Posted on Lasă un comentariu

SUPLIMENTE AJUTATOARE PENTRU DIABETICI

CEAI1SUPLIMENTE AJUTATOARE PENTRU DIABETICI

Diabetul este o boala de metabolism, manifestata prin faptul ca celulele noastre nu pot prelua zaharul de care avem nevoie pentru activitatile zilnice.

In mod normal, pancreasul formeaza si elibereaza un hormon denumit insulina care, prin intermediul singelui, ajunge la celule. Insulina circula in singe fixata de unele globuline si este inactivata la nivelul ficatului.

Cea mai mare cantitate de insulina este preluata de musculatura, de tesutul adipos si de ficat. Tesutul muscular este cel mai mare consumator de zahar, excesul depunindu-se sub forma de grasime in paniculul adipos.

Cind insulina este insuficienta cantitativ sau ineficienta calitativ, zaharul nu poate patrunde in celule, creste in singe si apare ceea ce numim hiperglicemie. Cind nivelul acestuia depaseste 180 mg% in singe, apare si in urina.

In cazul diabeticilor, organismul lor fie nu produce suficienta insulina, fie celulele organismului lor nu pot primi cita insulina au nevoie. Din acest motiv putem spune ca zaharul ramine in singe, el fiind apoi eliminat prin urina.

SUPLIMENTE AJUTATOARE PENTRU DIABETICI

Simptome: de cele mai multe ori, este foarte greu pentru un pacient sa-si dea seama ca sufera de diabet. El poate descoperi aceasta boala din intimplare, la o analiza de singe obisnuita. Sint foarte multe cazuri cind simptomele lipsesc ori sint confundate cu cele ale unei astenii sau ceva foarte usor care nu merita atentia cuvenita.

Clasificarea diabetului zaharat insulino-dependent tip I, in care secretia de insulina este absenta. Se intilneste mai ales la copii si tineri si destul de rar la persoane care au virste peste 60-65 ani. Declansarea acestuia este determinata de factorul ereditar, afectiuni virale, stres.

Diabetul zaharat insulino-dependent de tip II. Nu necesita insulina pentru echilibrare. Apare dupa 40 de ani, dar, din pacate, in ultima vreme chiar si la mai tinere.

ceai-de-diabet-ecodiabCeai de diabet, pancreatita ECODIAB” (comandă aici)

Compoziţie: plante obţinute din agricultura ecologică 100%:

  • Salvie (Salviae herba),
  • Crăiţe (Tageti flos),
  • Cimbru (Thymi herba),
  • Melisă (Melissae herba),
  • Pedicuţă (Lycopodii herba),
  • Echinacea (Echinaceae herba),
  • Busuioc (Basilici herba),
  • frunze de Dud (Folium mori),
  • frunze de Alun (Folium coryli) .

Nu conţine nici un fel de aditiv sau alte ingrediente chimice.
Proprietăţi: ceai cu potenţial în reglarea activităţii metabolice, hipoglicemiant, antioxidant şi regenerator la nivel pancreatic, de asociat în tratamentul diabetului zaharat.
Preparare şi administrare: infuzie 5-7 min, o linguriţă amestec de plante la o cană de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi înaintea meselor principale cu 30min sau după recomandarea medicului, a consultantului de specialitate.
Păstrare: la temperatura camerei, ferit de lumina directă a soarelui şi umiditate.
Producator: SC FARMACIA NATURII SRL
Inregistrat la Ministerul Agriculturii si Dezv. Rurale ca operator in agricultura ecologica cu nr. ae-007.
Certificat ecologic emis de SC ECOINSPECT SRL RO-ECO-008.
Termen de valabilitate: 12 luni de la ambalare.
Ambalare: pungă de 150g  (tratament 30 zile) sau 50g.

 

Extractul din mladite de afin este un produs al PlantExtrakt, se recomanda ca adjuvant in complicatii vasculare in diabet sau hemoragii retiniene in diabet (in asociere cu Morus nigra); diminuarea capacitatii vizuale (miopie, cecitate nocturna); cistite, enterite, colibaciloza intestinala.

Extractul din muguri de dud este un extract hidro-glicero-alcoolic, se recomanda ca adjuvant in diabet noninsulinodependent (tip II) in asociere cu Acer campestre, Olea europaea sau Juglans regia; complicatii vasculare in diabet sau hemoragii retiniene in diabet (in asociere cu Vaccinium myrtillus).

Fasole teci – capsule – produsul are un continut ridcat in: hemiceluloza (50%), aminoacizi, vitamina C, saruri minerale, ceea ce detrmina aparitia efectelor: diuretic, nutritiv, energizant, remineralizant, antiseptic renal; adjuvant in diabetul zaharat de tip I si II.

Diabetin – contine fructul de momordica, teci de fasole, ginseng alb, se recomanda ca adjuvant in diabetul zaharat de tip I si II, pancreatite cronice, convalescenta, stres prelungit.

Fitodiab – principiile active cu actiune hipoglicemianta din acest produs sint: mirtilina si neomirtilina care stimuleaza secretia de insulina si creste in mod substantial utilizarea periferica a glucozei. Ele sint prezente atit in fructul cit si in frunzele de afin; unii compusi guanidinici prezenti in pastaile uscate de fasole si in dudul alb, stimuleaza utilizarea periferica a glucozei si impiedica productia hepatica de glucoza (neuglucogeneza). Principiile bioactive din care fac parte antocianii, flavonele si flavonoizii, acidul retinoic, vitaminele C si B precum si numeroase oligoelemente confera produsului o puternica actiune antioxidanta si hipolipemianta, explicind actiunile favorabile ale preparatului in prevenirea complicatiilor cronice diabetice. Este indicat in diabetul zaharat de tip II cu sau fara exces ponderal. Prin actiunea sa preponderent periferica, produsul poate fi asociat insulinoterapiei in diabetul zaharat de tip I, inducind o mai buna echilibrare a bolii. In aceste cazuri insa, insulinoterapia nu va fi sub nici o forma intrerupta.

Momordica charantia – se recomanda pentru reglarea nivelului glicemiei in special la persoanele cu diabet zaharat tip I si II, actiune realizata prin intermediulpolipeptidei-p cu activitate asemanatoare insulinei si care stimuleaza celulele pancreatice, determinind si cresterea secretiei de insulina proprie. Capsulele cu momordica regleaza in acelasi timp nivelul sangvin al trigliceridelor si colesterolului, normalizarea raportului LDH/LDL. Actiunile sunt in principal hipoglicemiante si hipocolesterolemiante; alte actiuni: imunomodulatoare, stomahica, vermifuga, antibacteriana si chiar antitumorala.

Normodiab – are ca actiune terapeutica scaderea glicemiei prin cresterea utilizarii periferice a glucozei si inhibarea productiei hepatice de glucoza, actiune datorata sinergismului dintre acidul mirtilic din frunzele de afin si compusi de tip guanidinic din tecile de fasole si din frunzele de dud. Actiunea antioxidanta si hipolipemianta este favorabila in prevenirea complicatiilor cronice ale diabetului, datorata prezentei in produs a antocianilor, flavonelor si flavonoizilor, oligoelementelor.
Este indicat in diabet zaharat de tip II (insulino-independent) cu sau fara exces ponderal. Prin actiunea sa preponderent periferica, produsul poate fi asociat insulinoterapiei in diabetul zaharat de tip I (insulino-dependent) inducind o mai buna echilibrare a bolii.

Sirop de Coacaz Negru (fara zahar) – poate fi folosit de catre diabeticii care au si alte complicatii, precum: tonic general, vitaminizant, depurativ, adjuvant in: anemie, reumatism cronic si guta, cresterea acuitatii vizuale, afectiuni febrile, tuse, angina, ulcer gastro-duodenal, gastrite, colite, afectiuni hepato-biliare, nefrite, pielonefrite, insufiecienta cardiaca si respiratorie, ateroscleroza, circulatie periferica slaba, stress.

