Posted on Lasă un comentariu

Natura in ajutorul diabeticilor

diabetNatura in ajutorul diabeticilor

Extractul din mlădiţe de Afin este un produs al PlantExtrakt, se recomandă ca adjuvant în complicaţii vasculare în diabet sau hemoragii retiniene în diabet (în asociere cu Morus nigra), diminuarea capacităţii vizuale (miopie, cecitate nocturnă), cistite, enterite, colibaciloză intestinală.

Extractul din muguri de dud este un extract hidro-glicero-alcoolic, se recomandă ca adjuvant în diabet noninsulinodependent (tip II) în asociere cu Acer campestre, Olea europaea sau Juglans regia; complicaţii vasculare în diabet sau hemoragii retiniene în diabet (în asociere cu Vaccinium myrtillus).

Fasole teci – capsule – produsul are un conţinut ridicat în: hemiceluloză (50%), aminoacizi, vitamina C, săruri minerale, ceea ce determină apariţia efectelor: diuretic, nutritiv, energizant, remineralizant, antiseptic renal; adjuvant în diabetul zaharat de tip I şi II.
Diabetin – conţine fructul de momordica, teci de fasole, ginseng alb, se recomandă ca adjuvant în diabetul zaharat de tip I si II, pancreatite cronice, convalescenţă, stres prelungit.

Fitodiab – principiile active cu acţiune hipoglicemiantă din acest produs sunt mirtilina şi neomirtilina care stimulează secreţia de insulină şi creşte în mod substanţial utilizarea periferică a glucozei. Ele sunt prezente atât în fructul, cât şi în frunzele de afin; unii compuşi guanidinici prezenţi în păstăile uscate de fasole şi în dudul alb, stimulează utilizarea periferică a glucozei şi împiedică producţia hepatică de glucoză (neuglucogeneză). Principiile bioactive din care fac parte antocianii, flavonele şi flavonoizii, acidul retinoic, vitaminele C şi B, precum şi numeroase oligoelemente conferă produsului o puternică acţiune antioxidantă şi hipolipemiantă, explicând acţiunile favorabile ale preparatului în prevenirea complicaţiilor cronice diabetice. Este indicat în diabetul zaharat de tip II cu sau fără exces ponderal. Prin acţiunea sa preponderent periferică, produsul poate fi asociat insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip I, inducând o mai bună echilibrare a bolii. În aceste cazuri însă, insulinoterapia nu va fi sub nici o formă întreruptă.

Momordica charantia – se recomandă pentru reglarea nivelului glicemiei în special la persoanele cu diabet zaharat tip I şi II, acţiune realizată prin intermediul polipeptidei-p cu activitate asemănătoare insulinei şi care stimulează celulele pancreatice, determinând şi creşterea secreţiei de insulină proprie. Capsulele cu momordica reglează în acelaşi timp nivelul sangvin al trigliceridelor şi colesterolului, normalizarea raportului LDH/LDL. Acţiunile sunt în principal hipoglicemiante şi hipocolesterolemiante; alte acţiuni: imunomodulatoare, stomahică, vermifugă, antibacteriană şi chiar antitumorală.

Normodiab – are ca acţiune terapeutică scăderea glicemiei prin creşterea utilizării periferice a glucozei şi inhibarea producţiei hepatice de glucoză, acţiune datorată sinergismului dintre acidul mirtilic din frunzele de afin şi compuşi de tip guanidinic din tecile de fasole şi din frunzele de dud. Acţiunea antioxidantă şi hipolipemiantă este favorabilă în prevenirea complicaţiilor cronice ale diabetului, datorită prezenţei în produs a antocianilor, flavonelor şi flavonoizilor, oligoelementelor.

Este indicat în diabet zaharat de tip II (insulino-independent) cu sau fără exces ponderal. Prin acţiunea sa preponderent periferică, produsul poate fi asociat insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip I (insulino-dependent) inducând o mai bună echilibrare a bolii.

Sirop de Coacăz negru (fără zahăr) – poate fi folosit de către diabeticii care au şi alte complicaţii, precum: tonic general, vitaminizant, depurativ, adjuvant în: anemie, reumatism cronic şi gută, creşterea acuităţii vizuale, afecţiuni febrile, tuse, angină, ulcer gastro-duodenal, gastrite, colite, afecţiuni hepato-biliare, nefrite, pielonefrite, insuficienţă cardiacă şi respiratorie, ateroscleroză, circulaţie periferică slabă, stres.

