Posted on Lasă un comentariu

BAILE DE PLANTE –SĂNĂTATE ȘI TINEREȚE

BAILE DE PLANTE –SĂNĂTATE ȘI TINEREȚEbai de plante

 

Băi fierbinţi generale

Băile în cadă la temperatura apei de peste 39°C se numesc fierbinţi. Acestea amplifică activitatea muşchiului cordului, rinichilor, provoacă activarea proceselor metabolice şi eliminarea substanţelor nocive din or¬ganism, contribuie la deblocarea capilarelor blocate, îmbunătăţind astfel toate procesele de importanţă vitală pentru organism.

Reguli

Nu se recomandă să intraţi imediat în apa fierbinte. Temperatura iniţială a apei din cadă trebuie să fie 36-37°C, apoi în cadă se adăugă apă fierbinte, treptat, majorând temperatura apei din cadă până la 39 – 40°C. în cazul acesta dilatarea vaselor sangvine are loc treptat şi efectul curăţării se

amplifică. Durata băii fierbinţi trebuie să fie limitată – de la 1 oră până la 2 ore. Numărul procedurilor se stabileşte pentru fiecare bolnav în mod individual. După fiecare procedură fierbinte este necesară o pauză de 10-20 de minute.

Prescripţie

Infectarea generală a sângelui, toate maladiile infecţioase ale copiilor (scarlatina, rujeola, difteria), toate tipurile de tumori maligne (amplifică rezistenţa, îmbunătăţesc componenţa sângelui, atenuează senzaţiile de durere), colica renală, unele tipuri de intoxicare (de exemplu, cu vapori de benzină).

Contraindicaţii

Tensiune arterială şi tensiune a lichidului cefalorahidian ridicate, ciroză hepatică, tuberculoză pulmonară cu cavernă, edem cerebral, infarct miocardic.

 Băi de conifere

Băile de conifere sunt indicate pentru curăţarea intensivă a pielii şi a vaselor sangvine şi stimularea sistemului nervos. A.S. Zalmanov menţiona, de asemenea, curăţarea prin intermediul băilor de conifere de „toxinele surmenării” – celulele moarte ale organismului. Dacă aceste celule nu sunt eliminate la timp din organism, ele încep să-1 intoxice cu toxină cadaverică, apare surmenarea rapidă „nemotivată”, corpul omului căpătând un miros urât.

Băile de conifere pot fi pregătite cu ajutorul extractului (lichid, sub formă de pulbere sau pastile de fabrică) sau puteţi pregăti singuri o fiertură. Pentru aceasta aveţi nevoie de 300 gr de ace de conifere, peste care trebuie să turnaţi trei litri de apă şi să o fierbeţi timp de 10-20 de minute. Fiertura trebuie turnată în cada cu apă la o temperatură de 36 – 37°C.

G.P. Malahov propune următoarea fiertură pentru băi: „Acele de brad, crenguţele tăiate mărunt şi conurile de brad mărunţite – aproximativ un ki¬logram – se fierb timp de 30 de minute în şapte-opt litri de apă. Se acoperă bine şi, după 12 ore, veţi obţine o infuzie bună de conifere de culoare maro. Tumaţi infuzia în cada cu apă caldă (36 – 40°C). Durata băii poate fi de 10 – 20 de minute sau chiar mai mult, în funcţie de starea generală a organismului. Temperatura apei poate fi mărită de la o procedură la alta, însă în acest caz criteriul principalul este starea organismului. Sunt necesare 2 – 3 băi pe săptămână. După procedură se face un duş nu prea cald. Ciclul băilor de acest tip durează aproximativ o lună.”

Băile de conifere, în asociaţie cu consumul din fierturi de conifere, vă va permite să vă vindecaţi de 80% din boli

Reţeta fierturii din conifere pentru administrare internă

Se toarnă jumătate de litru de apa clocotită peste cinci linguri de ace de brad şi se fierb cinci minute la foc mic. Se lasă infuzia să se răcească puţin, se strecoară şi se toarnă în termos pentru a fi consumată în stare caldă în cursul zilei.

Băi de salvie     

Baia de salvie

Infuzia de salvie o puteţi obţine prin fierberea a 100 g de salvie uscată într-un litru de apă timp de o oră, după care trebuie să stea 24 de ore. Infuzia o turnaţi în cada cu apă cu temperatura de 26-38°C.

Prescripţie

Radiculită, plexită, nevrită.

Băi alcaline

în cada cu apă potabilă cu temperatura de 36 – 37°C se pune o cantitate de 300 – 500 g de bicarbonat de sodiu şi se dizolvă.

Prescripţe : Somnolenţă sporită, fatigabilitate, diverse boli ale pielii, înmuierea stratului cornificat al ţesutului celular.

  1. Maloviciko propune ca în băile alcaline, pe lângă bicarbonatul de sodiu, sa adăugaţi şi piatra acra: 200 g de bicarbonat de sodiu şi 70 g de piatra acra pentru o baie. Temperatura apei in cada in acest caz trebuie sa fie de 38,5 C, durata procedurii este de 15 minute, de doua ori pe săptămâna. Bane alcaline cu piatra acra combat staza sangva venoase.

Băi sărate

In apa potabilă din cadă(35 – 36°C) se adaugă trei-patru kilograme de clorură de sodiu.

Prescripţie

Bolile aparatului locomotor, poliartrite cronice de diferite etiologii, radiculită, plexită, nevrită, boli ale pielii.

Acţiunea băii sărate nu încetează o dată cu ieşirea din cadă: sarea rămasă pe piele continuă să aibă şi în următoarele ore o acţiune uşor excitantă asupra terminaţiilor nervoase şi să îmbunătăţească starea pielii, tonificând-o şi curăţind-o.

Farmacia Naturii va propune o băi ,cura de 21 de zile cu ceaiul Secretul ierburilor (vezi in magazin online)

Procedura :fierbeti in 3 litri de apa 50 gr de planta 15 minute apoi o adaugati in apa din cada :

O baie dureaza 20 de minute la temperatura de 35 – 36° apoi se merge direct la culcare .

Aceste bai va asigura o debarasare de toxine ,intarirea organismului,vigoare si tinerete

Bibliografie: SISTEMELE Şl METODELE DE CURĂŢARE A ORGANISMULUI,Sanatos si fericit

Vindecarea alternativă,Christof JanickeJorg Grunwald,Editura VesnaVirant,2008

Nota !

 

 

Consideraţi serios utilitatea plantelor ca parte a programului de luptă împotriva bolilor  . S-ar putea face o diferenţă serioasă pentru sănătatea dvs. Dar asiguraţi-vă că mergeţi la un medic specialist în plante expert pentru sfaturi clare şi în cunoştinţă de cauză(cunoaşte contraindicaţii şi interacţiuni!). Acest articol este scris doar pentru scopuri informaţionale. Reacţiile pot fi diferite de la o persoană la altă şi nu îmi asum responsabilitatea pentru posibilele rezultate. Fiecare persoană este responsabilă pentru alegerile sale. Este recomandabil să consulţi un medic de specialitate înainte de a face schimbări în dietă şi / sau stilul tău de viaţă!

 

 

Posted on Lasă un comentariu

Iarba neagră

Iarba neagrăIarba Neagra -Farmacia Naturii

Prezenţa ierbii negre indică o sărăcie extremă a solului, iar speciile vegetale se pot dezvolta bine numai acolo unde concurenţa cu alte plante este redusă.

Iarba neagră este martorul landei, este semnalizatorul terminării pădurii. Ea atacă humusul acidifica,. Indică degradarea ireversibilă a terenului, locul în care speciile vegetale fecunde traiesc,Moare natural după 10-15 ani, dar colonizarea sa se produce destul de rapid. Seminţele sale mici, transportate de pasari si vant germinează rapid. Nu este posibilă o recolonizare a aceleaşi arii, întrucât seminţele necesită multă lumină pentru germinare. în scurtului său ciclu vital, iarba neagră furnizează hrană pentru multe animale sălbatice

SIMBOLISM Iarba neagră este simbolul solitudinii şi melancoliei, dar şi al speranţei, pentru că reuşeşte să crească acolo unde nu înfloreşte nici o floare. Inimile încărcate de melancolie iubesc plimbarea prin vegetaţia câmpiei aride, acoîo unde înfloreşte iarba  neagră, care prin parfumul şi culoarea florilor sale inundă spiritul cu o adiere de speranţă.

COMPONENTE ŞI PRINCIPII ACTIVE

Arbutina (monoglucozid al hidrochinonei), ercolina (răşină), ericinol (ulei), un flavonoid diuretic, tanin, ericină (giucozid), quercină (colorant), acid citric, calutanic şi fumărie. Pentozani, caroten, amidon, ceară, hiperozide (flavonoide), inulină.

Arbutina este un giucozid conţinut şi în alte plante şi în mod special în alte ericacee: uva ursina. Acest alcaloid merită să fie menţionat datorită proprietăţilor sale antiseptice.

Este adsorbit cu uşurinţă din tubul digestiv şi traversează nealterat organismul pentru a fi eliminat prin urină.

Dacă urina este alcalină, aşa cum se întâmplă în multe infecţii bacteriene ale căilor urinare, alcaloidul se scindează eliberând hidrochinona, care exercită o antiseptică notabilă.

Se utilizează în infecţii ale căilor urinare cu fermentaţia amoniacală a urinii, care prin efectul remediului capătă un caracter de urină carbolică.

PROPRIETĂŢI TERAPEUTICE TRADIŢIONALE

Florile, recoltate la începutul perioadei de înflorire, împreună cu frunzele mici sunt utilizate din timpuri
memoriale ca urmare a excelentei sale acţiuni diuretice, precum şi proprietăţilor antiseptice şi antiputride asupra căilor
urinare.                                                                                                                                                                                          ^_

Iarba neagră este un aliat preţios în vindecarea cistitelor cu piurie, în colibaciloze, uretrite, cistopielite, cistite cronice, cistite în afecţiuni prostatice şi în toate formele inflamatorii ale căilor urinare. în antichitate, după însemnările lui Charas şi Lemery, planta era utilizată pentru dizolvarea şi eliminarea calculilor din căile urinare. în Evul Mediu, iarba neagră făcea deja parte din farmacopeea tradiţională,

Mattioli (1554) îi lăuda eficienţa antiseptică asupra căilor urinare şi îi confirma utilitatea în controlul calculilor renali şi vezicali. Leclerc raportează cazuri de vindecări la pacienţi care prezentau urină tulbure şi cu miros neplăcut, ca urmare a prezenţei puroiului, şi la scurt timp după începerea tratamentului se limpezea şi îşi relua aspectul şi mirosul normal.

