retroperitoneal, transver­sal, la nivelul primelor două vertebre lombare. Se poate spune despre pancreas ca are trei părţi: capul, corpul şi coada; capul este înconjurat de potcoava duodenală, iar coada merge până la splină. Din pancreas pleaca două canale excretoare, canalul Wirsung (principal) care străbate organul în tot lungul lui şi se deschide în duoden, la ampula lui Vater, unde se uneşte cu coledocul şi cel de-al loilea, canalul Santorini (accesoriu), care porneşte din canalul Wirsung la nivelul corpului de pancreas şi se deschide în duoden, deasupra ampulei Vater. Raporturile strânse ale canalului Wirsung cu coledocul au o deosebită importanţă în patologie.

Din punct de vedere histologic, pancreasul este alcătuit din două părţi: pan­creas exocrin, constituit din acini legaţi de canalele exterioare, şi pancreas en­docrin, alcătuit din insulele Langerhans, dispersate în ţesutul glandular. Cele doua funcţii, exocrină și endocrină sunt deosebit de importante. Secreția externă a p. (sucul pancreatic) conține enzime care ajută la digestia lipidelor, glucidelor și protidelor. Insulina și glucagonul (secreția internă a p.) sunt hormoni cu un rol important în metabolismul glucidelor și lipidelor.

Cauzele ce duc la tulburări pancreatice sunt: alcoolismul cronic (implicat în special în pancreatita cronică), litiaza biliară, litiaza canalului Wirsung (cauza principală a pancreatitei acute), traumatisme, infecţii virale, hipertrigliceridemia, hipercalcemia, cauze tumorale, congenitale.

Pancreatitele acute sunt afecţiuni edematoase sau necrotice ale pancreasului; cu prognostic variabil în funcţie de forma anatomo-clinică şi care necesită măsuri de terapie intensivă medico-chirurgicală. Simptomatologie: dureri abdominale de intensitate mare, accentuate de ingestia de alimente, care stimulează secreţiile pancreatice, greaţă, vomă, distensie abdominală, steatoree, hipotensemie arterială, oligurie, dispnee.

Pancreatita cronică este caracterizată prin leziuni de fibroză interstiţială, distrugerea ireversibilă a pancreasului exocrin şi anomalii ale canalelor pancreatice, cu conservarea relativă a pancreasului endocrin, care poate fi lezat tardiv în evoluţie. Este însoţită, în general, de o scădere ponderală marcată, datorată scăderii secreţiei exocrine a pancreasului, cu scăderea digestiei şi absorbţiei proteinelor, dar în mod special a grăsimilor.

Cancerul de pancreas.

Îmbolnăvirea pancreasului apare în principal de la sistemul de canale. Frecvenţa cancerului de pancreas a crescut (mai mult la bărbaţi decât la femei) şi a depăşit rata cancerului de stomac. Nu au fost identificaţi anume factori de risc cu toate că s-a sugerat că cancerul pancreatic apare mai mult printre diabetici şi la persoanele cu pancreatită cronică. Dureri abdominale, deseori radiind spre spate şi scăderea greutăţii sunt cele mai frecvente simptome ale cancerului pancreatic. Diagnosticul este dat în cele mai multe cazuri de tomografia computerizată, de multe ori diagnostic întărit de biopsie. Dacă masa tumoroasă este localizată şi nu a invadat vasele de sânge şi nervii care înconjoară pancreasul, poate fi scoasă prin operaţie.

Alte articole despre pancreas: Wikipedia, Jurnalul National,

Posted on Lasă un comentariu

Aciditatea prea mare

Aciditatea prea mare

pH -„potential de hidrogen”.

Pentru a mentine starea de sanatate si vitalitatea organismului, toate lichidele din organism ar trebui sa fie alcaline, cu exceptia sucurilor gastrice, a acidului clorhidric si a pepsinei, care sunt acide si au un rol esential in scindarea initiala a proteinelor.
Nivelul aciditatii sau alcalinitatii organismului este clasificat in functie de ceea ce se numeste factor pH.
pH are semnificatia de „potential de hidrogen”.
Scala de masurare a factorului pH este de la 0 la 14, unde 0 indica cel mai ridicat nivel de aciditate, 7 indica echilibrul natural, iar 14 este indiciul celui mai ridicat nivel de alcalinitate.
Deoarece numerele de pe aceasta scara reprezinta logaritmi, fiecare numar este de 10 ori mai mare decat urmatorul.
Acest fapt poate fi extrem de important daca veti intelege ca nivelul pH-ului sanguin trebuie sa fie de 7,4, adica usor alcalin.
Daca nivelul atomilor de hidrogen din sange scade pH-ul la 6,95 (prin cresterea numarului de atomi de hidrogen), atunci poate surveni coma sau moartea. Si opusul este valabil.