Sirop de afine (fără zahăr) – diabet (datorită mirtilinei numită şi insulină vegetală), diaree, gută, reumatism, infecţii urinare, uremie, enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie.

Posted on Lasă un comentariu

Globulele albe si leucemia

sangeGlobulele albe
Globulele albe din sânge, leucocitele, au dimensiuni mari şi sunt diferite de cele roşii. Spre deosebire de globulele roşii, cele albe nu au toate acelaşi aspect şi sunt capabile de mişcare. Ele sunt implicate în apărarea organismului împotriva bolilor şi sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare, limfocite şi monocite.

Polimorfonuclearele, care reprezintă 50-75% din globulele albe, sunt subdivizate în trei tipuri. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile.

Când organismul este afectat de o boală produsă de bacterii, acestea intră în acţiune. Atrase de produşii chimici eliberaţi de bacterii, ele se deplasează până la locul infecţiei şi încep să înglobeze bacteriile. Pe măsura desfăşurării acestui proces, granulele din interiorul neutrofilelor încep să producă substanţe chimice ce distrug bacteriile capturate. Puroiul ce apare la locul infecţiei este rezultatul acţiunii polimorfonuclearelor şi este constituit, în cea mai mare parte, din celule sparte.

Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil, deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozină. Reprezentând doar unu până la patru la sută din globulele albe, eozinefilele combat agresiunea bacteriană, dar au şi un alt rol vital.

Atunci când orice proteină străină sau antigen pătrund în sânge, are loc producerea anticorpilor care se combină cu antigenul şi le neutralizează efectul. În acelaşi timp, se eliberează compusul chimic histamina. Eozinofilele inhibă efectele histaminei deoarece, dacă este produsă în cantitate mare, rezultatul poate fi o reacţie alergică. Odată format complexul antigen-anticorp, eozinofilele îndepărtează compuşii chimici rezultaţi.

Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. Ele reprezintă mai puţin de unu la sută din toate globulele albe, dar sunt esenţiale pentru viaţă, deoarece granulaţiile lor produc şi eliberează heparina, care are funcţia de a împiedica coagularea intravasculară a sângelui.

Leucemia

Veselia poate vindeca multe!

Leucemia este o boală a sângelui, manifestată prin creşterea haotică a numărului de leucocite. Din această cauză ea este considerată ca fiind un cancer al sângelui, deşi nu ar trebui să fie aşa. Are cele trei forme: leucemia mieloidă cronică, leucemia limfatică cronică şi, forma mai gravă, leucemia acută.

Ca şi cauză subtilă, având în vedere că sângele reprezintă emoţiile şi sentimentele, cauza clară a leucemiei este suferinţa sufletească. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l rezolve cel care doreşte să se vindece de leucemie! Fără rezolvarea problemelor sufleteşti, leucemia este dificil de vindecat. Ori, de multe ori, chiar aflarea veştii, a diagnosticului, poate bloca rezolvarea problemelor sufleteşti.

Ce trebuie făcut pentru vindecarea leucemiei: rezolvarea problemelor sufleteşti prin orice metodă; din casă să fie eliminate naftalina şi orice substanţe împotriva insectelor, iar din alimentaţie să se elimine mâncărurile reîncălzite; folosirea unuia din cele două tratamente descrise mai jos (sau chiar amândouă, pentru că nu se exclud).

Metoda Vanga

Bolnavul va bea un decoct (fiertură) din boabe de grâu, porumb, ovăz, secară şi mei. Obligatoriu, ele trebuie să fie procurate din surse curate, netratate chimic. Din fiecare soi de grăunţe se ia câte o lingură şi se pune la fiert în circa 2 litri de apă, astfel ca la final, când cerealele s-au înmuiat, să rămână 1 litru de lichid. Se strecoară şi se beau câte 2-3 pahare pe zi (nu neapărat înainte sau după mese), dimineaţa, la prânz şi seara.

De asemenea, suplimentar, bolnavul va bea suc (nu ceai) din rădăcină de Nalbă de pădure (Malva silvestri). La copii se poate adăuga în alimente fructe de nalbă de pădure uscate şi pisate.

Metoda Breuss

Să se bea 1/4 litri/zi timp de 42 de zile sucurile de legume din cura totală de cancer (dar fără să se postească). Să amintim reţeta: 300g sfeclă roşie, 100g morcov, 100g bulb de ţelină, 50g ridiche neagră, un cartof mic cât un ou sau, dacă nu este suportat, un ceai de coajă de cartofi băut rece.Se va mai consuma, suplimentar, ceai de salvie.