Florile de iarbă neagră dezvoltă o acţiune antiseptica, diuretică şi anti-algică asupra căilor urinare. Prescrierea ,i se poate extinde în caz de colici şi calculi renali, în cazuri de albuminurie şi inflamaţii ale prostatei; ele determină o creştere a volumului urinii eliminate, precum şi a clorurilor eliminate renal.

Ca şi alte diuretice naturale, poate fi utilă şi pentru vindecarea afecţiunilor reumatice. Prişniţe calde şi umede din flori sunt utilizate în medicina populară pentru ameliorarea durerilor sciatice. Kneipp utiliza tizana din vârfurile înflorite pentru guta şi durerile reumatice.

Decoctul din flori decolorează efelidele şi ameliorează eczemele şi alte tulburări cutanate. Este util pentru pielea deshidratată. Maceratul de flori în ulei de măslin redă pielii consistenţa şi elasticitatea sa naturală, daca se masează în fiecare seară; este util chiar şi pentru vindecarea eritemelor şi dermatozelor scuamoase. Acţiunea cosmetică a ierbii negre se datorează conţinutului său în flavonoide şi vitamina P, care printre altele, creşte rezistenţa pereţilor vaselor capilare.

Prin conţinutul său crescut în substanţe astringente şi antiseptice, îşi găseşte utilizarea în tratamentul diareei.’. împachetările calde au fost utilizate în vindecarea degeraturilor. în zonele montane, maceratul alcoolic din iarbă neagră, mai ales combinat cu Rododendron, a fost utilizat drept liniment în artrite şi reumatism.

Spălaturile vaginale cu decoct depurat au dat rezultate bune în infecţiile cu Candida albicans şi Esherichia coli. Spectrul de acţiune pentru Calluna vulgaris se extinde, surprinzător, asupra infecţiilor mai acute, de aceea se utilizează gemoterapicul proaspăt, în macerat hidrogliceroalcoolic 1 DH.

Comenzi si consultanta 0234537346,0728970912,0728970915

Dr ing Iuliana Barbu

Biblografie Compendiu de gemoterapie clinica – carte – Fernando Pitera

Posted on Lasă un comentariu

CREZUL medicinei biologice

CREZUL medicinei biologiceAfis9_v3

Remediile vegetale şi medicamentele de sinteză, primele provenind din surse naturale şi fiind medicamente antice, celelalte fiind descoperite de om recent, nu trebuie neapărat să se afle în conflict. Dar un concept trebuie sâ fie întotdeauna foarte clar: nu există remedii mici şi medicamente mari. Atunci când o substanţă are un efect terapeutic şi un rezultat, atunci este totdeauna considerată un medicament mare.

Marile progrese ale chimiei şi evoluţia constantă a tehnologiei au permis ameliorarea eficacităţii remediilor cunoscute de milenii, datorită identificării şi izolării principiilor active, putându-se astfel prepara forme farmaceutice mereu mai eficace.

Nu totdeauna însă această eficacitate este lipsită de inconveniente. Astfel, spargerea acelui „totum” vegetal (Totum este „întreaga moleculă activă a plantei”, obținută printr-o metodă de extracție specifică (vezi galenică ). Scopul teoretic este să fie cât mai complet posibil pentru a beneficia de toate principiile active, fiecare metodă având particularitățile sale)

ce constituie „fitocomplexul” poate determina creşterea riscului toxicităţii farmacologice, pentru că substanţa activă nu mai este modulată în acţiunea sa de alte substanţe învecinate, complementare, modulatoare şi sinergizante, dar definite adesea ca fiind „inerte”.

In „medicina biologică” există în schimb conceptul de „în conformitate cu viaţa”, atunci când se face referire la legi, la rapoarte şi dialectica legilor şi la echilibrul natural. Medicinii biologice i se atribuie nu numai cunoştinţele medicale tradiţionale, ci şi legile care guvernează viaţa altor sisteme biologice, din care face parte şi unitatea biologică „omul”.

CREZUL medicinei biologice

Omul este perceput în totalitatea sa drept un microcosmos, în interiorul căruia sunt în echilibru dinamic multiple subsisteme complete şi complexe, toate fiind ordonate şi reglate într-o armonie inimaginabilă. în această dialectică a subsistemelor, omul reprezintă un sistem fluid caracterizat printr-un echilibru dinamic, care tinde să-şi păstreze entropia proprie în osmoză dialectică, în mijlocul altor sisteme, cu echilibre la fel de dinamice.

Fiecare făptură vie, indiferent cât este de mică sau mare, fie plantă sau animal, uni sau pluricelulară, face parte din acest mare sistem fluctuant al materiei vii, care devine energie pentru a se redeveni materie, şi apoi din nou energie, în conformitate cu legile entropiei şi cele ale termodinamicii.

Cu toate acestea, viaţa, bazată pe ordinea formelor, a timpului şi legilor naturale, posedă totdeauna o coerenţă cauzală, funcţională şi existenţială, fie sub forma manifestărilor sănătoase, fie sub forma celor patologice, amintindu-ne că boala şi remediul ei sunt bine structurate într-un raport unic al necesităţii biologice.

De câte ori nu am înţeles că o boală îşi are remediul deja existent în natură, şi de câte ori boli vechi sau noi pot să-şi aibă un remediu în natură care aşteaptă să fie descoperit, pentru a le vindeca?

CREZUL medicinei biologice

Remediile şi substanţele naturale posedă acea coerenţă intimă şi analogică care le permite să „dialogheze” cu alte sisteme care posedă aceeaşi ordine, acelaşi substrat molecular, care vorbesc acelaşi limbaj universal al materiei vii, prin intermediul aceloraşi mesaje ale ordinii naturale.

Proprietăţile lor farmacodinamice le permit să reechilibreze sistemele energetice cu care interacţionează, legătura fiind mediată prin intermediul unor receptori specifici şi mecanisme de contact capabile să blocheze etape metabolice cristalizate, să activeze enzime blocate să elibereze catene respiratorii mitocondriale asfixiate prin daune iatrogene.

în acest context biologic, FITOTERAPIA, îşi găseşte spaţiul de aplicaţie terapeutică aducând o contribuţie analogică şi logică pentru vindecarea bolii, respectând omul, considerat drept expresia maximă a materiei vii.

CREZUL medicinei biologice

se poate afirma că fitoterapia este contemporană cu apariţia omului.

De milenii, specia umană utilizează plantele în scopuri medicinale. Probabil prin intermediul unor otrăviri accidentale, prin diferite încercări şi observaţii asupra animalelor ierbivore şi a animalelor care se hrănesc cu plante în anumite circumstanţe, omul a învăţat încetul cu încetul să cunoască proprietăţile vegetalelor şi să distingă dintre plante pe acelea care puteau fi utilizate drept alimente sau remedii.

Chiar şi astăzi, resursele naturale rămân un vast câmp de cercetare, inepuizabil şi încă plin de surprize deosebite, fiind izvor de binefacere de nepreţuit pentru specia umană. Este suficient să luăm în considerare faptul că şi astăzi 60% sau poate mai mult dintre prescripţiile medicale contemporane conţin sau sunt reprezentate de un produs derivat de origine vegetală.

Deşi este posibilă în prezent sinteza a numeroase medicamente în laborator, plantele continuă să rămână şi astăzi un rezervor important şi de neînlocuit de substanţe active, izvor pentru producerea de remedii, întrucât natura reprezintă cel mai mare laborator capabil să sintetizeze principii active fără nici un cost şi fără a utiliza energie adiţională.

Lumea vegetală reprezintă, printre altele şi un izvor de nesecat şi încă necunoscut pentru noi produse medicamentoase.

Substanţele hormonale şi steroizii existenţi în plante au structura foarte asemănătoare cu acelora existenţi la om: progesteronul, de exemplu, este precursorul hormonilor masculini şi feminini şi posedă o structură corelată cu cea a colesterolului şi a cortizolului.    „

Printfe altele — şi nu un anmănunt de neglijat – este şi faptul că structura a numeroase molecule prezente în natură este atât de complexă încât pentru sintetizarea în laborator ar fi implicate costuri prohibitive în termeni de muncă intelectuală şi economie.

Un exemplu clasic este reprezentat de substanţele steroide care constituie structura de bază a cortizonului şi contraceptivelor. Până nu de mult cortizonul şi anticoncepţionalele erau extrase din rădăcini de Dioscorea villosa, cultivată în Mexic. Să nu uităm şi faptul că Digitala a fost timp de secole unicul remediu cardiologie activ, fiind şi astăzi de neînlocuit pentru anumite afecţiuni cardiace.

Cităm suplimentar şi efedrina obţinută din Ephedra vulgaris, strofanîina, china şi chinina, acidul aceiilsalicilic, alcaloizii din Secate cornuta, Rauwolfia indicată în tratamentul hipertensiunii, papaverina, podupiiilina, stricnina, atropină, curara, coîchicina etc. Exemplele s-ar putea întinde într-un întreg volum, dar este suficient să amintim faptul că până şi în domeniul neoplaziilor plantele au demonstrat o activitate superioară a principiilor lor biologice.

Planta Pervinca minora din Madagascar (Catharanthus roseus), cunoscută încă din antichitate pentru proprietăţile sale antidiabetice, este producătorul natural de vincaleucoblastină şi de leucQcnstină, alcaloizi care blochează mitozele celulare, cu stoparea în metafază. Din aceştia se extrag vinblăstina şi vincristina, compuşi activi alternativ împotriva anumitor varietăţi de tumori, mai ales ale ţesuturilor limfatice. Numiţii alcaloizii, izolaţi în 1960 au permis reducerea notabilă a mortalităţii ca urmare a acestor afecţiuni. Vinblăstina este utilizată în special în tratamentul limfomului Hodgkin, iar vincristina în cazuri de leucemie acută. înainte de descoperirea acestor substanţe, doi indivizi din zece atinşi de boala Hodgkin puteau supravieţui, în timp ce acum posibilitatea este de nouă din zece.

CREZUL medicinei biologice

Tot în Madagascar au fost recent descoperite şi identificate alte plante cu proprietăţi terapeutice interesante: Brochoneura, cu proprietăţi anestezice şi antiflogistice, o specie locală de ficus cu acţiune abortivă, o orhidee alba care posedă acţiune opusă, anti-abortivă şi o specie de aloe care vindecă rănile infectate.

în 1965, dintr-un arbust din familia Apocinacee, Ochrisia alliptica au fost izolaţi o serie de alcaloizi, dintre care unul, elipticina, pare a avea eficacitate anti-tumorală, dar efectul este mult prea toxic. Un derivat de-al său, obţinut prin semi-sinteză, hidroxieliptina pare a fi mult mai activ şi va fi probabil utilizat în terapia medicală.