Sirop de Afine (fara zahar) – diabet (datorita mirtilinei numita si insulina vegetala), diaree guta, reumatism, infectii urinare, uremie, enterocolite de fermentatie si putrefactie.

Dr ing  Fitoterapeut Barbu Iuliana

0728970912

Posted on Lasă un comentariu

Lavanda,o planta miraculoasă

 

lavnda-Farmacia Naturii
Lavandă bio-Farmacia Naturiie .Pe lângă mireasma deosebită pe care o răspândeşte, lavanda are efect în cazuri de astm, slăbiciune generală, gripă, infecţii ale ficatului şi splinei, icter, congestie, scurgeri vaginale şi slăbiri ale ochilor. .

Lavanda,o planta miraculoasă

 

Lavanda ,face minuni la gută şi reumatism, iar copiii pot fi menţinuţi să­nătoşi făcându-li-se băi generale în lavanda. Merită să menţionăm de asemenea câ această plantă ajută în cazuri de boli ale pielii ca ec­zemele, acneea şi aşa mai departe; Lavanda poate fi folosită la arsuri şi boli venerice în acest din urmă caz, nu ca leac, desigur, ci ca ajutor pentru vindecare. Este utilă pentru ulcer, inflamaţii superficiale şi răni infectate.

Când este inhalată,lavanda accelerează tratamentul răcelilor, al gripei, al amigdalitei şi al bronşitei. Ca gargară, curăţă toate ungherele in­fectate ale gurii şi de asemenea poate trata paralizia limbii şi bâlbâ­ială, întrucât are un efect relaxant asupra nervilor şi a muşchilor.

Lavanda folosită sub formă de compresă pentru ficat, ajută acest organ vital să-şi îndeplinească rolul de „uzină chimică” a organismului. Utilizată în frecţii pe piept, tonifiază plămânii şi astfel ajută la trata­mentul pneumoniei, al pleurezieî şi al congestiei pulmonare.

Tinctura de lavandă roşie este compusă din uleiuri de lavandă şi rozmarin, cu coajă de scorţişoară, nucşoară şi santal roşu, ma­cerat în spirt de vin timp de câteva zile. Acest preparat, vândut în Anglia sub denumirea de picături de lavandă, este recunoscut ofi­cial în Farmacopeia Britanică de peste două sute de ani. Populari­tatea acestui remediu poate fi înţeleasă observându-i efectele afir­mate asupra atacurilor de apoplexie, paraliziei, convulsiilor, verti-juiilor, amneziei, slăbirii vederii, depresiei, sterilităţii feminine.

Se lua în suc de mure, sau în vin. De asemenea, în lapte sau apă îndulcită cu zahăr. Ca infuzie (ceai), dacă se bea prea multa, lavanda poate cauza cârcei şi colici, iar uleiul ele lavandă, în doze prea mari, este o otravă narcotică şi cauzează moartea prin convulsii.

Uleiul de lavandă este util când se fac cu el frecţii externe pen­tru stimularea membrelor paralizate. Uleiul se foloseşte cu succes la tratamentul ulceraţiilor, ulcerelor varicoase, arsurilor şi opăritu­rilor.

Uleiul ele lavandă spinoasă, făcut din Lavendula spica (nard) se spune câ promovează admirabil creşterea părului slăbit sau .care cade. Din plantă se poate prepara şi un decoct – Apa de Spini.

Apa de lavandă se poate prepara uşor acasă. într-o sticlă de un sfert de litru se pun 30 gr. de ulei esenţial de lavandă, o picătură de mosc şi 754 ml. de spirt de vin. Aceste trei ingrediente se amestecă bine, prin agitare. Mixtura se lasă la aşezat, se scutură din nou peste câteva zile, apoi se toarnă în flacoane de parfum cu dopuri etanşe.

LEII ŞI TIGRII DEVIN DOCILI SUB INFLUENŢA SA

S-a descoperit că lavanda are un foarte bun efect de respingere a insectelor. In mod surprinzător, nu numai insectelor le displace mirosul de lavandă, ci se ştie din surse de încredere că leii şi tigrii din grădinile zoologice sunt puternic afectaţi de mirosul apei de la­vandă şi devin docili sub influenţa sa.

AFRODISIACUL SUPREM

în 1995, oamenii de ştiinţă de la Institutul de Cercetări ale Mi­rosului şi Gustului din Chicago au raportat că anumite mirosuri in­tensifică circulaţia sangvină peniană la pacienţii voluntari, mai dra­matic decât alte arome. Uleiurile din flori de lavandă şi seminţe de dovleac produc cu 40% mai multe erecţii la bărbaţii între vârstele de douăzeci şi treizeci şi nouă de ani când li se spune să miroasă mici tampoane de material conţinând cantităţi minuscule din fie­care asemenea ulei.

Farmacia Naturii va ofera perunta cu flori de lavanda Vezi:http://www.farmacianaturii.ro/magazin/pernuta-antistres-si-insomnie-mijlocie-400g/,ce are efecte utile in multe afectiuni.

DISPARIŢIA INSTANTANEE A TUSEI

Adăugaţi o jumătate de ceaşcă de flori uscate de lavandă în două ceşti de apă clocotită. Acoperiţi, luaţi de pe foc şi lăsaţi la aşezat trei­zeci de minute. Strecuraţi şi sorbiţi o ceaşcă de ceai cald printr-un pai de plastic, dacă e necesar, la fiecare trei ore, şi cea mai severa tuse va înceta.

dr.ing Iuliana Barbu

Consultanta si comenzi :0234537346,0728970912

Bibliografie:

Dr. Mihaî Petrovicî,HRANA VIEŢII

Posted on Lasă un comentariu

Detoxifierea organica

Detoxifierea organica

Detoxifierea organica sau purificare organicaDetoxifierea organica

Sotii Kirlian descopera la sfarsitul anilor 50 ca plantele au un camp bioenergetic. Ele sunt adevarate”relee” ce capteaza din mediu o anumita energie specifica. Prin administrarea de plante nesupuse vreunui tratament termic, aceste energii binefacatoare sunt aduse in aura pacientului generand transformari benefice uluitoare.

Doi cercetatori, Luise Kolisko si Ehrenfried Pfeiffer, redesopereau la inceputul secolului 20 faptul ca tiparul energetic si rezonanta specifica plantelor se mentin si pot fi evidentiate pornind doar de la pulberea sau seva plantei. Amestecand o solutie de clorura de cupru cu seva proaspata a unei plante, ei au remarcat aparitia in substanta cristalizata , a formei precise a plantei din care seva fusese extrasa. Cunoscute sub numele de palingeneze, fenomenele de reaparitie a formei plantei pornind de la cateva fragmente de pulbere, cenusa sau seva au fost de natura sa puna in evidenta, intr-un mod de netagaduit existenta “tiparelor” energetice ale plantelor.

FITOTERAPIA respecta principiul non nocere, nu exclude alte terapii naturale, este accesibila oricui si are indicatii in toate afectiunile cunoscute.

Conceptul de purificare organica este foarte apropiat de cel de drenaj. Aceasta inseamna o eliminare de catre organism a substantelor toxice acumulate dintr-o producere in exces a acestora in organism, sau datorita deficientelor in mecanismele de eliminare. Asadar, cand se elaboreaza un program complet de purificare organica, pe langa aspectele privind alimentatia, contributia elementelor nutritive (vitamine, minerale, coenzime, antioxidanti…) este necesar sa se tina seama de fitoterapia depurativa.

CEAIURI ECOLOGICE din plante medicinaleEficacitatea unor plante medicinale care exercita asupra organismului un efect depurativ, detoxifiant in primul rand la nivel digestiv este bine cunoscuta de specialistii in medicina naturista care recomanda folosirea lor, in functie de schimbarea anotimpurilor. O perioada potrivita este toamna cand exista o mare varietate de alimente depurative precum fructe si legume iar organismul simte efectul schimbarii printr-o alimentatie dietetica.
Exista o mare varietate de plante medicinale care actioneaza direct asupra aparatului digestiv: plante care stimuleaza secretia digestiva precum Salvia, Melisa, Lavanda, Busuiocul, Brusturele, Cicoarea, Schinelul …

Altele favorizeaza digestia datorita enzimelor pe care le contin si care ajuta la descompunerea alimentelor si ulterior la asimilare, fructe precum papaya care contine papaina si ananasul care contine bromelina.