Posted on Lasă un comentariu

Plante bioindicatoare

plante bioindicatoareGradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive este numit troficitate (T) şi este foarte variabil deosebindu-se mai multe categorii de soluri. Pe aceste soluri cresc o varietate de plante bioindicatoare care s-au adaptat la capacitatea mai ridicată sau mai scăzută de aprovizionare cu ioni nutritivi.

Specii extrem oligotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate foarte scăzută (T < 10). Ex.: Polytrichum commune (muşchi de pământ), Lycopodium clavatum (Pedicuţă), Genistella sagittalis (Grozamă), Vaccinium vitis-idaea (Merişorul).

Specii oligotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate scăzută (T = 10–30). Ex.: Dicranum scoparium (Muşchi de pământ), Rhytidiadelphus triquetrus (Rogozuri), Lycopodium selago (Brădişor), Bruckenthalia spiculifolia (Coacăz), Deschampsia flexuosa (Târsa), Homogyne alpina (rotunjioare), Luzula luzuloides (Horatiul), Soldanella hungarica (Degetăruţ), Vaccinium myrtillus (Afin).

Specii oligomezotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate scăzută până la mijlocie (T = 30–50). Ex.: Campanula abietina (clopoţei), Corallorhiza trifida (trânji), Deschampsia caespitosa (târsă mare), Melampyrum bihariense (sor cu frate), Moneses uniflora (perişor), Polystichum lonchitis (şarpe).

Specii mezotrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate mijlocie (T = 50–80). Ex.: Athyrium filix-femina (Feriga femeiască), Carex remota (Rogoz îndepărtat), Dentaria bulbifera (Colţişor bulbifer), Dryopteris filix-mas (Feriga comună), Equisetum sylvaticum (Coada calului de pădure), Euphorbia amygdaloides (Alior), Galium aparine (Turiţa), Geranium robertianum (Năpraznic), Petasites albus (Cucuruz), Polygonatum multiflorum (Pecetea lui Solomon multifloră), Pulmonaria rubra (Mierea ursului), Ranunculus carpaticus (Gălbenele de munte), Salvia glutinosa (Salvie cleioasă), Sanicula europaea (Sănişoara), Scrophularia nodosa (Buberic), Stellaria nemorum (Steluţe de dumbravă), Symphytum cordatum (Brustur negru).

Specii eutrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate ridicată (T = 80–140). Ex.: Alliaria petiolata (usturoiţa), Circaea lutetiana (Iarba vrăjitoarei), Festuca gigantea (Păiuş mare), Mercurialis perennis (Trepădătoare), Muscari comosum (Ceapă ciorească), Potentilla recta (Scrântitoare), Polygonatum latifolium (creasta cocoşului), Solanum dulcamara (Lăsnicior), Valeriana officinalis (Valeriană).

Specii megatrofe de plante bioindicatoare – cresc pe soluri cu troficitate foarte ridicată (T = peste 14). Ex.: Eupatorium cannabinum (Cânepa codrului), Geranium phaeum (Pălăria cucului), Lamium maculatum (Urzică moartă).

Specii euritrofe de plante bioindicatoare – prezintă mare amplitudine ecologică faţă de troficitatea solului. Ex.: Dactylis glomerata (Golomăţ), Fagus sylvatica (Fag), Galium schultesii (Sânziene de pădure), Hieracium transsilvanicum (Vulturica), Leucanthemum waldsteinii (Aurata), Maianthemum bifolium (Lăcrămiţă), Oxalis acetosella (Măcriş iepuresc), Poa nemoralis (Iarba deasă).

În funcţie de tipul de săruri din sol sau din apă se deosebesc specii de de plante bioindicatoare ca:

Specii nitrofile – preferă mediile bogate în azot; s-au adaptat la conţinutul mare de cationi de amoniu (NH4+) al unor soluri, pe care se dezvoltă luxuriant. Ex.: Alnus glutinosa (Arin negru), Atropa belladonna (Mătrăgună), Chelidonium majus (Rostopască), Datura stramonium (Ciumafaie), Hyoscyamus niger (Măselariţă), Rubus idaeus (Zmeur), Urtica dioica (Urzică).