Aciditatea prea mare
Convulsiile si spasmele se pot instala daca pH-ul devine prea alcalin (adica daca scade numarul atomilor de hidrogen), desi situatia este extrem de rar intalnita.
Este important de mentionat faptul ca, in majoritatea cazurilor, convulsiile si spasmele sunt provocate de carentele de utilizare a mineralelor.
Practic toate toate alimentele pe care le consuma oamenii pot fi impartite in cele doua categorii amintite anterior: alimente care pot produce fie aciditate, fie alcalinitate. Rezultatul depinde de „cenusa” care ramane in urma digestiei si in functie de elementul mineral anorganic dominant din alimentele respective, care vor afecta nivelul pH din lichide organice.
Alimentele acide vor lasa in organism mai multi compusi de fosfor, fier si sulf, care vor expulza mineralele alcaline de genul calciului, magneziului, sodiului si potasiului.

Aciditatea prea mare
Acizii cristalizeaza, iritand astfel si inflamand tesuturile. Aceste cristale se depun oriunde in organism producand inflamatii, iritatii si stimulare sau agitatie functionala. Spre exemplu, acidul uric este un produs derivat prin metabolizarea si/sau dezvoltarea micozelor in organism.
Acumularea de acid uric va provoca guta si alte stari inflamatoare in intregul organism.
Acumularea de acizi si de proteine toxice straine la nivel tisular este cauza declansarii raspunsului imun, denumit inflamatie.
Din acest moment inflamatia este diagnosticata ca un tip de „ita”, adica gastrita, colita, cistita, nefrita, bursita si artrita. De fapt, afectiunile citate mai sus nu sunt boli, ci reactii inflamatorii, ca raspuns la acidoza.
Din acest motiv, abordarea terapeutica a acestor tulburari cu o medicatie care va spori si mai mult aciditatea sau cu steroizi este de-a dreptul absurda, conducand la degenerarea accentuata a tesutului. Mult mai logic este sa incercam alcalinizarea si detoxifierea tesutului, cu alte cuvinte eliminarea acizilor si a proteinelor straine care au provocat tulburarea de la bun inceput.1375434920_23

Posted on Lasă un comentariu

BIORITMUL ORGANISMULUI UMAN

bioritm

Omul care respectă ritmurile dictate de organism şi natură, adică de propriul bioritm, nu are probleme de sănătate.
Este extrem de activ între orele 19 şi 21.
Este perioada kapha, în care componenţa chimică a sângelui se reface cel mai bine.
Activitatea maximă a ficatului începe la ora unu şi se termină la ora trei noaptea. Este perioada de activitate nocturnă pitta şi vata.

Perioadele indicate de bioritm sunt convenţionale.

Ele depind de latitudinea geografică, de perioada anului şi de conformaţia individuală a individului.
Se poate totuşi afirma că intervalul de bioritm dintre orele şase şi zece dimineaţa corespunde perioadei kapha. In acest interval se activează mucusul din stomac şi orice aliment care ajunge în acest timp în stomac este digerat uşor. Este perioada recomandată pentru alimentaţie.
Următoarele patru ore, de la 10 până la 14, corespund perioadei Pitta ale bioritmului nostru, când toate organele sunt active. In această perioadă organismul are nevoie de o cantitate maximă de hrana, pe care o prelucrează uşor.
muntele-si-pinuDe la ora 14 până la 18 este perioada Vata a bioritmului nostru. În natură se produce o intensă mişcare a maselor de aer. Acelaşi lucru se întâmplă şi în organismul uman. Este perioada în care omul are cea mai mare capacitate de muncă fizică sau intelectuală. Concomitent sunt intense procesele de digestie şi de curăţare a organismului.
După ora 18 perioadele de bioritm de mai sus se repetă.
In natură, între orele 18 şi 22, se constată concentrarea umidităţii şi răcorii în aer, nu mai au loc intense deplasări de mase de aer şi natura intră în repaos. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu organismul. Mucusul din secţiunile superioare ale organismului se activează, omul începe să reflecteze asupra problemele zilei care s-a sfârşit şi, pentru prelucrarea informaţiilor obţinute în cursul zilei, are nevoie de o pauză. Organismul trece într-o fază a bioritmului său de acumulare şi refacere.
La începutul acestei perioade sunt recomandabile exerciţiile fizice, şi la sfârşit -pregătirea de culcare.

Persoana care se culcă la ora 22 se odihneşte integral şi îsi îmbunătăţeşte propriul bioritm

Persoanele care nu iau în consideraţie această regulă şi nu se culcă la ora 22 riscă să-şi deregleze organismul.
De la ora 22 până la ora 2 noaptea este perioada pitta. în acest interval de timp poate să apară pofta de mâncare şi, dacă ne urmăm instinctul, riscăm să ne dereglăm metabolismul.
Între două şi şase dimineaţa este din nou perioada vata.
Are loc curăţarea de sus în jos, iată de ce în această perioadă apare necesitatea firească de a elibera intestinul şi vezica urinară. Partajarea optimă a energiei între organe depinde şi de luna în care v-aţi născut.