Corpul omenesc este o masina biologica in care fiecare organ are o anumita functie. Se intampla ca uneori, din cauza proastelor obiceiuri alimentare, lipsa de timp, ori pur si simplu dezinformarea, sa se produca o stare de intoxicare organica, eventual care sa se finalizeze intr-o imbolnavire. De aceea, din cand in cand este indicat sa se realizeze un proces de dezintoxicare prin diete sarace in calorii si alimente care sa favorizeze purificarea organica.

[prima_products_with_skus title=”Detoxifierea organica cu ceaiuri ecologice FARMACIA NATURII” skus=”CC004, CC008, CC007, cc011, CS007, CS008, CS021, CS024, CS040, CS020, CS018, CS032, UT02-01″ numbers=”12″ columns=”4″ orderby=”sku” image_width=”150″ image_height=”150″ image_crop=”yes” product_saleflash=”yes” product_title=”yes” product_price=”yes” product_button=”yes”]

Posted on Lasă un comentariu

Sporirea fertilităţii pe cale naturală

Sporirea fertilităţii pe cale naturalăSprirea fertilitatii natural

 

Uneori  este greu să pricepem că şi noi am fost cîndva nişte particule microscopice. Oliver Wendell Holmes obişnuia să spună că viaţa individului începe cu 100 de ani înainte ca el să se nască. Existenţa noastră din punct de vedere fiziologic nu începe cu naşterea, ci ea datează cu 9 luni înainte de venirea pe lume. Particula care este începutul nostru ajunge la viaţă prin hrănire . Ea are nevoie de adăpost, căldură constantă, de eliminarea suplimentelor  de prisos şi de o mamă sănătoasă care să consume alimente sănătoase pentru a-i asigura fătului un început bun.

Un bun grădinar învaţă curînd că solul are nevoie să fie îmbogăţit cu azot, fosfor şi potasiu. Azotul ajută la dezvoltarea frunzelor; fosforul la formarea florilor; iar potasiul întăreşte rădăcinile şi tulpina. Lipsa oricăruia din aceste  elemente face ca planta să sufere.Tot aşa se întîmpîă şi în cazul cînd din alimentaţia zilnică a viitoarei mame îi lipsesc unul sau mai multe din mineralele de care are nevoie în perioada sarcinii, formarea organismului fătului va suferi.

Orice mamă doreşte să dea naştere unui copil viguros, robust. Ea doreşte ca naşterea să dureze puţin, să fie uşoară şi după aceea să-şi mobilizeze puterile repede. Aceasta este o moştenire din starea primitivă a omului.

In zilele noastre, modul de alimentaţie constituie un factor important pentru a asigura o naştere uşoară şi refacerea rapidă a puterilor mamei. Pîinea și făinoasele trebuie înlocuite cu mămăligă şi în general cu mălai sau cu pîine de secară.

Laptele formează în stomac un cheag, motiv pentru care trebuie înlocuit cu brînza, care nu dă loc la astfel de transformări.

Carnea de vită,de miel sau de porc, trebuie înlocuită cu peşte şi alte produse marine şi cu alte produse animale(să fie crescute în sistem ecologic) ca : ficat, inimă, rinichi şi alte organe.

Zahărul trebuie înlocuit cu miere. Hrana zilnică trebuie să includă salată de legume, de crudităţi în general și un ou. .Salatele de legume şi zarzavaturi furnizează minerale de importanță vitală, iar oul conține toate elementele care ajută la formarea fătului ,este deci ,pentru om un aliment complet. Ficatul consumat o dată pe săptămînă constituie un aliment de bază, un aliment „de depozit. Carnea de pasăre trebuie consumată rar; nucile, dimpotrivă.

Sporirea fertilităţii pe cale naturală

Portocalele,grepfuturile, ca şi sucurile de citrice trebuie înlocuite cu cele de struguri, mere sau afine, toate acestea constituind surse principale de minerale necesare dezvoltării fătului.În ceea ce priveşte mierea, aceasta este nu numai un aliment excelent, ci şi un adaos alimentar. Ea împiedică fermentaţia în tractul gastro-intestinal şi se absoarbe repede.

Sporirea fertilităţii pe cale naturală

Mierea conţine elemente importante pentru refacerea sîngelui si sporirea fertilităţii pe cale naturală . Avînd un uşor efect laxativ, previne de asemenea constipaţia şi pentru că este şi un calmant, contribuie la asigurarea unui somn adînc şi odihnitor. Revenind la. alimentele care contribuie la dezvoltarea fătului : 2 linguriţe de miere, luate fie ca îndulcitor, în hrană, fie ca atare, contribuie ia dezvoltarea acestuia, asigurîndu-i un sistem nervos excelent.

Cît despre acizii de care are nevoie, se poate spune că viitoarea mamă îi are din abundenţă. Natura este foarte generoasă şi distribuie din plin aciditate în hrana produsă de pămînt. Dacă se întâmplă să lipsească fructele de orice fel şi frunzele , sursa principală de acizi  ei bine, deficienţa poate fi com-pensată de o linguriţă de oţet de mere într-un pahar cu apă, luată dimineaţa imediat după sculare. De obicei se evită sau se pune capăt oricăror indispoziţii matinale. Peste zi trebuie luat un pahar de suc fie de afine, fie de mere sau de struguri.

Problemele sexuale ale cuplului pot fi tratate natural

 

Datorită stresului generat de condiţiile socio-economice şi politice ale secolului, din ce în ce mai multe cupluri au probleme de natură sexuală: impotenţă, ejaculare precoce, frigiditate, sterilitate. Studiile efectuate au arătat că un rol major în terapia cuplului îl are reechilibrarea fluxului energetic, conform principiilor medicinei tradiţionale.

Fasolea si sporirea fertilităţii pe cale naturală – reduce creşterea nivelului de zahăr din sânge după mese şi amână scăderea sa ulterioară – ceea ce, neîndoielnic, garantează o minte limpede. Dacă vreţi să faceţi un pas mare spre prevenirea cancerului la sân, mâncaţi de câteva ori pe săptămână supă sau salată de fasole. De asemenea, fasolea conţine inhibitori ai proteazei, care intervin asupra enzimelor producătoare de cancer. Ajută la prevenirea dezvoltării celulelor tumorale. Inhibitorii protezei împiedică apariţia cancerului generat de radiaţii şi măresc rezistenţa celulelor faţă de invazia celulelor tumorale. Dacă oamenii consumă cantităţi adecvate de inhibitori ai proteazei sub formă de boabe şi seminţe, atunci se pot proteja de cancer într-o diversitate de locuri. Fasolea reduce şi colesterolul – o ceaşcă şi jumătate cu boabe de linte sau fasole albă pe zi pot reduce colesterolul total cu 19%, datorită conţinutului acestora de lecitină şi fibre.

Boabele de fasole reprezintă cea mai bună sursă de L-dopa, care se foloseşte adesea pentru tratarea bolii Parkinson şi care stimulează erecţiile puternice şi sănătoase la bărbaţi. Astfel, o cantitate de 120-140 de grame de fasole poate fi suficientă pentru a alunga problemele potenţei masculine. Iar dacă ajută cu ceva, încercaţi să le încolţiţi, deoarece boabele încolţite conţin şi mai mult L-dopa.

-Contra sterilităţii si sporirea fertilităţii pe cale naturală ajută infuzia de troscot. Un pahar de iarbă se opăreşte cu un litru de apă. Se bea în loc de ceai după masă timp de o lună, apoi se face o pauză de 1 lună şi se reia tratamentul 2-3 luni, combinând cu dietă de legume.