La fel şi Taxus brevifolia şi Taxus baceata (tisa), plante decorative şi foarte veninoase sunt bogate în alcaloizi cu acţiune antitumorală, cu recentă utilizare terapeutică. Cel mai important dintre ei este taxol-ul, considerat antitumoralul de ultimă oră. Această substanţă a fost experimentată pe alte 30 tipuri de tumori, dovedindu-se deosebit de eficace împotriva cancerului de ovar şi al celui pulmonar, mai ales asupra varietăţii „cu celule mici”, considerată printre formele cele mai maligne. Pentru extracţia cantităţii de taxol necesare vindecării unui singur pacient sunt necesare 30 kg de scoarţă de Taxus brevifolia, de aceea se consideră utilizarea precursorului aceleaşi substanţe: 10-desacetil-baccatina, care permite obţinerea unui taxol semisintetic din Taxus baceata. Tot pe tema neoplaziilor, să ne amintim că fructele răşinoase de pitosfor (Pittosporum toriba) şi curmalele unei varietăţi de palmier ornamental (Chamaerops excelsa) sunt bogate în principii active capabile să neutralizeze celulele canceroase.

Dacă ne gândim că pentru vindecarea unor afecţiuni complexe este necesară recurgerea la proceduri terapeutice complicate, vedem avantajul remediilor vegetale simple, care au demonstrat că posedă proprietăţi terapeutice capabile să soluţioneze procese patologice destul de grave, precum cancerul. In portocale, lămâi, bergamot, lavandă şi alte plante, de exemplu, este conţinută limonina, substanţă capabilă de prevenirea şi reducerea cancerului mamar la şoareci. Persoane care se hrănesc în mod obişnuit cu vegetale bogate în limonina, prezintă în organism metaboliţi capabili să blocheze celulele carcinogene studiate în laborator. Dar dacă acestea sunt descoperiri de „ultimă oră” în fitoterapie, alte plante extrem-de eficace au fost date uitării. Remedii cunoscute şi utilizate cu succes în trecut pentru vindecarea unor boli grave au fost, pe nedrept uitate în zilele noastre.

Bibliografie

dr. Othon Andre Iulian

Compendiu de gemoterapie clinica-DR. Fernando Pitera

Posted on Lasă un comentariu

Nevralgii,remedii naturale

Nevralgii,remedii naturale

Nevralgia cervico-brahialăNevralgii-remedii naturale

Boala se manifestă prin durere în regiunea cervicală, cu iradieri de-a lungul mâinii până la plamă. Cauzele pot fi: reumatice, neoplasm metastazic, anevrism, hernii de disc, fracturi de claviculă, luxaţii ale umărului, traumatisme, sifilis Spondilita tuberculoasa (denumita si Morb Pott).

Plantele medicinale indicate şi modul de utilizare în tratament:

Dediţelul (Pulsatiilla montana): Tinctură medicinală: se administrează intern – câte 10 picături de 3 ori pe zi. Decoct: se administrează extern – aplicaţii locale.

 Nevralgie facială

Cereale: orz verde

În nevralgii faciale datorate trigemenului se recomandă preparate foarte precis datate (datorită toxicităţii mari) obţinute din speciile de Omag (Aconitumsp). Pentru ameliorarea unor forme de nevralgii se recomandă băi de plante.

Ovidiu Bujor, Octavian Popescu – “Miracole terapeutice ale plantelor”

Tincturi amestec parti egale: Muşeţel + Soc + Sunătoare + Tătăneasă

Produse Gemoterapice: Extract din muguri de arţar (nevralgie sciatică)

Tinctură de sunătoare (extern – nevralgii)

Ceai pentru afecţiuni ale sistemului nervos ECORELAX;CATAPLASMA CU 33 PLANTE FARMACIA NATURII.

SALV 7 3 LINGURITE PE ZI

Leacuri DE LA LUME ADUNATE PENTRU NEVRALGII

Cum se vindecă nevralgia de trigemen: prin electropunctură. Timp de 5 zile am făcut 2 şedinţe pe zi, dimineaţa şi seara, la aeeaşi oră. Apoi, până la a 20-a şedinţă, câte una pe zi.

La extracţia unui molar, mi-a fost lezat nervul trigemen

1) Încercaţi: cataplasme locale dintr-o soluţie obţinută prin fierberea în 1 l de apă a 8 linguri de rădcină de tătăneasă împreună cu 8 linguri de flori de soc.Vă mai pot fi de folos şi ceaiurile de flori de soc sau frunze de iederă, din care trebuie consumate 2-3 căni pe zi. Aplicaţi local unguent Boicil Forte pe bază de spânz. Faceţi câteva şedinţe ionizări cu iodură de potasiu sau cu chinină clorhidrică.

2) M-am făcut bine cu rădăcină de tătăneasă. Puneţi câteva picături de tinctură pe o bucăţică de vată, apoi băgaţi-o în urechea pe partea unde vă doare.

3)Nevralgia cedează în faţa masajelor şi a presopuncturii. Masajul devine ma eficient dacă se execută cu ulei de sunătoare.

Nevralgii-remedii naturale

Nevralgia intercostală

 Boală caracterizată prin dureri mari de-a lungul nervului intercostal. Poate fi provocată uneori de “zona Zoster” şi însoţită de o pleurită sau o pneumonie.

Plantele medicinale indicate şi modul de utilizare în tratament

Coada şoricelului . Decoct – se administrează extern: aplicaţii locale.

Iedera (Hedera Helix). Decoct – se administrează intern: se beau 2 căni pe zi.

Ienupărul (Iuniperus Communis). Macerat – se administrează extern: frecţii în amestec cu ulei de floarea soarelui.

Sânişoara (Sanicula Europaea). Decoct – se administrează extern: aplicaţii locale.

Socul (Sambucus Nigra). Infuzie – se administrează intern: se beau 3 căni pe zi.

Sunătoare (Hypericum Perforatum). Tinctură medicinală – se administrează intern: câte 5 picături din 2 în 2 ore, în funcţie de cedarea durerii.

Tincturi :Coada şoricelului + Ienupăr + Soc + Sunătoare

Neuromin (stimulează metabolismul neuronal)

Extract de sunătoare  (are efecte calmante şi reduce anxietatea)

Nevralgia sciatică

 Boală caracterizată prin dureri mari ce pornesc din regiunea lombară a coloanei, de-a lungul piciorului până la călcâi, sau degetele piciorului respectiv. La aplecare sau la îndoirea coapsei, durerile se intensifică. De obicei, sciatica este o urmare a herniei de disc şi apare un proces inflamator care justifică durerile la frig, umezeală sau infecţie de focar la distanţă. Există şi o sciatică simptomatică secundară altor boli cum ar fi: spondilita ankilopoetică, tumori ae măduvei spinării, inflamaţii meningiene etc.

Nevralgii-remedii naturale

Plantele medicinale indicate şi modul de utilizare în tratament :

Dediţelul . Infuzie – se administrează intern: se bea o cană pe zi.

Iedera. Decoct – se administrează intern: se beau 2 căni pe zi.

Ienupărul . Macerat – se administrează extern: frecţii în amestec cu ulei de floarea soarelui.

Muştarul negru . Făină din 250 g de seminţe, făcută pastă, în apă călduţă. Se administrează extern: cataplasme cu săculeţul de pastă, pe regiunea lombară; se ţine până la senzaţia de arsură, se aplică de 2 ori pe zi.

Piciorul cocoşului Sucul proaspăt a plantei. Se administrează extern: frecţii locale.

Socul  Infuzie – se administrează intern: se beau 3 căni pe zi.

Spânzul Decoct – se administrează extern: băi.

Sunătoarea Tinctură medicinală – se administrează intern: 5 picături din oră în oră, sau mai rar, în funcţie de încetarea durerii.

Zârna Tinctură medicinală – se administrează intern: câte 10 picături de 4 ori pe zi.

Tinctura Harpagophytum (calmant în dureri reumatice)

Produse Gemoterapice: Extract din mlădiţe de merişor (artrite şi artroze la vârste înaintate); Extract din sevă de mesteacăn (artroze şi reumatism cronic degenerativ); Extract din mlădiţe de mur (artroză la vârstnici); Extract din mlădiţe de salcie (reumatism articular)

Seleniu + Zinc (ameliorează simptomatologia în artrita reumatoidă)

Neuromin (stimulează metabolismul neuronal); Oţet aromat de mentă sau trandafir (în dureri reumatismale); Ulei de cătină (tratarea “zonei Zoster”); Ulei volatil de brad (dureri reumatice); Ulei volatil de pin (reumatism); Extract uleios de mentă (reumatism); Extract uleios de morcov (reumatism); Extract uleios de urzică (reumatism)

Tinctură de rostopască (reumatism); Tinctură de sunătoare (ext. dureri reumatice)

Tinctură de untul pământului (lombosciatică, spondiloză cervicală); Alifie de gălbenele (zona Zoster)

SALV 7 3 LINGURITE PE ZI SI CEAI ECOREUM

Nevralgii-remedii naturale

Nevralgia de trigemen

 Boală caracterizată prin dureri puternice în zona nervului trigemen situat la surapafaţa cutanată a feţei şi pielea capului până la creştet. Durerile se manifestă sub formă de junghiuri pe o jumătate a feţei, transpiraţie, lăcrimare, salivaţie şi hipersecreţie nazală. Apar spasme ale musculaturii feţei. Cauza poate fi o iritaţie necunoscută, uneori virotică, pe una din ramurile nervului trigemen. Boala mai poate apărea în urma unei gripe, paludism, diabet, sifilis, intoxicaţii cu plumb sau mercur.

Plantele medicinale indicate şi modul de utilizare în tratament :

Iedera (Hedera Helix). Decoct – se administrează intern: se beau 2 căni pe zi.

Muşeţelul (Matricaria Chamonilla). Tinctură medicinală – se administrează intern: câte 10 picături de 3-6 ori pe zi.

Piciorul cocoşului (Ranunculus Bulbosus). Sucul proasăt – se administrează extern: 2 frecţii locale pe zi.

Socul  (Sambucus Nigra). Tinctură medicinală – se administrează intern: câte 10 picături de 4-6 ori pe zi. Infuzie – se administrează intern: se beau 3 căni pe zi. Infuzie din 30 g flori la 1000 ml apă – se administrează extern: cataplasme.

Spânzul (Heleborus Purpurascens). Florile şi frnzele ca atare, calde. Se administrează extern: cataplasme aplicate calde pe locul dureros.

Sunătoarea (Hypericum Perforatum). Tinctură medicinală – se administrează intern: câte 5 picături din 2 în 2 ore, sau mai rar, funcţie de calmarea durerilor.

Tătăneasa (Symphytum Officinalis). Decoct – se administrează extern: cataplasme.