Specii calcifile (calcicole, calcifitele) – s-au adaptat să se dezvolte pe soluri care au o mare cantitate de cationi de Ca2+. Ex.: Campanula carpatica (Clopoţei), Eritrichium nanum (Ochiul şarpelui), Leontopodium alpinum (Floare de colţ), Linaria alpina (Linariţă de munte).

Specii halofile – preferă mediile slab, mediu sau puternic salinizate.

În opoziţie se disting specii nitrofobe, calcifobe/calcifuge (Genistella sagittalis – Groazma, Lycopodium clavatum – Pedicuţă).

Iuliana BARBU

Posted on Lasă un comentariu

Preţul frumuseţii

beauty-face-colorPreţul frumuseţiiUn studiu realizat în Marea Britanie arată că, în medie, o femeie foloseşte zilnic cel puţin 12 cosmetice şi produse de îngrijire corporală, bombardându-şi pielea cu 175 de chimicale. Cu toate că etichetele produselor de îngrijire ar trebui să conţina lista ingredientelor, cantitatea în care sunt folosite şi descrierea produsului, cele mai multe le omit. Pentru a-i ajuta pe consumatori să descifreze acest „mister”, o asociaţie reprezentativă pentru industria cosmetică din Marea Britanie, „Cosmetic, Toiletry and Perfumery”, a lansat la sfarşitul lunii aprilie un site cu un glosar al ingredientelor utilizate la fabricarea produselor. Într-un top al substanţelor periculoase pentru sănătate se numără aldehida formică şi parabenii, conservanţi folosiţi la îngrijirea părului şi a pielii. Alături de aceste chimicale, se mai află şi altele, considerate mai mult sau mai puţin nocive pentru sănătate. Medicii atrag atenţia asupra efectului nociv al acestor produse şi ne recomandă evitarea sau folosirea moderată a produselor care conţin sub­stanţe toxice.

Preţul frumuseţii

Lista  ingredientelor toxice

Paraben (sau methyl, propyl, ethyl paraben) –

Parabenii sunt agenţi de conservare, având şi acţiune de distrugere a bacteriilor şi ciupercilor. Au un cost redus şi se regăsesc în alimente şi în majoritatea produselor care le utilizăm frecvent (şampoane, loţiuni, creme, geluri, spray-uri, deodorante). Cele mai utilizate sunt metilparaben (E218), etilparaben (E214), propilparaben (E216) şi butilparaben. Deşi se găsesc şi în natură ei sunt obţinuţi pe cale sintetică.
Cercetătorii britanici au găsit urme din aceste substanţe în ţesuturile prelevate de la femei cu cancer mamar. Din 20 de tumori, 18 conţineau paraben în proporţie ridicată. O ipoteză ar fi că el ar proveni din utilizarea deodorantelor antiperspirante. Se presupune că parabenii ar imita acţiunea hormonului estrogen, acţiune dovedită prin experimente de laborator şi ar avea efect favorabil în dezvoltarea tumorilor canceroase. Deşi nu s-a demonstrat că parabenii ar induce direct dezvoltarea de celule canceroase totuşi există o corelaţie între dezvoltarea acestor celule şi prezenţa parabenilor în ţesuturi. Pielea noastră nu reprezintă o barieră pentru aceste substanţe şi acestea sunt absorbite direct în organismul nostru. Absorbţia lor diferă de la un grup la altul. Astfel, un studiu a arătat că după 8 ore de la aplicare se regăsesc pe piele metilparaben 60%, etilparaben 40%, propilbaraben 20%. Însă absorbţia lor prin piele depinde şi de solubilitatea lor în apă şi de compoziţia emulsiei utilizate.

Preţul frumuseţii

Triclosan

este un alt compus care intră în compoziţia unor lichide de vase, săpunuri, loţiuni, spray-uri, pastă de dinţi. Face parte din categoria de chimicale suspecte că ar cauza cancer. Se presupune că ar acţiona la nivel endocrin. Conform ipotezei, triclosanul ar mima acţiunea hormonului tiroidian, legându-se de receptorii acestuia, iar hormonul tiroidian normal nu poate fi utilizat eficient.

Propylene glycol –

o subs­tanţă purtătoare de diverse arome, mirosuri şi coloranţi. Este prezentă în soluţiile antibacteriene, în soluţii de sare, diuretice, paste de dinţi, apă de gură, în cosmetice, în creme hidratante ca substanţă purtătoare de parfumuri etc. Mai este utilizată şi în industria alimentară. Substanţa poate produce reacţii alergice.