-Urzici. Când încep să se coacă seminţele (în august), culegeţi-le şi uscaţi-le la umbră. 1 linguriţă de seminţe se opăreşte cu 1 pahar de apă şi se infuzează 40 minute sau se fierb 5 minute şi se lasă acoperite 30 minute. Se beau câte 100 ml de 3 ori pe zi din infuzie, înainte de masă. La fel se poate fierbe 1 linguriţă de seminţe într-un pahar de suc de struguri sau vin, timp de 5 minute. Această cantitate se împarte în 3 părţi care se beau în timpul zilei.

-Pătlagina. 1 linguriţă de frunze tăiate mărunt se opăresc cu 2 pahare de apă. Se infuzează 3 ore. Se beau câte 150 ml de 3 ori pe zi.

-Pentru sterilitatea la bărbaţi: 1 lingură de seminţe de pătlagină puse într-un 1 pahar cu apă infuzate 15-20 minute, apoi fierte timp de 5 minute, răcite şi strecurate. Se bea lichidul, câte 1 lingură, de 3 ori pe zi, timp de 1-2 luni.

Adenomul de prostată: 1 pahar de seminţe de dovleac, decojite, se dau prin maşina de tocat carne, se adaugă 250 g miere de albine, se fac porţii de mărimea unei nuci. în fiecare zi, pe stomacul gol, se suge câte o porţie ca pe o bomboană.

-2 linguri de frunze de pir se opăresc cu 0,5 litri de apă, apoi se fierb 10 minute. Se bea câte 1/2 pahar de 4 ori pe zi înainte de masă de către ambii soţi.

-Secara(nestripită chimic ) de mai (când dă spicul). Se fierbe, prima apă se scurge, se fierbe din nou pe foc mic 20 minute, se lasă acoperit, se strecoară. Se bea în cantităţi nelimitate de ambii soţi. Nu are contraindicaţii.

Stejarul- Arbore mitic, este simbolul vieţii, al forţei liniştite, al virilităţii

Gigant vegetal drag şi sacru la toate popoarele datorită maiestăţii sale incomparabil puterea stejarului a fost întotdeauna un obiect de veneraţie atât la celţi, cât şi la romani şi populaţiile siberiene.

Scoarţa   este   cea   mai   bogată  în   tanin.Frunzele conţin concentraţii crescute pure de acid quercitanic, acid galic, flavonoizi, principii tanici, amidon, clorofilă, şi acizi organici.Ghindele conţin tanini în precente crescute. Galele, excrescenţe bombate produse de înţepături de insecte pe frunze conţin un procent de tanini de până Ia 65%. Rădăcinile conţin 20-22% tanini şi substanţe polichinonice cu acţiuni calmantă şi anti-inflamatorie asupra pielii.

Medicina secolelor trecute a utilizat pe larg, de uz intern şi extern, decocturile şi infuziile din scoarţă de stejar în scop astringent, anti-hemoragic, vasoconstrictor şi cicatrizant pentru hemoroizi, varice şi fistule. Din timpuri imemoriale Stejarul a fost utilizat ca astringent de prim ordin şi şi-a găsit utilizare de fiecare dată când era necesară moderarea secreţiilor, frânarea scurgerilor şi restrângerea ţesuturilor relaxate.

Scoarţa plantei a constituit în acele timpuri un remediu contra febrelor intermitente, până la substituirea cu scoarţa de salcie.. Dioscoride şi Galen au recunoscut proprietăţile diferitelor părţi ale plantei, prescriind scoarţa în hemoptizii şi hemoragii, pentru acţiunea sa antihemostatică; frunzele erau aplicate pe răni şi tumefacţii; ghindele erau utilizate pentru efectul diuretic şi ca antidot al veninurilor, administrate în lapte (să nu uităm că taninul face să precipite albuminele şi antidotează alcaloizii). In întreaga perioadă a Evului Mediu au fost observate aceste indicaţii.

In perioada Renaşterii, scoarţa de stejar a fost utilizată ca astringent intestinal în dizenterie şi distilatul din muguri tineri de frunze a fost utilizat pentru că: „ameliorează toate disfuncţiile ficatului şi dizolvă calculii renali, opreşte secreţiile albe genitale la doamne” (Mattioli : Comentarii). însemnări analoage regăsim în Farmacopeea de la Madrid din 1823 despre ” pomăda vaginală » în care scoarţa era înlocuită cu galele din aceeaşi plantă (întrucât conţinutul de acid tanic este mult crescut), la care se adăuga scoarţă de rodie, frunze de mirt, nucă şi chiparos.

In 1774 medicul german Schroeder considera ghinda un remediu sigur pentru rezolvarea obstrucţiilor glandulare şi viscerale. Marx în 1784 utiliza fructele stejarului ca remedii în afecţiuni ale copiilor caracterizate prin tumefacţie şi induraţie a abdomenului de origine carenţială şi uneori tuberculoasă.

Hufeland în Tratatul său despre Maladia scrofuloasă scria că infuzia de ghinde este remediul preferat pentru nihilism, atrofia mezenterică, tumefierile glandulare, astm şi tuse. Acelaşi autor arată faptul că, dacă se administrează timp îndelungat, este remediul cel mai puternic pentru distrugerea dispoziţiei scofuloase în profunzimea rădăcinilor acesteia (în această afirmaţie se observă deja conceptele de remediu, drenaj şi teren).

Scopoli şi Cazin utilizau cu succes ghindele mărunţite în cazuri de menoragie gravă. Ulterior stejarul a pierdut din celebritate ca remediu şi utilizarea sa a diminuat progresiv. Raportat încă la începutul secolului drept „medicament” astringent, de uz extern, pentru gargarisme şi contra diareei; pentru băi, în tratamentul arsurilor extinse, degeraturilor , pentru injecţii astringente uretrale. în scurgeri uterine, leucoree vaginală, metroragie şi în toate afecţiunile pielii şi mucoaselor care necesită tratament anti-inflamator şi antiseptic. Ghindele mărunţite şi îndulcite se utilizau încă în prima jumătate a secolului în catare intestinale sub-acute sau cronice ale copiilor. Ulterior, utilizarea sa a rămas numai în medicina populară. Este meritul noii fitoterapii şi a fitoterapeuţilor francezi că au găsit pentru stejar un rol demn de notat în gemoterapia modernă. Recent au fost izolate din fracţiunile meristematice ale rădăcinii substanţe polichinonice cu acţiune calmantă şi anticongestionată.

Gemoterapia utilizează diferite părţi din Quercus pedunculata : muguri proaspeţi, radicele tinere, scoarţa internă a rădăcinilor şi ghinde, precum şi toate inflorescenţele sale (amenţi) în maceraţie glicerică 1 DH.

Stimulant poliendocrin şi  imunitar,Stejarul Quercus  pedunculata  are o acţiune particulară asupra corticosuprarenalei,stimulând producţia de hidroxicorticoizi urinari (17-OH): acţionează asupra gonadelor ambelor sexe, asupra vaselor sanguine arteriale, capilare şi venoase. Acţiunea sa se extinde printre altele asupra intestinului şi aparatului genito-urinar.Asupra metabolismului proteic:  reduce alfa-unu, alfa-doi  şi beta globulinele, are o acţiune lejeră în caz de hipoalbuminemie, determinând creşterea albuminelor.

Mugurii de Quercus pedunculata corectează carenţa hormonală a corticosuprarenalei, stimulând secreţia de hormoni de tip corticoid ; cresc presiunea arterială, stimulează secreţia gonadică de testosteron şi posedă o acţiune reglatoare asupra funcţiei intestinale.

Ghindele acţionează în stări depresive cu astenie sexuală şi în frigiditatea tinerei femei (M. TetauJ.

Quercus este activ în particular în toate formele de artroze şi reumatism: creşte diureza, combate insomnia, oboseala şi anafilaxia.Este un euforizant şi un anti-alergic cu proprietăţi anti-histaminice (C. Binet)

Inflorescenţele (amenţi) conţin substanţe hormonale tip sexual care acţionează în special dacă pacientul se găseşte în perioada de pubertate, maturitate genitală sau la menopauză ori andropauză.

Rădăcinile tinere şi scoarţa internă a rădăcinilor posedă acţiune cicatrizantă şi calmantă asupra ţesutului cutanat.