 

 

Bibliografie:Ştefan Mocanu – Farmacia naturii – „150 de boli tratate cu plante medicinale”

Liviu Gheorghe, Tudor Ilie, Mihai Minoiu, Călin Ianţa – “Vindecare şi purificare prin alimentaţie şi post”

SANATOS SI FERICIT ,Barbu Iuliana

Posted on Lasă un comentariu

Reducere la ceai BIO de IMUNITATE

Reducere la ceai BIO de IMUNITATE

Din campul Bio Farmacia Naturii
Din campul Bio Farmacia Naturii

Dragi prieteni ai Farmaciei Naturii ,intrucat sezonul rece a inceput si organismul nostru este supus la mari incercari in lupta cu virusii,bacteriile,parazitii si fungii,venim in sprijinul dumneavoastra cu o oferta IREZISTIBILA :Reducere la ceai BIO de IMUNITATE vezi http://www.farmacianaturii.ro/magazin/ceai-pentru-imunitate-ecoimun/
si la PERNUTA ANTIGRIPALA in perioada 06-15 septembrie http:
//www.farmacianaturii.ro/magazin/pernuta-antigripala-mijlocie-400g/
Reducere la ceai BIO de IMUNITATE consta in acordarea unui discount de 50 % la 4 ceaiuri cumparate indiferent de gramaj.
Reducere la Pernuta Antigripala Consta in acordarea unui discount de 35 % la fiecare produs cumparat

Odata cu Reducere la ceai BIO de IMUNITATE va oferim si cateva Sfaturipentru vitalitate
Cura de vitalizare

Vitalizarea este energia care ne permite să realizăm o serie de acţiuni în lumea în care trăim, ne susţine corpul şi îl modelează, ne oferă posibilitatea de a fi activi în plan psihic, mental şi spiritual. Alimentele cele mai bogate în calorii sunt cele care au conţinut ridicat de grăsimi. Câteva din alimntele pure, vitalizante, cu un ridicat potenţial energetic sunt: untul, nucile, alunele, arahidele, soia, susanul, seminţele de floarea soarelui, nuca de cocos.
Cura de rebvitalizare se caracterizează prin:
– numărul de mese minim este de 3, numărul ideal este de 5;
– cantitatea de mâncare de la o masă nu trebuie să fie prea mare. Mai ales prima şi ultima masă vor fi de o consistenţă potrivită, pentru a nu încărca stomacul;
– măcar o masă va conţine alimente bogate în calorii atent preparate şi combinate cu celelalte alimente aşa încât să fie perfect digerabile;
– în timpul mesei se mestecă de minim 30 de ori fiecare îmbucătură;
– pe parcursul curei de revitalizare se fac minim 1 oră de exerciţii posturale şi respiratorii care să favorizeze o digestie corespunzătoare;
– în timpul săptămânii se va face minim o ieşire în natură pentru reîncărcarea “bateriilor” psihice şi vitale.
Odata cu Reducere la ceai BIO de IMUNITATE va oferim si cateva Sfaturipentru vitalitate
Alte alimente vitalizante recomandate în timpul curei de vitalizare:

Legume şi zarzavaturi: sfecla roşie, ţelina, morcovii, guliile
Leguminoase: soia, năut, fasole
Fructe: ananasul, bananele, perele, caisele, piersicile, strugurii
Seminţe: toate seminţele oleaginoase – se recomandă mai ales pasta din seminţe de susan, alunele de pădure (sunt hrănitoare şi foarte uşor de asimilat)
Odata cu Reducere la ceai BIO de IMUNITATE va oferim si cateva Sfaturipentru vitalitate
Condimente şi suplimente alimentare: cimbrişorul, cimbrul, busuiocul, piperul (celor cu digestie slabă), dafinul. Feniculul, şofranul, ghimbirul (mai ales pentru cei cu digestie slabă)
Alte alimente: polenul apicol (sub formă de cură), mierea de albine, lăptişorul de matcă, laptele proaspăt şi iaurtul natural, ceaiurile şi maceratele din busuioc, sunătoare, cimbrişor, fenicul, chimion, extractele naturale din ginseng; utilizarea unor plante vitalizante: lemnul dulce, nalba, lemnul domnului, seminţele de susan şi fructele de pădure, în general.
Cure: cura cu germeni de grâu, cura cu polen, cura cu macerat din fructe de pădure, cura cu aloe.
Comenzi rapide 0234 537346,0728970915
Echipa de fitoterapeuti Farmacia Naturii va sat la dispozitie cu consultanta gratuita in domeniu

Posted on Lasă un comentariu

Curatare ficat in 7 pasi

Ficat sanatos!

Curatare ficat in 7 pasi

Farmacia Naturii
Farmacia Naturii

Va propun un leac rapid de curatare ficat si vezica biliara ,testat de mine in activitatea ,indelungata de fitoterapeut .

1.Adoptati un stil de viata sanatos (gasiti indicatii in cartea Sanatos si fericit )

2.La ora 3  dimineata luati 1 capsula L Arginina cu o cana de ceai ECOHEP pentru curatare ficat si vezica biliara (sa  aveti preparat ceaiul de seara.

3.Inainte de masa de dimineata (orele 6-8 )o ceasca de ceai in care adaugati 1 lingura bitter din 33 plante curatare ficat si vezica biliara facut de dv in casa (vedeti pe site www.farmacianaturii.ro)

4.Incepeti masa de dimineata si seara  asa:

pe o bucatica de paine integrala puneti 1-2 lingurite SALV 7 pentru curatare ficat si vezica biliara  si mestecati bine pana se face un terci apoi inghititi(cu acest ritual incepeti fiecare zi)

5.Inainte de masa de pranz si DUPA masa seara cu 30 minute se adauga intr-o cana cu ceai Ecodigest 1 lingurita glicerinat de Rostopasca(nu tinctura )se bea cu inghitituri mici.

6.Incalziti un saculet cu macinatura din 33  (cereti de la Farmacia Naturii ) si o puneti pe zona ficatului o legati cu un brau si dormiti toata noaptea cu ea

7.Cititi Psalmul 22 -23 incepe asa:,,Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi,,…..

Sa fiti sanatosi si fericiti !

Fitoterapeut dr.ing Iuliana Barbu

0728970912,farmacia_naturii@yahoo.com

 

Posted on Lasă un comentariu

Dischinezia biliară !

Dischinezia biliarăIulia Salv7-Tulburarea motorie care împiedică evacuarea bilei din vezicula biliară. Se manifestă prin jenă dureroasă în regiunea ficatului, cu exacerbări tardive, postalimentare, senzaţie de balonare, eructaţii, greţuri, regurgitări, gust amar. Durerea se manifestă şi sub formă de colică biliară, la nivelul veziculei biliare, cu iradiere obişnuită pe sub rebordul costal drept, până spre coloana vertebrală şi în sus în regiunea inter-scapulo-vertebrală dreapta.

 

Plantele medicinale indicate şi modul de utilizare în tratament în dischinezia biliară

 

Albăstrelele (Centaurea Cyanus). Infuzie – se administrează intern: 1-2 infuzii pe zi, între mese.

Anghinarea (Cynara Scolimus). Infuzie – se administrează intern: 2 căni pe zi, între mese.

Cicoarea (Cychorium Intybus). Infuzie – se administrează intern: 1-2 căni pe zi. Decoct – intern: 1 decoct pe zi.

Cimbru de cultură (Thymus Vulgaris). Infuzie – se administrează intern: se bea în 3 reprize, pe parcursul cunei zile.

Coada şoricelului (Achillea Millefolium). Infuzie – se administrează intern: se bea fracţionat în 4-5 reprize pe zi.

Cruşinul (Rhammus Frangula). Decoct – se administrează intern: se bea seara la culcare.

Dracila (Berberis Vulgaris). Tinctură medicinală – se administrează intern: câte o picătură din 2 în 2 ore. Decoct – se admninistrează intern: se bea pe parcursul unei zile.

Iarba mare (Inula Helenium). Decoct – se administrează intern: 3-4 linguri pe zi.

Jaleşul de grădină (Salvia Officinalis). Infuzie – se administrează intern: se beau 2 căni pe zi.

Iarba marem (Inula Helenium). Decoct  – se administrează intern: 3-4 linguri pe zi.

Jaleşul de grădină (Salvia Officinalis). Infuzie – se administrează intern: se beau 2 căni pe zi.

Levănţica (Lavandula Officinalis). Infuzie – se administrează intern: 2 căni pe zi.

Menta (Mentha Piperita). Infuzie – se administrează intern: 3 căni pe zi.

Păpădia (Taraxacum Officinalis). Tinctură medicinală – se administrează intern: 20 de picături de 3 ori pe zi.

Pirul (Agrupyrom Repens). Decoct – se administrează intern: 500-750 ml pe zi.

Rozmarinul (Rosmarinus Officinalis). Se administrează intern: 20 de picături de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale.

Rostopască (Chelidonium Majus). Infuzie – se administrează intern: 2 căni pe zi.

Unguraşul (Marrubium Vulgare). Infuzie – se administrează intern: 3 căni pe zi.

 

Ştefan Mocanu – Farmacia naturii – „150 de boli tratate cu plante medicinale”

 

Diskinezia biliară alte retete de tratament

 

Diskinezia biliară, denumită şi distonie biliară, indiferent dacă are la origine atonia, hipotonia sau hipertonia veziculei biliare, reprezintă o tulburare motorie care împiedică evacuarea bilei din vezica biliară.

Plante sau extracte obţinute din plante, utile în diskineziile biliare:

Frunzele de anghinare (Folium Cynarae). Infuzie – se bea în cursul unei zile, în modul următor: prima cană, dimineaţa pe stomacul gol, după care se stă culcat o jumătate de oră pe partea dreaptă; a doua cană se va bea în două reprize: jumătate de cană cu o jumătate de oră înainte de masă, repartizată la rândul ei în alte trei părţi – dimineaţa, la prânz şi seara. Cea de-a douja jumătate de cană se bea tot repartizată în trei părţi, la 10-15 minute, după mesele principale. Tratamentul cu infuzie de anghinară se face cu daza indicată, care poate fi mărită treptat, până la 2 linguri plantă la ½ l de apă. Se continuă încă 10 zile cu infuzie concentrată. Se face o pauză de 30 zile, după care, la nevoie se reia o nouă cură de tratament. Un tratament corect nu mai trebuie repetat timp de 2 ani.

Plante sub formă de extracte apoase menţionăm:

Frunze de mentă (Folium Menthae). Infuzie – se beau 1-2 căni pe zi.

Rostopască (Herba Chelidonii). Infuie – se beau 1-2 linguri la 3 ore.

Păpădia – planta întreagă, frunze, rădăcini (Folium, Herba et Radix Toraxaci). Infuzie – se beau 2 căni pe zi. Decoct concentrat – se vor bea câte 2 linguri la 4 ore interval.

Frunze de salvie (Folium Salviae). Infuzie – cantitatea se bea treptat în cursul unei zile. Infuzia de salvie este contraindicată mamelor care alăptează doerace le micşorează secreţia lactată.

Sunătoarea (Herba Hyperici). Infuzie – se beau 2-3 căni pe zi. Infuzie clncentrată – se iau 1-2 linguri după fiecare masă.