Sodium lauryl sulfate –

un a­gent spu­mos prezent în pastele de dinţi şi în şampoane. În concentraţie de 2-5%, acesta poate provoca iritaţii sau dermatite (inflamatii) ale pielii, iritaţii oculare, urticarii, reacţii alergice sau căderea părului. Reziduuri din această substanţă se pot găsi, timp de cinci zile, în ficat, creier sau plămâni.

Aldehida formică –

se găseşte în şampoane, în spumantele pentru baie, în loţiunile de corp şi în multe cosmetice. Substanţa, care pătrunde foarte repede în piele, este re­cu­noscută pentru efectul său carcinogen.

Ulei mineral (cunoscut şi sub numele de parafină) –

produs sintetic obţinut din petrolul procesat chimic. Se găseşte în produsele de îngrijire destinate bebeluşilor, în creme, loţiuni de corp, farduri de pleoape şi în produsele de îngrijire a corpului. Acesta „înfăşoară” pielea ca într-o folie de plastic şi o impiedică să respire şi să elimine toxinele. Mai mult, folosirea produsului încetineşte dezvoltarea celulară, favorizând îmbătrânirea prematură.

Alcohol, Isopropyl (SD-40) Izopropanol –

un solvent agresiv din familia alcool-urilor, care usucă pielea şi atacă bariera de acizi naturali care o protejează. Este rezultatul prelucrării unei substanţe numite propanol (propylene), care la rândul său este un derivat al petroleum-ului. Poate cauza, depinzând de cantitate, îmbătrânirea prematură a pielii.

Aluminium (Aluminiu)-

prezent în antiperspirante şi deodorate, acest ingredient a fost asociat cu Alzheimers; în prezent, el este testat pentru a stabili cu exactitate legatura cu necruţătoarea boală.

Benzalkonium Chloride –

substanţă prezentă mai ales în balsamurile de păr, iritantă şi corozivă pentru ochi şi piele. Alte substanţe toxice:Butylated Hydroxyanisole (BHA) – agent cangerigen.

Cationic surfactants Surfactanţi cationici (Stearalkonium chloride, Benzalkonium chloride, Cetrimonium chloride, Cetalkonium chloride, Lauryl dimonium hydrolysed collagen)-

substanţe chimice prezente în balsamurile de păr. Pot cauza reacţii alergice iar pe termen lung usucă şi atacă firul de păr,Chloromethylisothiazolinone şi Isothiazolinone – cauzează dermatita. Ultimul este un puternic agent coroziv şi iritant pentru ochi şi piele. Atacă plămânii şi membranele mucoase. În cazul în care este ingerat acesta poate fi fatal.

DEA (diethanolamine), MEA (Monoethanolamine) şi TEA (triethanolamine) –

ingrediente folosite în cosmetice cu scopul de a ajusta PH-ul şi în combinaţie cu acizii graşi pentru a transforma acidul în sare (stearate), devenind astfel baza unui săpun/gel de faţă. TEA atacă ochii şi pielea, declanşând reacţii alergice iar DEA este un cunoscut agent cancerigen (afectează mai ales ficatul şi rinichii). Deşi interzise în Europa datorită toxicităţii ridicate, aceste substanţe pot fi prezente în cosmeticele produse în alte continente. Diazolidinyl urea – conţine formaldehyde, un cancerigen cunoscut. Substanţa în sine este foarte iritantă, poate cauza dermatita şi reacţii alergice.

FD&C Colour Pigments (coloranţii sintetici din mâncare, medicamente şi cosmetice) –

culori sintetice ce conţin săruri de metale grele. Testele de laborator au dovedit că majoritatea acestor pigmenţi sunt cancerigeni.

Formaldehyde (Formaldehida) –

agent cancerigen, foarte toxic şi iritant. Atacă ochii, nasul şi gâtul (membranele mucoase).

    Companiile producătoare ne asigură că produsele lor nu ne pot afecta sănătatea, susţinând că în compoziţia lor substanţele chimice se găsesc în concentraţii minime care nu pot dăuna sănătăţii.

    Însă trebuie să ne gândim că folosim mai multe produse care conţin aceste substanţe, iar concentraţia lor în organism creşte, organismul nu le poate elimina şi în final sănătatea noastră poate fi afectată. De aceea trebuie să fim atenţi la ce cumpărăm şi să găsim alternative care nu pot dăuna sănătăţii. Natura va veni mereu în sprijinul nostru.

Dr.biochimist Straduţa Vanghelie