Quercus are şi proprietăţi anti-senescente şi este considerat un revitalizant pentru organismele debilitate şi senescente, sau care nu reacţionează bine la administrarea de alte medicamente. Din aceste motive este considerat un drenor universal. Este indicat, asfel, în următoarele afecţiuni:Depresie (cu Smochinul ,Ficus carica şi Mesteacănul Betula verrucosa seminţe),în surmenaj” fizic şi intelectual (cu Porumbarul ,Prunus spinosa),senescenţă precoce; acţiunea antisenescenţă este potenţată dacă se utilizează împreună cu Frasinul,Fraxinus excelsior şi Sequoia gigantea,astenie sexuală sau frigiditate juvenilă cu depresie (cu Betula pubescens amenti). Astenie de primăvară saupost-infecţioasă.

Astenie sexuală în andropauză şi menopauză.Şoc, cianoză şi colaps vascular (cu Sângerul,Cornus sanguinea),parodontoză (cu Bradul,Abies pectinata şi Betula pubescens muguri.Astenie sexuală a bărbatului vârstnic (cu Sequoia gigantea şi Betula amenti).Andropauză (cu Sequoia). Astenospermie-azoospermie.Rahitism (muguri), (cu Merișorul,Vaccinium vitis idaea).Alergii variate (cu Coacăzul negru Ribes nigrum).Enurezis nocturn.Leucoree.Atonie vaginală, menoragie în menopauză, metrite.Prolaps anal şi uterin (cu Fraxinus excelsior).Fragilitate capilară (cu Castanul,Aesculus hippocastanum), cu tendinţă la formare de echimoze.Leziuni de decubit.Piele congestionată, arzătoare şi dureroasă (rădăcini tinere şi scoarţă internă a rădăcinilor)Eczeme şi ragade anale, eczemă umedă.Conjunctivită, dermatopolimiozită.Stări de denutriţie uşoară (cu Prunus spinosa).Stări de „surmenaj” şi oboseală (asociat cu Quercus pedunculata ghinde).Hiperhidroză, limfatism.Tulburări menstruale (cu Rubus idaeus şi Salix alba).

Quercus pedunculata (muguri, rădăcini tinere, scoarţă internă a rădăcinilor, ghinde, inflorescenţe) Mac.Glic. 1DH: 50 picături de una sau două ori pe zi. Dacă se asociază cu alte gemoterapice: 70 picături în administraţie unică. Picăturile se iau totdeauna diluate în apă, înainte de mesele principale.

Text preluat din cartea Sanatos si fericit ,autor Barbu Iuliana

 

Posted on Lasă un comentariu

“LEAC PENTRU MEMORIE ŞI REÎNTINERIRE”

     “LEAC PENTRU MEMORIE ŞI REÎNTINERIRE”ceai-melisa

 

MELISA – Melissa officinalis L.

 

                      Una din cele mai folosite plante medicinale din lume

 

 

 

Melissa officinalis L. este o plantă perenă din familia Labiatae (Lamiaceae), care se menţine în cultură 4-6 ani.

Roiniţa este originară din sudul Europei (estul zonei mediteraneene), estul şi centrul Asiei şi nordul Africii. Se cultivă în Europa centrală, meridională şi orientală, în Asia şi America de Nord, ca plantă medicinală şi aromatică.

La noi în ţară apare spontan, dispersat în sud şi în vest, în pajişti şi luminişuri din zona stejarului. S-a luat în cultură în Transilvania, în sudul şi vestul ţării.

Uleiul volatil de roiniţă are acţiune sedativă, antispastică, coleretică, carminativă şi stomahică. Se utilizează în tulburări digestive şi stări de vomă, spasme, colici, nevroze intestinale şi stomacale, dischinezii biliare şi colite cronice.

Extractele (apoase şi alcoolice) din frunzele de roiniţă intră în compoziţia unor medicamente sedative şi hipnotice, virusatic în tratamentul herpesului. Frunzele intră în compoziţia ceaiurilor medicinale. Se foloseşte la prepararea apei de melisă etc.

Roiniţa se foloseşte extern sub formă de băi, ajutând la vindecarea rănilor, având proprietăţi cicatrizante, antiseptice. Uleiul volatil de roiniţă are largă utilizare în industria parfumurilor şi a lichiorurilor. Frunzele de roiniţă (verzi sau uscate) sunt un apreciat condiment, dând preparatelor aromă şi un gust foarte plăcut. Roiniţa este o valoroasă plantă meliferă, este foarte bogată în nectar (150 kg/ha) fiind mult căutată de albine.

Forme de utilizare în terapeutică

  • Pulberea

Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a tulpinilor uscate de roiniţă. Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, ţinute în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum două săptămâni (deoarece uleiurile volatile se evaporă foarte rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă, pe stomacul gol.
·Tinctură

Se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de roiniţă, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat, vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează câte 50-100 de picături diluate în puţină apă, de patru ori pe zi.
Vinul de roiniţă

Într-un litru de vin natural alb se pun douăzeci de linguri de pulbere de roiniţă şi se lasă la macerat vreme de trei săptămâni, după care se strecoară. Se iau câte 3 linguri, înainte sau după masă. Administrat înainte de masă, vinul de roiniţă stimulează digestia, combate dispepsia, previne apariţia spasmelor tubului digestiv.

  • Mixtura de roiniţă

Era foarte mult folosită de către călugării benedictini, care o considerau un panaceu pentru memorie şi pentru reîntinerire.

Iată reţeta sa de preparare: se combină două gălbenuşuri de ou cu două linguri de miere şi cu 2-3 linguriţe de tinctură de roiniţă, la care se adaugă jumătate de linguriţă de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obţinut se consumă pe stomacul gol, dimineaţa, ca reîntineritor şi revigorant.
Infuzia combinată

Este un remediu excelent pentru dezodorizare şi răcorire. El este util în afecţiunile cutanate, în ulceraţiile cavităţii bucale şi ale faringelui.

Se pun 3-4 linguri de roiniţă mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte intern (1-2 căni pe zi) sau extern, sub formă de comprese şi băi.
Uleiul de roiniţă

Uleiul este recomandat în alergii, el elimină eczemele, psoriazisul, neurodermitele, ameliorează starea generală în cazul astmului bronşic.

– bronşită cronică, astm bronşic

– gripă, maladii respiratorii acute, febră

– boală ischemică a cordului, reumatism articular

– insomnie, irascibilitate, melancolie, neurastenie, migrenă, stres

– hipocapacitate intelectuală şi fizică

– dermatite alergice: eczeme, psoriazis, neurodermite

– hipertonie arterială, distonie vegeto-vasculară

– alungă insectele (moliile)

Uleiul de melisă se foloseşte pe larg în producerea substanţelor dezinfectante, săpunurilor şi insecticidelor. În medicina chineză se utilizează, din timpuri străvechi, în calitate de remediu antireumatic.

Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roiniţă, peste care se adaugă jumătate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de măsline. Se lasă la macerat vreme de două săptămâni, într-un recipient închis ermetic, după care se filtrează, iar preparatul rezultat se pune într-o sticlă închisă la culoare. Remediul se poate folosi atât intern, ca ulei alimentar pus în salate (are efect digestiv, reîntineritor), cât şi extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
Cataplasma cu roiniţă

O mână de frunze mărunţite de roiniţă se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50 de grade Celsius). Se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, şi se lasă vreme de o oră.

  • Băi

Menopauză: se pun 5 picături ulei + 5 picături Ulei Levănţică la o cadă plină cu apă, 37-38 grade C. Procedurile, cu durata de 10-15 min. fiecare, se vor efectua peste o zi. Cura de tratament cuprinde 10-15 băi. Cura de menţinere va include 1-2 băi pe săptămână.

Paralizie infantilă cerebrală

5 picături la cada plină, temperatura apei 37 grade C, durata procedurii: 10 min. Cura de tratament cuprinde 10-15 băi.