Uleiul de sunătoare – în diskineziile biliare se recomandă câte o linguriţă după mesele principale.

Ţintaura (Herba Centauri). Infuzie – se bea câte un sfert de cană, înainte de fiecare masă. Tinctură – se recomandă 30-40 picături în puţină apă, înanintea meselor principale.

Unguraş (Herba Marrubii). Infuze – se beau 2-3 căni pe zi. Infuzie concentrată: se beau 3-4 linguri pe zi – poate fi păstrată în frigider şi utilizată şi a doua zi (nu se recomandă utilizarea ei după acest interval de timp).

Volbura (Herba Coneolvuli). Infuzie – toată cantitatea se bea dimineaţa, pe stomacul gol. Pulbere – o linguriţă amestecată cu 2 linguri de miere, se ia dimineaţa, înainte de masă. Tinctură – se ia 2-4 linguri în amestec cu sirop preparat din zahăr sau cu miere de albine, în părţi egale cu tinctura. Doza este unică şi se va bea numai dimineaţa înainte de masă, timp de cel puţin o săptămână. Este contraindicată bolnavilor care cauzează şi colită de fermentaţie.

Cicoare (Herba et Radix Cichonii) – părţile aeriene cât şi rădăcinile. Infuzie – se bea întreaga cantitate, în decursul nei zile.

Flori de coada şoricelului (Flores Millefolli). Infuzie – se bea întreaga cantitate în decursul unei zile.

Măceşe (Fructus Cynosbati). Infuzie – se beau 2 căni pe zi.

Coajă de cruşin (Cortex Frangulae). Decoct – se va bea seara la culcare. Pulbere – câte un vârf de cuţit de 3-4 ori pe zi, după mesele principale.

Rădăcina de iarbă mare (Radix Inulae). Decoct concentrat – se beau 3-4 linguri pe zi.

Rizomi de pir medicinal (Rhizoma Graminis). Infuzie sau decoct scurt – se beau 2-3 căni pe zi.

Mătasea de porumb (Stigmata Maydis). Infuzie – se beau 2-3 căni pe zi.

Rădăcină de săpunariţă sau de ipcărige (Radix Saponariae, Radix Gypsophyllae). Decoct – se iau 3-4 linguri pe zi, la 3 ore interval. Macerat – se bea întreaga cantitate în cursul unei zile.

Turiţa mare (Herba Agromicae). Infuzie – se beau 2-3 căni pe zi.

Flori de tei (Flores Tiliae)

Câteva reţete în dischinezia biliară :

Rostopască (Herba Chelidonii) + Sunătpare (Herba Hyperici) + Talpa gâştei (Herba Lenuri) + Rădăcină de ghinţură (Radix gentianae) + fructe de fenicul (Fructus Feoniculi). Intern- extract apos, se adaugă 200 g miere. Se iau 12 linguri pe zi: una la o oră, timp de 1-2 luni cu o pauză de 3 zile după fiecare săptămână.

Reţetă: Rostopască (Herba Chelidonii) + Ţintaură (Herba Centauri) + nguraş (Herba Marrubii) + Rădădcină de păpădie (Radix Taraxaci)  + Coajă de cruşin (Cortex Frangulae) + Fructe de coriandru (Fructus Coriandri). Acelaşi mod de preparare şi administrare ca reţeta anterioară.

Reţetă: frunze de roiniţă (Folium Melissae) sau de mătăciune (Herba Dracocephali) + Frunze de mentă (Folium menthae) + Turiţă mare (Herba Agrimoniae) + Rostopască (Herba Chelidonii) + Coada şoricelului (Herba Millefolli) + Coajă de cruşin (Cortex Frangulae). Infuzie – se bea ½ cană dmineaţa, pe stomacul gol, iar cealaltă jumătate seara, îninate de culcare. Tratamentul durează o lună.

Reţetă: Flori de coada şoricelului (Flores Millfolli) + Frunze de mentă (Folium menthae) + Rădăcină de ghinţură (Radix gentianae) + Rădăcină de soul iepurelui (Radix Ononidis) + Coajă de cruşin (Cortex Frangulae). Intern: infuzie – se beau 2 căni pe zi înaninte de mesele principale. Această formulă este recomandată bolnavilor cu diskinezie biliară, predispuşi la constipaţie şi celor cu diureză scăzută.

Altă formulă (reţetă): Coada şoricelului (Herba Millefolli) + frunze de anghinară (Folium Cynarae) + Rostopască (Herba Chelidonii). Infuzie – se beau 2 căni pe zi (o cană dimineaţa şi una seara).

Formulă: Flori de arnică (Flores Arnicae) + Flori de coada şoricelului (Flores Millefolli) + Frunze de mentă (Folium Menthae) + Pelin (Herba Absinthi) + Ţintaură (Herba Centauri). Infuzie – se bea în doză unică, întreaga cană, dimineaţa pe stomacul gol. Cura de ceai durează 2 săptămâni. Se poate repeta la nevoie după o pauză de o săptămână.

Formulă: Flori de muşeţel (Floress Chamonillae) + Traista ciobanului (Herba Bursae – pastoris) + Rădăcini de cicoare (adix Cichorii) + Rădăcini de ghinţură (Radix Gentianol) + Rizomul de sânjenel (Rhizoma Inridis). Infuzie – se bea în fiecare dimineaţă pe stomacul gol câte o cană sau câte ½ cană infuzie, înaintea meselor de prânz şi seara.

Formulă: Flori de albăsttrele (Flores Cyani) + Sunătoare (Herba Hyperici) + frunze de mentă (Folium Menthae) + Coajă de cruşin (Cortex Frangulae). Infuzie – se bea în două reprize, înainte de masa de prânz şi cea de seară.

Formulă: Flori de arnică (Flores Arnicae) + Frunze de mentă (Folium Menthae) + Unguraş (Herba marrubii) + Rădăcini de cicoare (Radix Cichorii) + Rizomi de stânjenei (Rhizoma Iridis) + Rădăcini de păpădie (Radix Taraxaci). Decoct scurt – se beau 2 căni pe zi, înainte şi după masa de prânz.

Reţetă: Flori de coada şoricelului (Flores Millefolli) + Cicoare (Herba Cichorii) + Coada calului (Herba Equisali) + Sunătoare (Herba Hyperici). Infuzie: se beau 2-3 căni pe zi.

 

Ovidiu Bujor, Octavian Popescu – „Miracole terapeutice ale plantelor”

 

 

 

Cure folosite in dischinezie biliară

 

Fructe (se folosesc, de regulă, în stare proaspătă): Căpşunile (Fragaria moschata). Principalele proprietăţi: tonic, remineralizant, antituberculos, tonic hepatic, diuretic, depurativ. Indicaţii majore: insmonie, nevroză, astenie, anemie, tuberculoză, litiază biliară, insuficienţă hepatică, dischinezie biliară, artrită, gută, ateroscleroză.

Cura cu căpşuni proaspete timp de 7-14 zile, câte 1-1,5 kg/zi. Reţete culinare. Ingrediente: 1 kg de căpşuni, cca 300 g miere sau 300 g zahăr invertit, 2 albuşuri de ou.

Mod de preparare: Căpşunile se spală, se curăţă de codiţe, se presează cu o furculiţă astfel încât să devină o pastă. Se adaugă meiere sau zahăr invertit. Albuşurile de ou se dau la mixer sau se bat până se obţine o spumă tare care se ţine de vas şi nu cade chiar dacă întoarcem vasul. Se adaugfă gradat, câte puţin, căpşunile pregătite şi se continuă mixarea.

Dulceaţa de căpşuni. Ingrediente: 1 kg de căpşni, 1 kg miere sau 1 kg zahăr. Mod de preparare: căpşunile spălate şi curăţate de codiţe se amestecă cu zahărul şi se lasă la rece timp de 3-4 ore, după care se pune la filtru. Se fierbe până când compoziţia se leagă, apoi se lasă la rece.

 

Merele (Malus domestica). Se consumă zilnic 1 kg de mere pe zi, în cure de lungă durată.

Compot de mere

Ingrediente: 4 mere, ½ lămâie, condimente potrivite, o bujcăţică mică de unt. Prepararea: Se spală merele, se taie în felii şi se scot seminţele. Se pune apă la fiert şi în momentul în care dă în clocot se adaugă merele tăiate şi puţin suc de lămâie, după care se închide focul imediat. Se adaugă puţină coajă rasă de lămâie (dar numai coaja foarte subţire, care conţine uleiuri volatile), câteva condimente aromate (mentă, scorţişoară, busuioc) şi o bucăţică mică de unt. Se acoperă oala cu un capac după care se lasă 10-15 minute să se omogenizeze amestecul. Se serveşte ca atare şi îndulcit cu miere. Notă: deşi poate fi surprinzător, nu este necesară fieberea merelor, fiind suficientă infuzarea lor în apă clocotită.

Decoct de mere. Ingrediente: 2-3 mere, lemn dulce. Mod de preparare: merele necurăţate de coajă se taie în felii subţiri şi se fierb timp de 15 minute într-un litru de apă. Se pot adăuga câteva rădăcini de lemn dulce. Se bea după poftă. Este indicat în bronşită, reumatism şi afecţiuni intestinale.

Oţet de mere şi miere. Ingrediente: mere, drojdie, miere, pâine neagră uscată. Mod de preparare: Se strivesc sau se rad câteva mere împreună cu coaja. Terciul rezultat se toarnă într-un vas de sticlă, lemn sau ceramică smălţuită. La fiecare 400 g de terci se Adaugă ½ l de apă, iar la fiecare litru de apă se adaugă 100 g de miere, 10 g de drojdie şi 20 g de pâine neagră uscată. Vasul se acoperă şi se lasă să macereze timp de 10 zle la temperatura de 20 grade. După ce fermentează se strecoară şi se presează printr-o pânză rară, după care se adaugă 50-100 g miere pentru fiecare litru de produs obţinut. Vasul se acoperă din nou şi se lasă încă 40-60 zile. După ce lichidul se limpezeşte, se pune în sticle, se acoperă bine şi apoi se pune la rece.

Mere coapte

Ingrediente: 6-7 mere mari. Mod de preparare: Merele se spală, li se scoate cartonul, se pun la copt într-o tavă la cuptor. Se lasă la cuptor timp de 20-30 minute, după care în mijlocul mărului de unde a fost scos cotorul, se pune miere sau zahăr. Pot fi servite cu frişcă.

 

Măceşe (Rosa canina). Decoct de măceşe – o lingură de fructe se pune în apă clocotită. Se fierb timp de 10 minute. Împiedică formarea calculilor renali.

Macerat de măceşe. Mod de preparare: se macină 100 g de măceşe şi se pun la macerat într-un litru de apă, timp de 8 ore. Se bea de 3 ori pe zi. Această băutură este foarte bogată în vitamica C, din această cauză fiind indicată în avitaminoze şi scorbut.