Posted on Lasă un comentariu

Grupele sanguine – expresia „sinelui”

 

Grupele sanguine – expresia „sinelui”                                  Fiecare individ poseda propria sa identitate biologica.7824582.30y4ywbx6n.png

Printre cele câteva zeci de mii de gene ale speciei umane, care permit manifestarea unui caracter determinat, unele se regasesc identic într-o populatie data, dar numai gemenii proveniti din acelasi ou au în mod riguros acelasi program genetic.Grupele sanguine sunt markeri ai identitatii biologice. Anumite molecule prezente la suprafata celulelor sanguine le împart în mai multe categorii. Acestea sunt antigenii: la un individ apartinând altui grup ele vor declansa o reactie de respingere. Din aceasta cauza, în momentul unei transfuzii sanguine, trebuie ca donatorul si primitorul sa aiba grupe de sânge compatibile.
Sistemul AB0, cel mai cunoscut dintre sistemele de clasificare, este prezent la toate populatiile umane. El împarte indivizii în patru grupe, A, B, AB, 0, în functie de natura antigenilor prezenti pe suprafata globulelor lor rosii: antigen A pentru grupa A, antigen B pentru grupa B, antigen A si B pentru grupa AB, absenta antigenilor A si B pentru grupa 0.
Antigenii acestui sistem sunt lanturi formate din câteva zaharuri simple, dispuse ca niste antene pe membrana globulelor rosii. Toate au un schelet comun: antigenul H.
Grupele sanguine – expresia „sinelui”

Prezenta anticorpilor în plasma sanguina restrânge posibilitatea de transfuzie încrucisata. Fiecare individ poseda anticorpi activi împotriva antigenilor care nu exista la suprafata propriilor sale globule rosii( anticorpi anti-antigen B în grupa A, anticorpi anti-antigen A în grupa B, anticorpi anti-antigen B si anti-antigen A în grupa 0). Acesti anticorpi au ca efect aglutinarea globulelor rosii Subiectii cu grupa 0 sunt donori universali, deoarece antigenul H este prezent în toate grupele si nu induce aglutinare.Cei din grupa AB sunt primitori universali: ei poseda cele doua tipuri de antigeni, nu poseda nici anticorpi anti-antigen A, nici anticorpi anti-antigen B si pot primi, deci, antigenii celorlalte grupe sanguine.
Un alt grup de antigeni sanguini constituie sistemul Rhesus, care îsi datoreaza numele unei maimute din sud-estul Asiei, Macacus Rhesus, la care a fost identificat. Este guvernat de trei gene, care exista fiecare în doua versiuni diferite: C sau c, D sau d, E sau e. Toate aceste gene controleaza producerea unei proteine membranare susceptibile a provoca o reactie imuna în cazul transfuzii, cu exceptia genei d, care este „muta”. Subiectii care prezinta gena D sunt numiti „Rhesus pozitivi”(Rh+), iar ceilalti, purtatori ai genei d mute, „Rhesus negativ”(Rh-).

Grupele sanguine – expresia „sinelui”
Daca transfuzam sânge de la un subiect Rh+ la un subiect Rh-, se formeaza anticorpi care pot distruge globulele rosii ale primitorului
De astfel, când o mama Rh- are copil Rh+, trecerea accidentala a globulelor rosii ale sângelui fetal în sângele matern va declansa formarea de anticorpi la mama. Cu ocazia unei a doua sarcini, daca la al doilea copil este tot Rh+, acesti anticorpi vor putea traversa placenta si vor distruge globulele rosii ale fatului, provocând o anemie grava. Din fericire, se pot lua masuri preventive simple, care permit astazi evitarea sa.
Exista si alte grupe sanguine. Cele mai importante sisteme sunt Lell, Duffz, Kidd si MNH. Toate aceste clasificari se bazeaza pe compozitia membranara a globulelor rosii. Nici celelalte celule sanguine nu sunt lipsite de antigeni membranari.
Sistemul HLA se bazeaza pe clasificarea antigenilor identificati pe globulele albe. Ulterior, s-a observat ca acesti antigeni figureaza si la suprafata celulelor tisulare. Antigenii HLA sunt deci foarte numerosi.
La suprafata celulelor fiecarui individ exista cei 12 antigeni principali HLA. Sase sunt produsi dupa un plan mostenit de la tata, ceilalti de la mama. Cum natura acestor 12 antigeni este extrem de variabila, o grefa va fi cu atât mai bine tolerata cu cât donatorul este un membru apropiat al familiei. Moleculele de HLA permit recunoasterea eului si non-eului în momentul reactiilor imune.