Sindrom premenstrual

5 picături + 5 picături Ulei Levănţică la cadă, temperatura apei 37-38 grade C. Procedurile, cu durata de 10-15 min. procedura, se vor face peste o zi. O cură de tratament cuprinde 10-15 proceduri.

● Perna cu melisă Farmacia NaturiiÎn medicina chineză se utilizează, din timpuri străvechi, în calitate de remediu antireumatic. Uleiul de melisă influenţează activ sfera psihică şi emotivă a persoanei. Calmează, înlătură stările depresive şi melancolice, normalizează somnul, ameliorează memoria. În plus, uleiul diminuează tensiunea arterială, este eficient în accesele de tahicardie.

Dr. Ing Iuliana Barbu

Fitoterapeut

FarmaciaNaturii

Erou Gh Rusu nr.4 (spate casa de cultura)

Energiei 32

www.farmacianaturii.ro

0234/537346

 

 

Posted on Lasă un comentariu

Nucul – simbol de abundenta si fertilitate

nucul-simbolul-abundentei-fertilitatii

Nucul – simbol de abundenta si fertilitate

Nucul (Juglans regia L)nucul-simbolul-abundentei-fertilitatii

Nucul este un arbore originar din Asia occidentală, care astăzi este difuzat şi cultivat în întreaga Europă centrală şi meridională. Planta poate ajunge Ia 10-20 metri înălţime, iar trunchiul la 5-6 metri circumferinţă. Are trunchiul drept, acoperit de o scoarţă gălbui cenuşie netedă, care odată cu vârsta se crapă longitudinal şi ramuri groase sinuoase care formează un frunziş înalt, larg şi des. Ramurile tinere au scoarţa netedă de culoare roşu închis.
Fructele apar în septembrie-octombrie după vârsta de 20-30 ani.

Nucul – simbol de abundenta si fertilitate

 Efectul terapeutic se manifestă şi asupra plăgilor atone, ulcerelor, ragadelor anale şi ale sânului, oftalmiei scrofuloase, limfatismului, dermatozelor, degeraturilor, alopeciei şi drept coadjuvant în terapia antibiotică în tuberculoza pulmonară

 Nucul – simbol de abundenta si fertilitate

 SIMBOLISM. Arbore dedicat zeilor infernului, în populaţiile preelenice, nucul era consacrat lui Kar, zeitatea morţii, regăsită mai târziu la greci cu numele de Cora, „fecioara” răpită de Hades, care ulterior a devenit zeiţa infernului sub numele de Persefbna. Aproape acelaşi nume î! regăsim şi la poporul latin, Proscpina.
în Italia nucul era considerat arbore blestemat, în jurul căruia se adună vrăjitoarele la Sabat. Dacă arborele şi-a câştigat o reputaţie sinistră, fructele sale în schimb sunt foarte apreciate de oameni.
în perioada vârstei aurului, când oamenii se hrăneau încă cu fructe, zeii trăiau numai cu nuci: de aici numele de Juglans sau ghinda tinereţii (Jovis glans). Nuca este simbolul abundenţei, fertilităţii şi bogăţiei ascunse, legată de căsătorie şi reproducere. Din acest motiv, în timpul nopţii după căsătorie, la greci şi latini se aruncau nuci în curtea casei pentru a ura fertilitate noii familii.

NUCUL – COMPONENTE ŞI PRINCIPII ACTIVE

Compoziţia chimică a nucii a fost studiată iniţial de Tarnet (1876), Phipson (1854) şi Schimnel (1890). Scoarţa ramurilor tinere conţine juglonă şi acid tanic.
Frunzele şi fructul verde conţin juglonă, alfa-hidrojuglonă, beta-hidrojuglonă; tanin catechic (10%), ulei eteric, acid galic, acid elegie, ulei gras, acid nucitanic, juglandină (alcaloid), juglamina, tirozinază, inositol, mezoinositol (mesoinozit), nicotină, caroten (0,118%), fosfor, potasiu, calciu, sulfat de bariu şi magneziu,lavonoide.
Fructul verde este bogat în juglonă, alfa şi beta-hidrojuglona şi lawsona, tanin pirogalic, vitamina C, oxidaze şi peroxidaze (enzime), pentozan (5,9%), xilan, emulsină, acid citric, acid malic, fosfat şi oxalat de calciu.
In pericarp acidul ascorbic şi juglonă formează un sistem de oxido-reducere care poate fi văzut în următoarea schemă.
Miezul este un aliment optim, conţine substanţe azotate şi grase, amidon, zaharuri, celuloză, proteine, acid fosibric. potasiu, vitaminele A, Bl, B6, C, PP, calciu, fosfor, fier.

Nucul – simbol de abundenta si fertilitate

 Efectul terapeutic se manifestă şi asupra plăgilor atone, ulcerelor, ragadelor anale şi ale sânului, oftalmiei scrofuloase, limfatismului, dermatozelor, degeraturilor, alopeciei şi drept coadjuvant în terapia antibiotică în tuberculoza pulmonară.

Nucul – simbol de abundenta si fertilitate

 Efectul terapeutic se manifestă şi asupra plăgilor atone, ulcerelor, ragadelor anale şi ale sânului, oftalmiei scrofuloase, limfatismului, dermatozelor, degeraturilor, alopeciei şi drept coadjuvant în terapia antibiotică în tuberculoza pulmonară.

PROPRIETĂŢI TERAPEUTICE TRADIŢIONALE

Denigrat şi izgonit din medicina antică, nucul posedă proprietăţi digestive, depurative, tonice, stimulatoare, eudermice, hipoglicemiante, hipotensoare, anti-inflamatorii, antiseptice, colorante, vermifuge, anti-scrofuloase, anti-sudorifere, galactofuge, cicatrizante, anti-hemoragice, emenagoge.
Dioscoride în primul secol a intuit utilizarea uleiului ca vermifug specific contra teniei .
Medicii arabi utilizau în scop terapeutic fructul verde necopt şi frunzele.
Şcoala analogică a lui Porta vedea în forma nucii o asemănare uluitoare cu creierul omenesc, prescriind-o pentru afecţiuni ale encefalului.
Doar la începutul secolului optsprezece frunzele şi fructul verde de nuc au fost experimentate şi folosite pe cale internă şi externă în tratamentul limfatismului, scrofulozei şi a adenitelor supurate.
Diverşi medici francezi au confirmat şi lăudat virtuţile sale, indicând nuca drept specific pentru orice formă precoce şi difuză de tuberculoză miliară, indiferent de localizarea acesteia.
A fost utilizat ca astringent local în cataruri subacute şi cronice cu afectarea diferitelor mucoase accesibile (faringe, uretra, vagin, conjunctivă) şi în tratamentul degeraturilor, al ulcerelor scrofuloase, a eczemelor şi hiperhidrozei, sub formă de gargarisme, injecţii, comprese, spălaturi.
Nucul – simbol de abundenta si fertilitate

 Efectul terapeutic se manifestă şi asupra plăgilor atone, ulcerelor, ragadelor anale şi ale sânului, oftalmiei scrofuloase, limfatismului, dermatozelor, degeraturilor, alopeciei şi drept coadjuvant în terapia antibiotică în tuberculoza pulmonară.
în 1932 G. Reynaud atribuia infuziei concentrate de frunze de nuc o acţiune hipoglicemiantă. M.Leclerc în 1935 şi succesiv Rathery şi Froment în 1937 au confirmat acţiunea antidiabetică, iar acelaşi M.Leclerc utiliza extractul de frunze în doze de 100 mg de şase ori pe zi pentru terapia anti-diabetică; procentul înalt de tanini inhibă scindarea amidonului la nivel intestinal, împiedicând transformarea acestuia în glicogen în ţesuturi.
Nucul – simbol de abundenta si fertilitate

Florile şi amenţii au proprietăţi anti-epileptice. Brissemoret şi Michaux au studiat jugiona: o naftochinonă cu acţiune potenţial regeneratoare asupra structurilor epidermice în cazuri de afte, dermatoze, eczeme, impetigo, piodermite, psoriazis şi acnee.
Nucul – simbol de abundenta si fertilitate

Fructul verde, la rândul său bogat în juglucone, are proprietatea de a colora în maro şi este utilizat în cosmetică pentru produse de bronzare şi pentru vopsirea în castaniu a părului gri. După studiile efectuate de Davoine, Pomayrol şi Raphaei frunzele au o acţiune antibiotică asupra abceselor.
Nucul şi-a găsit utilitate şi în medicina veterinară, fiind utilizat în rahitismul, limfatismul şi adenita câinilor. Decoctul are proprietăţi vermifuge asupra cailor şi berbecilor, iar cataplasme din frunze proaspete mărunţite, aplicate asupra mamelelor animalelor determină oprirea secreţiei lactate. Infuzia de frunze 3% se folosea contra tăunilor. Frecând mâinile şi faţa cu frunze de nuc se evită înţepăturile de albine şi insecte.