 

Măslinele (Olea europae)

Salată de măsline in dischinezie biliara

Ingrediente: 300 g măsline, 2 cepe mici, sare, condimente ca pentru salată. Mod de preparare: măslinele se spală şi se curăţă de sâmburi. Se taie cepele în feliuţe şi se amestecă cu măslinele şi cu puţin ulei, sare şi condimente după gust.

Măsline cu maioneză in dischinezie biliara

Ingrediente: 400 g măsline, 1 gălbenuş, 150 ml de ulei. Mod de preparare: măslinele se spală, se curăţă de sâmburi şi se amestecă cu maioneză. Se servesc cu felii de lămâie pe deasupra.

 

Perele (Pyrus communis). Decoct e pere uscate. Ingrediente: 40-50 g de pere uscate, 1 litru de apă. Mod de preparare: perele uscate se fierb timp de o oră într-un  litru de apă. Este o băutură răcoritoare, energetică şi diuretică.

Compot de pere

in dischinezie biliara

Ingrediente: 7-8 pere, 4-5 litri de apă, 500 g miere sau 500 g de zahăr, 2 cuişoare, scorţişoară sau alte condimente. Mod de preparare: Perele se spală, se taie felii, se pun la fiert în 4-5 litri de apă. După ce a fiert 15-20 minute, se dă deoparte de pe foc şi se adaugă 500 g miere sau 500 g zahăr invertit. Se amestecă bine, apoi se adaugă scorţişoară după gust.

 

Prunele (Prunus domestica)

 

Stafidele (Vitis vinifera) – se folosesc ca adaos la diferite părjituri, mai pot fi consumate cu miere sau cu miez de nucă precum şi ca îndulcitor natural în toate preparatele culinare dulci.

 

Legume şi zarzavaturi proaspete în dischinezia biliară:

 

Conopida (Brassica obracea var. Botrytis). Reţete cu valoare terapeutică maximă în dischinezia biliară:

Suc de conopidă – Mod de preparare: Sucul de conopidă se poate amesteca cu suc de morcovi în părţi egale.

Supa de conopidă in dischinezie biliara

Ingrediente: 1 conopidă, 1 l lapte, 150 g smântână, 100 g unt sau unt clarifiat, 50 g făină, sare, pătrunjel verde, 1,5 l apă, lămâie. Mod de preparare: Se curăţă conopida şi se desface în bucăţele, se spală şi se pune la fiert în apă rece sau cu sare, o ceşcuţă de lapte şi câteva picături de lămâie. După ce a fiert se trece prin sită. Separat, se topeşte untul, se presară făina, se stinge cu laptele şi se subţiază cu zeama în care a fiert conopida. Se adaugă conopidă pasată. Se potriveşte cu sare. Supa se serveşte cu smântână şi cu pătrunjel verde tăiat verde fin presărat pe deasupra.

Budincă de conopidă in dischinezie biliara

Ingrediente: 1 conopidă, 2 linguri bulion, 150 g caşcaval ras, 100 g unt sau unt clarifiat, 1 linguriţă zahăr invertit, sare, piper. Mod de preparare: se fierbe conopida în apă cu sare, se pasează pentru a obţine un piure. Separat, se pune într-o cratiţă bulionul cu o cantitae dublă cu apă. Se adaugă sare, piper, zahăr (opţional) şi 50 g unt. Se fierbe circa 5 minute. Se amestecă conopida cu restul de unt (50 g), 2/3 din brânza rasă (caşcaval) şi bulionul şi se pune într-o cratiţă unsă. Se acoperă cu caşcaval şi se lasă la cuptor circa 15 minute. Se serveşte caldă.

Clătite cu conopidă in dischinezie biliara

Ingrediente pentru clătite: 300 g făină, 3 ouă, 200 ml lapte sau sifon, 200 ml ulei, sare, coajă rasă de lămâie. Pentru umplutură: 1 conopidă mare, 100 g unt sau unt clarifiat. Aluatul: Se amestecă ouăle cu făina, laptele, coaja de portocală şi puţină sare. Aluatul obţinut se subţiază cu sifon până la consistenţa unei smântâni subţiri. Se lasă două ore la rece. Se amestecă din nou şi dacă aluatul s-a îngroşat se subţiază cu puţin sifon şi se mai adaugă puţin ulei. Mod de preparare: Uleiul se înfierbântează şi se păstrează cald cât timp se prăjesc clătitetel. Se pune o linguriţă de ulei şi se înfierbântează bine. Se toarnă aluat în tigaie atât cât să se întindă într-un strat subţire. Se pune tigaia la foc potrivit. Clătita se va umfla şi va creşte. După ce s-a prăjit pe o parte se întoarce şi pe cealaltă şi se prăjeşte. Se scoate şi se aşază pe o farfurie. Se repetă operaţia până se termină aluatul. Clătitetele se aşază una peste alta şi se ţin la cald.

Umplutura: Conopida se desface în bucăţele mici, se pune într=-o cratiţă cu untul şi se dă la cuptor. După ce s-a înmuiat şi a căpătat o culoare aurie se scoate şi se umplu clătitele. Se pot amesteca, dacă dorim, şi cu un mărar verde tăiat fin sau alte condimente, după gust. Se servesc calde.

Conopidă cu caşcaval in dischinezie biliara

Ingrediente: 1 conopidă mare, 250 g caşcaval ras, 50 g unt, sare, mărar verde tocat fin. Mod de preparare: Se desprinde conopida în bucheţele mici şi se fierbe în apă cu sare. Se aşază într-o cratiţă pentru cuptor unsă cu unt. Se presară cu caşcaval ras şi se stropeşte cu unt topit. Se lasă circa 10 minute în cuptor şi se serveşte caldă cu mărar presărat deasupra.

Conopidă cu brânză de burduf in dischinezie biliara

Ingrediente: 1 conopidă mare, 200 g brânză de burduf, 200 g smântână, 50 g unt sau unt clarifiat. Mod de preparare: Se desprinde conopida în bucheţele mici şi se fierbe în apă cu sare. Se aşază într-o cratiţă pentru cuptor unsă cu unt. Se presară cu puţin ;piper. Smântâna se amestecă cu brânza şi untul până se omogenizează şi se toarnă peste conopidă. Se lasă la cuptor circa 20 de minute. Se serveşte caldă.

Conopidă la cuptor in dischinezie biliara

Ingrediente: 1 conopidă mare, 100 ml lapte, 100 g smântână, 50 g unt sau unt clarifiat, 30 g făină, 1 ou, 1 lingură pesmet, 50 g caşcaval ras, sare, piper, mărar verde tăiat fin.

Mod de preparare: se desprinde conopida în bucheţele mici şi se fierbe în apă cu sare. Se scurge şi se aşază într-o cratiţă pentru cuptor unsă cu unt. Separat, se face un sos alb din unt, făină şi lapte (Se topeşte untul la foc moale după care se încorporeaxă făina). După încorporarea făinii se amestecă la foc cu laptele, adăguând puţin câte puţin şi amestecând pentru a nu se forma cocoloaşe. Sosul este gata când se dezlipeţte de pe fundul vasul în care a fiert şi are consistenţa unei smântâni goarse. La sosul astfel pregătit, se adaugă gălbenuşul de ou, albuşul bătut separat spumă şi smântâna. Se potriveşte de sare şi pier şi se toarnă peste conopidă. Se presară pesmetul şi caşcavalul ras. Se stropeşte cu unt şi se lasă la cuptor până se rumenesc bine. Se stropeşte cu unt şi se lasă la cuptor până se rumenesc bine. Se serveşte caldă cu mărar verde presărat deasupra.

Conopidă gratinată in dischinezie biliara

Ingrediente: 1 conopidă mare, 50 g smântână, 100 g unt sau unt clarifiat, 50 g făină, 5 linguriţe hrean ras, sare, piper. Mod de preparare: Se desprinde conopida în bucheţele mici şi se fierbe în apă cu sare. Separat se face un sos picant cu smântână (se topeşte untul la foc moale, după care se încorporează făina. Se lasă să fiarbă 2-3 minute amestecându-se în continuu să nu se prindă. Se adaugă smântâna). Conopida se pune într-un vas uns cu unt. Se toarnă deasupra sosul, se presară bucăţele de unt şi se pune la cuptorul fierbinte circa 5-6 minute. Se serveşte caldă imediat după ce a fost scoasă din cuptor.

Conopidă pane in dischinezie biliara

Ingrediente: 1 conopidă mare, 4 ouă, 100 g făină, 100 g pesmet, 200 ml ulei, sare, piper. Mod de folosire: Se desprinde conopida bucheţele mici şi se fierbe în apă cu sare. Se scurge şi se lasă să se răcească. Se tăvăleşte prin făină, ouă bătute, pesmet şi se prăjeşte în ulei fierbinte. Se serveşte presărată cu caşcaval ras.

Conopidă cu roşii in dischinezie biliara

Ingrediente: 1 conopidă mare, 30 g roşii, 100 g unt sau unt clarifiat, 100 ml lapte, 100 g smântână, 50 g brânză de burduf, 50 g caşcaval ras, 50 g făină, 2 gălbenuşuri. Mod de preparare: Se desprinde conopida în bucheţele mici şi se fierbe în apa cu sare. După ce s-a înmuiat, se scoate, se scurge şi se aşază într-o cratiţă. Printre bucheţelele de conopidă se presară feliile de roşii decojite şi fără seminţe. Se pudrează cu sare. Separat se face un sos dintr-o lingură de unt sau margarină, una de făină şi laptele bătut cu gălbenuşurile. Se răstoarnă peste conopidă şi se dă la cuptor. După 10 minute se adaugă smântâna şi se lasă la cuptor încă 20 de minute. Se scate din cuptor şi se pune untul rămas, tăiat în bucăţele, brânza de burduf şi caşcavalul ras. Se dă din nou la cuptor câteva minute. Se serveşte caldă.

 

Ridichile (Raphanus miger şi Raphanus sativus) in dischinezie biliara

Ridichile negre. Suc de ridiche neagră – se obţine din frunze şi din rădăcini bine spălate. Se consumă 20-50 g suc pe zi în litiaza biliară şi urinară.

 

Suc de ridiche neagră cu miere. Se amestecă un sfert de litru de suc de ridiche neagră cu o jumătate de pahar de miere. Este indicat în dischinezia biliară hipotonă şi atonă, favorizează eliminarea bilei. Se consumă 3-6 linguri, între mese. Tratamentul se menţine până la ameliorare.

 

Ridiche neagră cu miere in dischinezie biliara

 . Mod de preparare: Se taie felii o ridiche neagră, apoi peste ea se pune miere. Se acoperă şi se lasă la macerat timp de 24 de oe. În acest timp se va forma un sirop, din care se vor bea 3-4 linguriţe pe zi. Această reţetă este indicată penru tratarea afecţiunilor pectorale.