Dr .ing Iuliana Barbu

Posted on Lasă un comentariu

Alcoolismul

AlcoolismulALCOLISM

 

Intoxicaţie acută sau cronică generată de abuzul repetat şi în cantităţi mari de băuturi alcoolice cu urmări patologice la nivelul diferitelor organe: gastrita alcoolică, congestia ficatului cu evoluţie către ciroză, miocardită alcoolică, degradări pshice, scăderea intelectului şi a capacităţii de muncă.

 

Plante medicinale indicate in alcoolism

 

Ardeiul iute (Capsicum Anuum). Tinctură medicinală de 29 grame de ardei în 100 ml  alcool, perioada de macerare va fi de 8 zile. Se administrează intern: din tictura preparată se pun 10-30 picături într-un ceai amar de anghinare, unguraş sau ţintaură. Se foloseşte în curele de dezalcoolizare.

Cătină albă (Hippophae Rhammoides). Infuzie – 2 linguri de fructe zdrobite la 500ml apă. Se administrează intern: se bea fracţionat pe parcursul unei zile. Cura durează până la dezintoxicare.

Coacăzul negru (Ribes Nigrum). Decoct, din o linguriţă de frunze uscate la 200 ml apă, timp de 5 min. Se administrează intern. Se bea o jumătate din cantitate dimineaţa şi cealaltă jumătate seara. Cura durează 30 de zile.

Drojdia de bere (Sacharomices Cerevisiae). Se foloseşte ca atare. Se administrează intern: câte 70 grame pe zi, până la dezintoxicare.

Măceşul ( Rosa Canina). Decoct din două linguri de fructe zdrobite la 500 ml apă, timp de 5 min. Se administrează intern: cantitatea se bea fracţionat, pe parcursul unei zile. Cura durează până la dezintoxicare.

Pedicuţa (Lycopodium Clavatum). Infuzie din 5 grame din părţile aeriene ale plantei la 150ml apă. Se administrează intern: se bea la o oră după micul dejun.

Salcia (Salix Alba). Infuzie din 10 grame de frunze la 200 ml  lapte. Se administrează intern: la nevoie, în stările de agitaţie şi tulburări de comportament.

Ardeiul (Caspicum Anuum – var. Cayanne, fam. Solanaceae)indicat  in alcoolism

Proprietăţi şi indicaţii:

Intern – în doze mici ajută la stabilirea unei digestii normale, iar în doze mari are acţiuni purgative: vitaminizant. Decoctul de ardei iute este folosit pentru gargară de către cei cu corzile vocale obosite. Sub formă de tinctură: câte 10-30 picături în ceai amar. Este indicat în etilismul cronic, când apare nevoia de consum de alcool.

Cătina albă (Hippophae Rhamnoides, fam. Elaeagnaceae)indicata  in alcoolism

. Mod de folosire: intern – 2 linguri de fructe zdrobite la 500ml apă clocotită; se lasă vasul acoperit 30 de minute, se bea fracţionat în cursul unei zile. (pg 199-200)

Coacăzul negru (Ribes Nigrum, fam. Saxifragaceae)indicat  in alcoolism

. Mod de folosire: cure de dezintoxicare şi reîncărcare cu zile de coacăze: 500-1000g/zi cu adaos de miere, 3 zile.

Tincturi indicaet  in alcoolism

1)   Tinctură antialcool

2)   Sunătoare, Ginseng, capsule, 3 cps/zi

  • Tinctură de ardei iute.

Alcoolism

 Se administrează de 3 ori pe zi câte 2 linguriţe de miere, apoi un pahar cu apă în care se pune 2 linguriţe de oţet de mere. Dacă  este în comă, se administrează 800 g miere de albine în doze de câte 6 linguriţe din 20 în 20 de minute.

Tinctură de ardei iute: 5-10 picături de tinctură se pun într-un kg de alcool.

Lapte de salcie: se folosesc frunzele – infuzie.

 Alcoolism

Fructe şi zarzavaturi proaspete: ardei, arpagic, ceapă, praz, revent, varză, seminţe de lobodă, seminţe de pătrunjel, seminţe de morcov, ţelină (frunze, suc de frunze, seminţe), frunze de ridiche de lună.

Leguminoase: macerat la rece din năut (se foloseşte moderat după perioada dezintoxicare), germeni de soia, mlădiţe de lucernă.

Cereale: grâu, orez integral, mei, hrişcă, orz, mlădiţe de orz, ovăz.

Produse apicole: Lăptişor de matcă, polen (se foloseşte după perioada de dezintoxicare).

Condimente şi suplimente alimentare: dafin, cardamon, busuioc, şofran.

Cure: Regimul cu cereale integrale (Regimul Oshawa), Cura cu ulei de floarea soarelui, Cura cu mere, Curacu struguri, Cura cu drojdie de bere, Cura cu tărâţw nr. 1 şi Cura cu tărâţe nr. 2, Cura cu miere + propolis + usturoi.

Altele: Lăptucă, seminţe de dovleac, ulei de dovleac, ulei de floarea soarelui, ulei de palmier, ulei de ricin

Biolog Ortansia Hatinciuc

 

Posted on Lasă un comentariu

Abcesul dentar

Abcesul dentarAbces dentar

 

Abcesul este o inflamaţie cu puroi în jurul dintelui bolnav. În dreptul dintelui bolnav, mucoasa bucală congestionată şi dureroasă este bombată cât un bob de mazăre, netratat se poate ajunge până la cangrenă (adică invadarea canalului dentar de microbi).

 

Plante medicinale indicate, reţete populare pentru abcesul dentar:
Coada şoricelului (Achillea millefolium). Infuzie – se administrează extern: se ţine în gură 3 minute, se repetă la fiecare oră.

Muşeţelul (Matricaria Chamonilla). Infuzie – se administrează extern: gargară.

Tătăneasă (Symphytum Officinale). Decoct – se administrează extern: se ţine în gură 5 minute.

Sunătoarea (Hypericum perforatum). Infuzie – se administrează extern: gargară. Maceratul în ulei (ulei de sunătoare), se foloseşte extern ca cicatrizant.

 

Remedii naturale utile in abcesul dentar

Argila – cataplasme cu argilă pe obraz, reînnoite din două în două ore. Capsulele se aplică local, prin desfacere.

Bitter suedez – se diluează 1/1 cu apă, iar soluţia obţinută se ţine în gură în dreptul dintelui dureros.

Propolis – soluţie alcoolică 20-30%, 30 de picături în ceai, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese.

Extract uleios foarte eficient in  Abcesul dentar

Salv 7 – previne şi tratează dureri dentare.

Ulei volatil de lavandă – se administrează extern prin tamponare, este antiseptic şi cicatrizant.

Extract hidroalcoolic de coada şoricelului – se administrează extern prin tamponări locale.

Extract hidroalcoolic de muşeţel – se administrează intern, 20-30 de picături, de trei ori pe zi.

Tincturi folosite in Abcesul dentar

Tinctura de gălbenele – se administrează extern, prin tamponări locale.

Tinctură de sulfină – extern: prin tamponări locale.

Tinctură de sunătoare – extern: prin tamponări locale.