 

Salata de rdichi negre in dischinezie biliara

. Ingrediente: 1 kg de ridichi negre, 100 g măsline, sare, piper, 3-5 linguri ulei, zeamă de lămâie. Mod de preparare: Se curăţă ridichile de coajă, se trec prin răzătoarea mică şi se presară cu sare. Se lasă circa o oră într-o sită de plastic sau inoxidabilă, să se scurgă bine. Se presară uşor, se aşază într-o salatieră, se stropesc cu uleiul şi zeama de la lămâie, se potrivesc de piper. Se decorează cu măsline.

Suc de ridiche roşie – Sucul se obţine atât din rădăcini, cât şi din frunze. Se va bea zilnic 100-400 ml, cu 30 de minute înaintea meselor.

 

Ridichi de lună in dischinezie biliara

Ingrediente: 6-7 ridichi, 200 g făină integrală de grâu, 200 g unt sau unt clarifiat, sare. Mod de preparare: Ridichile se spală, se dau pe răzătoare şi se pun în apă clocotită cu sare. Se fierb până se înmoaie. Separat, amestecăm o lingură de făină integrală de grâu cu untul şi turnăm din apa în care au fiert ridichile până obţinem un sos gros. Se poate adăuga, eventual, smântână acră şi ou. Se fierbe sosul obţinut amestecând mereu, se adaugă ridichile şi se servesc calde.

 

Păstârnacul (Pastinaca sativa) in dischinezie biliara

Suc de păstârnac: se consumă o jumătate de pahar. Se poate amesteca cu miere şi seminţe e dovleac pisat (în insomnii). Salată de păstârnac. Ingrediente: 500 g păstârnac, 4-5 linguri ulei, 250 g praz, sare. Mod de preparare: Păstârnacul se spală bine, se curăţă şi se taie în fâşii subţiri sau se dă prin răzătoare. Prazul se curăţă, se spală, se taie tot în fâşii subţiri şi se Adaugă la păstârnac. Se amestecă totul într-o salatieră împreună cu uleiul şi sarea.

Sufleul de zarzavat in dischinezie biliara

Ingrediente: 2 morcovi, 2 cartofi, păstârnac, ţelină, 1 praz, 3 ouă, 1 lingură pesmet, 100 g caşcaval ras, 1oo g unt, 200 g smântână. Mod de preparare: zarzavaturile se fierb în apă cu sare după care se răcesc şi se dau prin maşina de tocat. Se amestecă cu gălbenuşurile şi apoi cu albuşurile bătute spumă şi cu pesmetul. Se tapează o fromă, se toarnă compoziţia, iar deasupra se presară caşcaval ras şi cu bucăţele de unt. Se dă la cuptor circa 30 de minute. Se serveşte fierbinte cu smântână. Porumbul (Zea mays) în terapuetică se utilizează cu succes uleiul obţinut din germeni de porumb pentru acţiunea sa foarte energizantă şi regenerantă.

Porumb fiert

Ingrediente: sşiuleţi de porumb, apă. Mod de preparare: se tapează o oală cu pănuşi verzi de porumb, apoi se pun în oală ştiuleţii cruzi. Deasupra lor se mai pune un rând de pănuşi după care se pune apă până când acoperă tot conţinutul. Se fierbe timp de 15 minute. Se serveşte călduţ. Este foarte hrănitor.

Pâine Oshawa cu cereale in dischinezie biliara

Ingrediente: 4 părţi făină integrală de grâu, 2 părţi mălai, 2 părţi făină de castane comestibile, 2 părţi făină de hrişcă, struguri sau stafide, gălbenuş de ou. Mod de preparare: Se amestecă făina integrală de grâu, mălaiul, făina de castane şi făina de hrişcă. Se adaugă puţine seminţe de floarea soarelui, măcinate şi struguri sau stafide, iar apoi se frmântă cu apă. Se coace în foeme unse, iar pe deasupra se unge cu gălbenuş de ou fecundat. Pentru cei bolnavi nu se pun struguri. Este un aliment destul de greu, de aceea se indică să fie bine mestecat.

Supă de porumb in dischinezie biliara

Ingrediente: 1 ceapă, boabe de porumb de 3 ştiuleţi, sos de soia, crtoane. Mode de preparare: Se toacă o ceapă şi se prăjeşte în puţin ulei. Se adaugă boabele a 3 ştiuleţi şi de 3 ori volumul lor de apă. Se sărează moderat după care se lasă să fiarbă înăbuşit, amesecând din când în când pentru a se evita prinderea. În final, se adaugă puţin sos de soia. Se serveşte cu crutoane.)

Coriandrul (Coriandrum sativum).in dischinezie biliara

.Este o plantă de cultură de la cae se folosesc (în mod curent) seminţele. Este folosit cu predilecţie în condimentarea mâncărurilor mai uşoare şi a dulciurilor, dar în asociere cu alte condimente cum ar fi chimionul, enibaharul, dafinul, cimbrul, Sub formă de infuzie sau tinctură este folosit în tratarea infecţiilor urinare

Uleiul de măsline in dischinezie biliara

Modalităţi de utilizare: Intern – pentru tratarea afecţiilor hepatice, a dischineziei biliare se ia dimineaţa pe stomacul gol o lingură de ulei. Se stă apoi culcat pe partea dreaptă 15-20 minute după care se ia micul dejun

Salv 7 1 lingurita de 3 ori pe zi inainte de masa si un ceai ECOHEP cura de 3 luni iti poate usura suferinta.

Fitoterapeut dr .ing Iuliana Barbu

0728970912

Posted on Lasă un comentariu

RINITA Şl SINUZITA MAXILARA

DEZINTOXICAREA ÎN CAZUL RINITEI Şl SINUZITEI MAXILAREFarmacia Naturii jpg

Amestecaţi 3 parti de ulei SALV 7, Jumatate de parte de suc de hrean proaspăt şi o parte de extract de propolis (clei de albine) de 10%. Picuraţi cate 3 – 5 picaturi in fiecare nara.

COMENZI RAPIDE 0234537346,0728970915

CURĂŢAREA NASULUI IN RINITA Şl SINUZITA MAXILARA

Praful inspirat prin nas se depune pe mucoasa canalelor nazale şi este împins spre orificiile externe de către perişorii mici, care se află în mişcare continuă.

Orice microb care nimereşte în nas este, de asemenea, eliminat. Concomitent, mucusul nazal, care posedă calităţi antiseptice, nimiceşte un număr enorm de bacterii. Insă nasul nu poate anihila cantitatea mare de praf, pe care îl inspirăm şi înghiţim o dată cu alimentaţia. Batista nu este în stare să scoată tot praful şi mucusul din canalele nazale, mai ales dacă o persoană doarme permanent pe aceeaşi parte. Inspiraţia pe nas devine neuniformă: se dereglează respiraţia normală, se modifică componenţa sângelui, circulaţia lui, ceea ce are drept consecinţă dereglări funcţionale ale circulaţiei sangvine, digestiei, sistemului nervos, aparatului secretor etc. Chiar şi blocarea unei singure nări apropie bătrâneţea.

In cazul răcelii, rinitei, sinuzitei sau altor maladii nazale, spălarea nasului se efectuează de două-trei ori pe zi. Este bine ca nasul să fie spălat cu infuzii de ierburi cu calităţi antiseptice şi aromatice (mentă, pojarniţă, sovârf, muşeţel etc.)- In practica medicinii tibetane, yoga şi în medicina populară cel mai frecvent sunt întâlnite modalităţi de spălare a nasului cu urină proprie.

Spălarea nasului stimulează terminaţiile nervoase şi senzitive ale mucoasei canalelor nazale. In perioada caldă a anului, spălarea nasului permite păstrarea umidităţii în nas. Prin această procedură se îmbunătăţeşte filtrarea aerului, respiraţia devine liberă, ritmică, ceea ce contribuie la îmbunătăţirea sănătăţii. Spălarea nasului împrospătează creierul şi calmează sistemul nervos. Yoga susţine că, prin intermediul curăţării canalelor nazale, se îmbunătăţeşte vederea şi pot fi tratate maladiile regiunii nazale. Aceste opinii s-au confirmat nu o singură dată în practică.

METODA CURĂŢĂRII PROPUSĂ DE G. MALAHOV

încălziţi-vă capul de mai multe ori şi prin diferite metode. Cele mai eficiente în acest sens sunt băile cu apă sau aburi pentru cap. Procedura durează 5 minute, apoi trebuie sa vă clătiţi capul cu apă rece. Este bine să efectuaţi câteva proceduri (3 – 5), de fiecare dată clătind capul cu apă rece.

Spălaţi nazofaringele cu un astfel de lichid, care ar „suge” puroiul şi mucusul, ar trece uşor prin gratiile din oase şi ar dizolva xerogelul. Cel mai bun şi cel mai accesibil lichid este urina proprie în stare caldă. Ea poate fi înlocuită cu apă de mare sau cu o soluţie de apă sărată.

Procedura de spălare se efectuează astfel: acoperiţi o nară, iar prin cealaltă aspiraţi lichidul în cavitatea nazală şi o scuipaţi prin gură. Apoi schimbaţi nările.

Procedura indicată trebuie să fie efectuată până la curăţarea deplină a capului şi restabilirea senzaţiilor senzoriale normale: vederea, auzul şi, în mod special, mirosul.

Barbu Iuliana

bibliografie SISTEMELE Şl METODELE DE CURĂŢARE A ORGANISMULUI

Sanatos si fericit

Dacă veţi exclude din alimentaţie produsele care stimulează formarea mucusului – produsele lactate, produsele de panificaţie cu unt -, va fi şi mai bine. Foamea contribuie şi mai mult la succesul acestui proces de curăţare.

Posted on Lasă un comentariu

Dezintoxicarea intestinelor

Dezintoxicarea cu siminichie(Senna,Cassia)Cassia_senna

 

 

Există o excelentă modalitate de întărire a imunităţii celulelor prin dezintoxicarea intestinelor şi a stomacului cu siminichie. Dezintoxicarea cu siminichie se recomandă doar adulţilor, copii sub 16 ani nu trebuie să recurgă la ea.

Cura de dezintoxicare durează o săptămână. Siminichia se administrează seara.  În timpul adminstrării se poate întampla deşi rar ca temperatura corpului să crească.

Metoda de administrare a siminichiei

Dezintoxicarea cu siminichie(Senna,Cassia) se face in felul urmator :timp de o săptămână trebuie efectuată următoarea procedură:

-seara se pune într-o cratiţă o lingură de siminchie , se toarnă peste ea o cană de apă, se fierbe 5 minute la foc mic şi apoi se lasă 20 minute la răcit. Fiertura strecurată se bea ca ceai la 1,5-2 ore după masă. Nu mai consumaţi nimic după aceea.