Tinctura de tătăneasă – extern: prin tamponări locale; intern: 20 de picături de trei ori pe zi.

Tinctură de propolis – extern, prin tamponări locale, în tern, 20-30 picături, de 3 ori pe zi.

 

Posted on Lasă un comentariu

Rosa canina – MACESUL,Trandafirul sălbatic

Rosa Canina-macesul-vitaminizant puternic
Rosa Canina-macesul este un arbust popular numit TRANDAFIR SALBATIC

Rosa canina -MACESUL ,Trandafirul sălbatic
MACESUL
100 g de fructe de Rosa canina (maces) conţin cantitatea de vitamina C prezentă într-un kilogram de lămâi!

Fructele (bacele) de Rosa canina -MACESUL conţin procente înalte de factori vitaminici:
-acid ascorbic (0,5%), vitamina A şi caroteni până Ia 0,05%, vitaminele Bl. B2, PP şi K. Fier, aluminium şi vanilină.
-Substanţe colorante xantofilice gălbui-portocalii şi flavonice.
-Polifenoli: flavonoide precum glucozide până la 0,3% şi tanini 1-2,5% în special leucoantociani şi catechine.
-Acizi organici: acid malic (0,8%). acid citric (3%), acid galic (0,5%).
-Carbohidraţi, glucoza, zahăr invertit şi zaharoză, .i!rL- zaharuri până la 18-28%.
-Pectină (4%), mircină, săruri minerale, proteine (2,7%), complexe asemănătoare auxinei. Esenţă (0,04%), ulei gras în seminţe, saponine.
PROPRIETĂŢI TERAPEUTICE ale Rosa canina -MACESUL
Rosa canina (macesul) este remediul inflamaţiilor recidivante localizate.
Printre altele, se pare că Rosa canina MACESUL, favorizează neutralizarea tiraminei, aminoacid a cărui eliberare este considerată factor cauzal în cefaleea vasomotorie şi în multe crize de hemocranie.
De aceea .se dovedeşte un remediu optim în tratamentul hemicraniei şi cefaleelor rezistente la majoritatea terapiilor clasice, în care intervine ţi o componentă alergică.
Rosa canina Macesul are o acţiune specifică şi în hemIcrania şi cefaleea vasomotorie
Rosa canina-Macesul posedă proprietăţi astringente, vitaminîzante, tonice, anti-inflamatorii şi diuretice.
Fructele de Rosa canina-Maces sau cinorodele, foarte bogate în vitamina C, caroteni şi flavonoide sunt utilizate pentru prepararea de infuzii vitaminice,antiastenice,antiscorbutice,febrifuge şi anti-infecţioase, în special în timpul epidemiilor gripale.

Rosa canina-Macesul -Esle suficient să ne gândim că 100 g de fructe Rosa canina-Maces -conţin cantitatea de vitamina C prezentă într-un kilogram de lămâi!

Diverşi autori recomandă utlizarea sa ca astringent intestinal, în leucoree, ca antidiareic, anti-inflamator şi
vasoprotector.
Fructele de Rosa canina-Macesul , în afara faptului că sunt eficiente şi bune diuretice, au şi efecte sedalive în caz de palpa instabilitate nervoasă şi insomnie.
In timp ce bacele sunt astringente, florile au proprietăţi laxative, răcoritoare şi antiseptice. Frunzele al utilizate pentru infuzii de băut, ca înlocuitor al ceaiului.
Dr.ing Iuliana Barbu

Posted on Lasă un comentariu

”Cuiul pământului,,-PAPADIA

look.com.ua_60220PAPADIA

Este o plantă erbacee perenă cu rădăcină pivotantă lungă de 12-20 cm; datorită acestei rădăcini viguroase păpădia e denumită în China ”cuiul pământului”.

– păpădia este o excelentă sursă de minerale: fier, cupru, potasiu, fosfor (0,5% – conţine mai mult fosfor decât spanacul şi varza), calciu (1,6%) şi magneziu;
– conţine vitaminele A, B1, C, D;
– proprietăţile stimulent digestive se datorează unui principiu amar: taraxacina;
– rădăcina este bogată în fructoză (concentraţie maximă primăvara) şi inulină (40% toamna);
– flavonoide cu proprietăţi diuretice;
– fitosteroli;
– lactone cu proprietăţi laxative;
– acizi (cafeic, silicic, palmitic, oleic);
– taninuri.
ISTORIC

 Despre Theseu, cel mai cunoscut erou atenian din mitologia greacă, se spune că ar fi dorit, după ce a ucis Minotaurul, o salată de păpădie pentru a-şi reface forţele. Legendele mai spun că în Atlantida păpădia era folosită şi ca aliment, dar şi terapeutic, pentru proprietăţile ei tonice.
Păpădia a fost una dintre plantele medicinale cele mai cunoscute şi mai utilizate de-a lungul istoriei.

 Primele informaţii scrise despre păpădie le avem de la medicii arabi din secolele X şi XI, care considerau păpădia un fel de andivă sălbatică.

Era mult preţuită de indienii americani, care o foloseau ca tonic amar, cicatrizant pentru răni şi arsuri şi ca aliment.

 În perioada medievală era consumată în Europa sub formă de salată, dar medicii menţionau şi proprietăţile ei sedative şi diuretice, francezii chiar au numit-o ”pisse- en-lit” (pipi-n pat), iar Lyle, unul din primii herbologi americani, o descria ca fiind relaxantă, stimulentă hepatic şi având o lentă acţiune diuretică.

  • Indicaţii terapeutice

– anorexie (lipsa apetitului);
– diskinezie biliară, alături de anghinare;
– hepatită, insuficienţă hepatică;
– creşteri ale colesterolului sanguin (împreună cu anghinarea şi frunzele de mesteacăn);
– retenţie de apă (edeme, ascită) şi afecţiuni renale (cistită, pielonefrită, litiază renală) datorită proprietăţilor diuretice. Este un diuretic valoros, deoarece economiseşte potasiul din organism;
– constipaţie;
– obezitate, datorită proprietăţilor diuretice, diaforetice, laxative şi stimulent digestive;
– gută, reumatism;
– afecţiuni ale pielii (acnee, eczeme) alături de trei fraţi pătaţi şi rădăcina de brusture, datorită proprietăţilor depurative;
– diabet zaharat, alături de frunzele de dud şi de afin.

Mod de administrare

În alimentaţie: toate părţile păpădiei pot fi folosite în alimentaţie; frunzele şi tijele se pot consuma crude în salate, rădăcinile de asemenea, florile s-au folosit prăjite sau încorporate în clătite, din frunze se poate face ceai, iar rădăcinile, prăjite şi râşnite, se pot utiliza ca o cafea tonică. Terapeutic, păpădia poate fi folosită cu succes pentru curele depurative de primăvară. Frunzele tinere culese din zone nepoluate, atâta timp cât păpădia e în floare, se pot consuma sub formă de salată.

•    Cura cu tije de păpădie: se consumă câte 6 tije pe zi, înainte de masă, timp de 2-4 săptămâni. Se culeg tot când păpădia e în floare;

•    Suc proaspăt stors din planta întreagă (fără rădăcină) – se consumă 1-3 linguri zilnic, timp de 6 săptămâni;

Planta uscată se poate lua sub formă de:

– pulbere: câte o linguriţă de plantă râşnită se ia de 4 ori pe zi, la intervale regulate, cu minim 30 minute înainte de mese, se ţine sub limbă 15 minute, apoi se înghite cu puţină apă plată;
– macerat: se pun 2 linguri pline de pulbere de plantă la 1 litru de apă plată, se lasă la temperatura camerei aproximativ 7 ore, apoi se strecoară; lichidul rezultat se bea peste zi, cu înghiţituri mici, între mese.

Puteţi găsi încă această plantă în crânguri sau pe lângă case, aşa că nu ezitaţi să o culegeţi şi să o folosiţi, mai ales cei care suferiţi de una dintre afecţiunile menţionate mai sus. Puteţi astfel să-i verificaţi eficienţa şi să vă bucuraţi de rezultate.

Multă sănătate!