În prima zi trebuie să beţi o treime de pahar de fiertură, restul se va păstra la frigider o zi şi se va administra în seara următoare. În dimineaţa următoare urmăriţi-vă organismul este posibil să aveţi dureri abdominale. După toate probabilităţile, în timpul defecaţiei matinale veţi avea un scaun diareic. Durerile trebuie sa fie in limitele suportabilului, iar scaunul diareic puternic doar o singură dată pe zi (dimineaţa). Este posibilă încă o defecaţie. Dacă aveţi dureri acute sau dacă scaunele devin mult prea frecvente trebuie să reduceţi doza. Dacă suportaţi bine doza de 1/3 de pahar începeţi să o măriţi treptat.

Dezintoxicarea cu siminichie(Senna,Cassia) -la sfârşitul procedurii(în cea de-a 7 a zi) trebuie să consumaţi un pahar întreg de fiertură de siminichie. Dacă suportaţi greu procedura, faceţi pauză de o zi. Continuaţi să vă administraţi fiertura timp de 10 zile. Vă puteţi orienta după următorul principiu: trebuie să aveţi 1-2 defecaţii cu scaun diareic şi o stare relativ bună a organismului. Procedura implică o asanare puternică , de aceea trebuie să o abordaţi cu maximă seriozitate şi să o efectuaţi cu precauţie. Această recomandare este oportună în special celor care suferă de ulcer gastric sau celor predispuşi spre el. E bine să consultaţi totodată, medicul naturist.

Prin această procedură se elimină chiar şi “depunerile”de materii fecale acumulate în intestin de-a lungul a zeci de ani. Siminichia curăţă eficient şi rinichii eliminând nisipul şi calculii. După această procedură, este posibil ca ochii să vă lăcrimeze şi să simţiţi nişte senzaţii stranii sub ei. Acestea sunt stări care pot să apară după curăţarea stomacului şi a intestinului dar nu durează mult şi în unele cazuri nici nu apar.

Dezintoxicarea cu siminichie(Senna,Cassia)-Această procedură de dezintoxicare poate fi efectuată o dată pe lună. Persoanele fizic ,bine antrenate o pot aplica timp de 1-2 zile. Dacă nu sunteţi sigur de necesitatea dezintoxicării sau dacă pe parcursul ei vă simţiţi în pericol întrerupeţi-o imediat şi începeţi un alt tip de dezintoxicare cu preparate mai slabe şi de durată mai lungă.

Comenzi si consultanta 0234537346,0728970915

Bibliografie:

“Enciclopedia dezintoxicării organismului uman”

                 Consultant ştiinţific : Dr. Al Jashi Cristina Glasdys

Posted on Lasă un comentariu

SUPLIMENTE AJUTATOARE PENTRU DIABETICI

CEAI1SUPLIMENTE AJUTATOARE PENTRU DIABETICI

Diabetul este o boala de metabolism, manifestata prin faptul ca celulele noastre nu pot prelua zaharul de care avem nevoie pentru activitatile zilnice.

In mod normal, pancreasul formeaza si elibereaza un hormon denumit insulina care, prin intermediul singelui, ajunge la celule. Insulina circula in singe fixata de unele globuline si este inactivata la nivelul ficatului.

Cea mai mare cantitate de insulina este preluata de musculatura, de tesutul adipos si de ficat. Tesutul muscular este cel mai mare consumator de zahar, excesul depunindu-se sub forma de grasime in paniculul adipos.

Cind insulina este insuficienta cantitativ sau ineficienta calitativ, zaharul nu poate patrunde in celule, creste in singe si apare ceea ce numim hiperglicemie. Cind nivelul acestuia depaseste 180 mg% in singe, apare si in urina.

In cazul diabeticilor, organismul lor fie nu produce suficienta insulina, fie celulele organismului lor nu pot primi cita insulina au nevoie. Din acest motiv putem spune ca zaharul ramine in singe, el fiind apoi eliminat prin urina.

SUPLIMENTE AJUTATOARE PENTRU DIABETICI

Simptome: de cele mai multe ori, este foarte greu pentru un pacient sa-si dea seama ca sufera de diabet. El poate descoperi aceasta boala din intimplare, la o analiza de singe obisnuita. Sint foarte multe cazuri cind simptomele lipsesc ori sint confundate cu cele ale unei astenii sau ceva foarte usor care nu merita atentia cuvenita.

Clasificarea diabetului zaharat insulino-dependent tip I, in care secretia de insulina este absenta. Se intilneste mai ales la copii si tineri si destul de rar la persoane care au virste peste 60-65 ani. Declansarea acestuia este determinata de factorul ereditar, afectiuni virale, stres.

Diabetul zaharat insulino-dependent de tip II. Nu necesita insulina pentru echilibrare. Apare dupa 40 de ani, dar, din pacate, in ultima vreme chiar si la mai tinere.

ceai-de-diabet-ecodiabCeai de diabet, pancreatita ECODIAB” (comandă aici)

Compoziţie: plante obţinute din agricultura ecologică 100%:

  • Salvie (Salviae herba),
  • Crăiţe (Tageti flos),
  • Cimbru (Thymi herba),
  • Melisă (Melissae herba),
  • Pedicuţă (Lycopodii herba),
  • Echinacea (Echinaceae herba),
  • Busuioc (Basilici herba),
  • frunze de Dud (Folium mori),
  • frunze de Alun (Folium coryli) .

Nu conţine nici un fel de aditiv sau alte ingrediente chimice.
Proprietăţi: ceai cu potenţial în reglarea activităţii metabolice, hipoglicemiant, antioxidant şi regenerator la nivel pancreatic, de asociat în tratamentul diabetului zaharat.
Preparare şi administrare: infuzie 5-7 min, o linguriţă amestec de plante la o cană de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi înaintea meselor principale cu 30min sau după recomandarea medicului, a consultantului de specialitate.
Păstrare: la temperatura camerei, ferit de lumina directă a soarelui şi umiditate.
Producator: SC FARMACIA NATURII SRL
Inregistrat la Ministerul Agriculturii si Dezv. Rurale ca operator in agricultura ecologica cu nr. ae-007.
Certificat ecologic emis de SC ECOINSPECT SRL RO-ECO-008.
Termen de valabilitate: 12 luni de la ambalare.
Ambalare: pungă de 150g  (tratament 30 zile) sau 50g.

 

Extractul din mladite de afin este un produs al PlantExtrakt, se recomanda ca adjuvant in complicatii vasculare in diabet sau hemoragii retiniene in diabet (in asociere cu Morus nigra); diminuarea capacitatii vizuale (miopie, cecitate nocturna); cistite, enterite, colibaciloza intestinala.

Extractul din muguri de dud este un extract hidro-glicero-alcoolic, se recomanda ca adjuvant in diabet noninsulinodependent (tip II) in asociere cu Acer campestre, Olea europaea sau Juglans regia; complicatii vasculare in diabet sau hemoragii retiniene in diabet (in asociere cu Vaccinium myrtillus).

Fasole teci – capsule – produsul are un continut ridcat in: hemiceluloza (50%), aminoacizi, vitamina C, saruri minerale, ceea ce detrmina aparitia efectelor: diuretic, nutritiv, energizant, remineralizant, antiseptic renal; adjuvant in diabetul zaharat de tip I si II.

Diabetin – contine fructul de momordica, teci de fasole, ginseng alb, se recomanda ca adjuvant in diabetul zaharat de tip I si II, pancreatite cronice, convalescenta, stres prelungit.

Fitodiab – principiile active cu actiune hipoglicemianta din acest produs sint: mirtilina si neomirtilina care stimuleaza secretia de insulina si creste in mod substantial utilizarea periferica a glucozei. Ele sint prezente atit in fructul cit si in frunzele de afin; unii compusi guanidinici prezenti in pastaile uscate de fasole si in dudul alb, stimuleaza utilizarea periferica a glucozei si impiedica productia hepatica de glucoza (neuglucogeneza). Principiile bioactive din care fac parte antocianii, flavonele si flavonoizii, acidul retinoic, vitaminele C si B precum si numeroase oligoelemente confera produsului o puternica actiune antioxidanta si hipolipemianta, explicind actiunile favorabile ale preparatului in prevenirea complicatiilor cronice diabetice. Este indicat in diabetul zaharat de tip II cu sau fara exces ponderal. Prin actiunea sa preponderent periferica, produsul poate fi asociat insulinoterapiei in diabetul zaharat de tip I, inducind o mai buna echilibrare a bolii. In aceste cazuri insa, insulinoterapia nu va fi sub nici o forma intrerupta.

Momordica charantia – se recomanda pentru reglarea nivelului glicemiei in special la persoanele cu diabet zaharat tip I si II, actiune realizata prin intermediulpolipeptidei-p cu activitate asemanatoare insulinei si care stimuleaza celulele pancreatice, determinind si cresterea secretiei de insulina proprie. Capsulele cu momordica regleaza in acelasi timp nivelul sangvin al trigliceridelor si colesterolului, normalizarea raportului LDH/LDL. Actiunile sunt in principal hipoglicemiante si hipocolesterolemiante; alte actiuni: imunomodulatoare, stomahica, vermifuga, antibacteriana si chiar antitumorala.

Normodiab – are ca actiune terapeutica scaderea glicemiei prin cresterea utilizarii periferice a glucozei si inhibarea productiei hepatice de glucoza, actiune datorata sinergismului dintre acidul mirtilic din frunzele de afin si compusi de tip guanidinic din tecile de fasole si din frunzele de dud. Actiunea antioxidanta si hipolipemianta este favorabila in prevenirea complicatiilor cronice ale diabetului, datorata prezentei in produs a antocianilor, flavonelor si flavonoizilor, oligoelementelor.
Este indicat in diabet zaharat de tip II (insulino-independent) cu sau fara exces ponderal. Prin actiunea sa preponderent periferica, produsul poate fi asociat insulinoterapiei in diabetul zaharat de tip I (insulino-dependent) inducind o mai buna echilibrare a bolii.

Sirop de Coacaz Negru (fara zahar) – poate fi folosit de catre diabeticii care au si alte complicatii, precum: tonic general, vitaminizant, depurativ, adjuvant in: anemie, reumatism cronic si guta, cresterea acuitatii vizuale, afectiuni febrile, tuse, angina, ulcer gastro-duodenal, gastrite, colite, afectiuni hepato-biliare, nefrite, pielonefrite, insufiecienta cardiaca si respiratorie, ateroscleroza, circulatie periferica slaba, stress.

Sirop de Afine (fara zahar) – diabet (datorita mirtilinei numita si insulina vegetala), diaree guta, reumatism, infectii urinare, uremie, enterocolite de fermentatie si putrefactie.

Dr ing  Fitoterapeut Barbu Iuliana

0728970912